Despre Colegiul Național, cu dragoste… de poezie

În ultimii trei ani, la Colegiul Național, prin vocile tinere de la Alecart se construiește o „școală de poezie”. Alecartienii sărbătoresc Ziua Colegiului printr-un colaj de versuri care poate va schimba percepția despre concursurile de creație literară și despre ceea ce înseamnă a face/a scrie literatură. Poezia (e adevărat, foarte tânără) de la Alecart s-a născut din lectură și din întâlniri. Înainte de a fi creatori de poezie, alecartienii au fost cititori, au participat ca jurnaliști culturali la Festivalul Internațional de Poezie de la Bistrița și de la Sibiu, au dialogat cu poeți contemporani din țară și din străinătate; între timp, au luat premii, au citit la festivaluri și au fost publicați.

 

Andrada Strugaru:

coping mechanism
să spui dragoste
și să îți așezi palmele pe genunchi
ca o școlăriță cuminte când asistentele vin cu controlulexistă un timp fericit când
tot ce simți e o mănușă de plastic în păr
căutând paraziți pe partea nepotrivită de creier

și îți spui că e dragoste
când o mănușă de plastic atinge un om
și asta e totul

să spui dragoste
și să te gândești la un loc fericit

un om cu brațe de plastic
să te aștepte cu o pungă de mei
și intenția să hrăniți porumbeii

și îți spui că e dragoste
când paraziții din cap îți acoperă ochii

îți cauți palmele pe genunchi
ca și cum te-ai hotărî să exiști

mai devreme sau mai târziu
cineva se va apropia
și o să ciugulească totul

*Andrada Strugaru, redactor-șef adjunct Alecart, este elevă în clasa a XII-a, filologie, la Colegiul Național Iași. Anul trecut, a fost invitată la două festivaluri internaționale de poezie: „Poezia e la Bistrița” și „Poets in Transylvania”. Poezia coping mechanism este semifinalistă la LicArt, cel mai mare concurs de creație din țară pentru liceeni.

Teodora Gherman:

 

Pelicula
Fata care își ține capul așezat pe genunchi perpetuu se întreabă
cum ar iubi oamenii dacă iubirea nu era televizată,
reverie produsă în masă
a unei case cochete în suburbii
blaturi de bucătărie cu model de marmură unde au dospit
3 copii mai apoi puși în cuptorul de ultimă generație
ale cărui setări nu le înțelegi pe deplin dar te prefaci
că în grădina din spate nu putrezește cadavrul vieții pe care ai fi putut să o ai
dacă vedeai American Beauty mai devremete cutremură fiorul familiar, acela care îți spune să-ți sortezi gunoiul
să cumperi avocado pentru că e la reducere
și să-i săruți obrazul soțului tău înainte să plece la serviciu

produsul nu necesită spălare, dar te găsești cu spanacul strâns în pumni peste chiuvetă
cum ar iubi oamenii dacă iubirea nu avea pauze publicitare

 *Teodora Gherman, redactor Alecart, este elevă în clasa a X-a, filologie, la Colegiul Național Iași. Poezia  Pelicula este semifinalistă la LicArt, cel mai mare concurs de creație din țară pentru liceeni.

 

Ilinca Zaharia:

Rewind
la granița dintre
colapsul inevitabil când nu reușești să deschizi borcanul ăla de dulceață
// el nu mai e lângă tine să te ajute//
nimeni nu mai pune untul pe aragaz
totul e deja tartinabil, aproape moale
niște consistențe îndoielnice care nu pot fi întinse pe pâine
și
ciclicitatea unui vis în care toate gesturile sunt pe repeat
toate vârfurile cuțitelor sunt îndoite,
libertatea de a întinde untul neuniform, nepoftită
// colour him outside the lines//în bucătăria asta dansezi pe marginile blaturilor
și sentimentul că ai făcut orice ca să nu ajungi aici
te îmbrățișează de la spate ca foamea de după masă
ca mama când făcea imposibilul să te simți acasă

în bucătăria asta
orice derulează e vechi
orice derulează e vis
orice derulează nu
e

lângă graniță deschizi aragazul pui untul la încălzit
deschizi borcanul cu dulceață
// îndoi vârful cuțitului//
întinzi untul uniform pe felia de pâine
îi faci cafeaua
singurătatea te îmbrățișează de la spate

ce derulează e aproape la fel
la graniță totul e aproape…
la fel
poate doar… untul puțin prea tare.

*Ilinca Zaharia este elevă în clasa a XII-a, filologie, la Colegiul Național Iași. Anul trecut a fost finalistă LicArt și a obținut Premiul I la faza națională a Concursului „Tinere Condeie”. Poezia Rewind este semifinalistă LicArt, 2020.

Mălina Turtureanu:

breaking news
good luck, everyone
să ne vedem fiecare peste ani
la casa lui
haha poate frica de gândaci
e mai sustenabilă decât teama
de viitor
anyway 2030 is nearnu mi-am dorit niciodată
mai tare ca acum
să vină apocalipsa aia climato-bacteriană
sau cum îi zice
nimeni nu e chiar atât de nebun
încât să pornească un al treilea război mondial
but still
mă tem pentru toții copiii ăia nenăscuți
care nu vor mai suge din sânii de cauciuc
ai mamelor lor
obligate să-și ascundă la vedere
sfârcurile umflate
*proaspăt la atingere*

nu o să-mi mai fac griji pentru viața
netrăită la minutul zero
să dezamorsăm odată bomba aia cu care suntem
amenințați de pe vremea lui ceașcă
să murim cu toții în același timp
la refuzul universului de a mai găzdui
atâția pupători de moaște cu creierii
spălați
atâția violatori de copii
cu normă întreagă
atâția ignoranți care pun petarde în
gurile hămesite ale câinilor vagabonzi

*breaking news*
ce mai e nou pe facebook
arată că dacă călcai pe fiecare pătrat separat
din trotuar când erai copil
acum ai anxietate
haha postarea a strâns peste cincizeci
de reacții de haha
haha înseamnă că ne place
să avem anxietate și
să jucăm șotron haha

am făcut dezbrăcată mai multe like-uri
pe insta decât a făcut toată
australia când a ars de vie
cine știa că un umăr gol valorează mai mult
decât 480 de păsări și animale ucise
într-o singură noapte
mă voi duce probabil la un
exportator de organe libidinos
și îmi voi vinde sufletul
maybe i can help
un singur papagal să recuperez și voi fi
fericită

haha

*Mălina Turtureanu, redactor Alecart, este elevă în clasa a XI-a, filologie, la Colegiul Național Iași. Anul acesta este calificată în semifinala LicArt.

 

Ioana Tătărușanu:

 

corvus monedula
câte nu s-au întâmplat de atunci, din ziua în care încă purtam codițe
bunicul în tramvai făcând eforturi din ce în ce mai mari să mă audă
bunica gesticulând în aer și
vocile care saltăÎmi amintesc de un miros care mă face să transpir
câteva stăncuțe aproape de alt anotimp ciugulesc dintr-un cuib de viespi înghețat
dar viespile nu mor după ce înțeapă ele îți pot oferi
ciuruiala veșnică

Ce ne pasă nouă
că o pereche de mâini cu unghii roase nu poate ieși în lume fără mănuși
/peste reflexele astea de apărare vor bate cuie/

acum e iarnă
degetele au tot felul de dimensiuni
tu iei tot felul de forme în timp ce duminica
cea mai aglomerată stație de tramvai e pustie
un șofer e un pieton civilizat care nu
calcă zebra când e galben și nici nu acceptă claxoane
la mai puțin de 25 m distanță

haide, Veronica, treci peste ziua asta proastă pentru că atâtea altele
construiește-ți măcar un glob de intimitate imun
unde să te înconjuri de stăncuțe moarte
învață să te cuibărești trăgând fermoarul balonului de spumă
tăvălindu-te
ascultând de corvus monedula de șoaptele ei arhetipale
o vei însoți pe construcții coșuri ornamentații crăpături de zid clopotnițe oriunde îți va cere
tu vei face întocmai

dar câte nu s-au întâmplat de atunci,
de când la masa de seară
fericirea traversa încăperea cu viteza unui proiectil
și eu voiam doar să mă ascund să plâng puțin
sub masă
aș fi împletit buchețele m-aș fi lăsat lovită peste ceafă
cu vârfuri de stiletto
le-aș fi luat în gură la o adică

să mă transform într-un picior de masă
să rămân un picior de masă

*Ioana Tătărușanu, redactor-șef Alecart, este elevă în clasa a XII-a, filologie, la Colegiul Național Iași. Anul trecut a fost invitată la Festivalul Internațional de Poezie „Poets in Transylvania”. Poezia corvus monedula este semifinalistă la LicArt, cel mai mare concurs de creație din țară pentru liceeni.

 

Andrei Rusu:

hemofilie

vată îmbibată în spirt, păstrați-vă

respirația calmă & mâna întinsă

mai mult zoom nu puteam da să îți văd

din nou obrajii cu stele roșii explodate de

emoție/ de frică nici sângele nu îți curge

strânge-ți ușor pumnul de parcă ai ține

o bucată din mine acolo/ prea tare

vă descurcați minunat, m-ai rugat să nu

plâng cum o făceam de fiecare dată când

vedeam cum o fiolă se umple cu sângele

meu de parcă te-aș fi pierdut și trebuia

să te refac din amintiri & globule albe

la patru ani îmi încolăceam mâinile în

jurul gâtului tău și m-ai învățat să citesc

pe litere iubirea/ fixez cu privirea orice numai nu

vena stângă, încă puțin, nu a fost atât de

rău/ trecutul suferă de hemofilie

*Andrei Rusu este elev în clasa a XII-a, mate-info, la Colegiul Național Iași. În ultimii doi ani a fost finalist LicArt.

 

Anastasia Fuioagă:

Raport
m-am întors tăcută la fierbințeala cuminte a apei, e prea multă piele aici & mă întreb dacă
și tu stai sub jetul din duș și mintea ți se împunge în semnele pe care podul palmelor mele nu ți le poate lăsaspune-mi
câte oftări încap între două routere de wifi
câte ture cu mașina trebuie să faci în triunghiul acelorași trei clădiri ca să ajungi la 1984 de kilometri
câți de 1 și 0 pot fi tastați din decembrie până în august
câte uși întredeschise și câte prezervative expirate încap între
două îmbrățișări

sau cel puțin așa îmi imaginez eu că se întâmplă
atunci când mă plimb pe faleză cu google street view
întrebându-mă câte studii sociologice se pot citi între două mesaje
și câte vânătăi pot număra pe un picior

Atenție! Date ce vă pot afecta emoțional.
Conform studiilor, în România există între 170.000 și 350.000 de copii cu ambii părinți sau cu un părinte plecați la muncă în străinătate.

*Anastasia Fuioagă, secretar general de redacție Alecart, este elevă în clasa a XII-a, filologie, la Colegiul Național Iași. Poezia Raport este semifinalistă la LicArt, cel mai mare concurs de creație din țară pentru liceeni.

 

Alina Vițel:

***

genocidul medical din china
& cuștile de locuit
în care sufocăm moartea
în lemn,
o dăm cu clei
și uităm de grijă
nevoia de neurotransmițători
care să nu mai „amintească”
de vorbele din sânge
și prelingeri la două degete distanță
de limbajul vâscos din filme
la care ți-e frică să dai pe sonor

*Alina Vițel, redactor Alecart, este elevă în clasa a XI-a, filologie, la Colegiul Național Iași.

P.S: Pe 15 ianuarie 2020, Premiul Național „Mihai Eminescu” – Opus Primum a fost acordat Anastasiei Gavrilovici, fost redactor-șef adjunct Alecart, pentru volumul Industria liniștirii adulților care a suscitat zilele acestea o polemică amplă în spațiul public. Redăm mai jos o parte din răspunsul actualului redactor-șef Alecart, Ioana Tătărușanu către o distinsă profesoară de limba română ce se arăta intrigată de „trivialitatea” poeziei noi:

Aș spune ca <limbajul liric> e o structură difuză de manual, la fel observația despre <sensibilizarea cititorului>. Limbajul trivial își merită acest adjectiv în măsura în care locuiește <suburbanu> pe care l-ați pomenit. Dar el poate exista la fel de bine și în poezie, cu adiții fine, subtile, totuși considerabile. Nu e vorba aici de instincte, ci exact de intimitate. Poezia e și intimitate, și spațiu public. Nu cunosc vreun alt paradox asemănător în sensul ăsta, de aici poate și măreția ei, funcțiile sale, vălătucii pe care, iată, încă mai are forța să îi nască. Cred în poezia pe care o scrie Anastasia, pentru că vorbește și despre intimitatea mea, și despre spațiul meu public. Și nu mă face de rușine, fie că mă aflu într-un loc sau în altul. Mă simt, cumva, stânjenită că am simțit nevoia să-mi exprim aici și astfel opiniile mele neașezate de om tânăr, în răspuns față de comentariul dvs, mai ales știind că predați literatura. De asemenea, mă lasă perplexă comentariul, știind că îl admirați și pe Emil Brumaru (n.r.: un ilustru absolvent al Colegiului Național Iași). S-ar părea că toți scormonim câte puțin în cutia Pandorei.

Loading Facebook Comments ...

Fii primul care comentează!