Când încercăm să ne descriem pasiunile, riscăm să sunăm cam gay. Lucrul făcut cu pasiune este apreciat chiar și de muritorii de rând, știm cu toții. Însă dacă îi explici zidarului că te interesează mai mult textura cărămizii decât execuția în sine, pentru că frumusețea trebuie să fie sinceră și o suprafață caldă are vibrații aproape naturale, atunci zidarul te privește ca și cum ai fi tras un pârț.
„Asta ți se pare ție vital? Așa îți hrănești tu famila? Un băiețel cu mâinile nemuncite îmi pierde timpul cu noțiuni despre naturalețe și expresivitate plastică, în loc să îmi zică ce naiba vrea… Da? E important să asculți oamenii? Să îi cunoști, să le știi nevoile, să te mulezi organic după viețile lor, turnând beton cu măiestrie și zidind cu sensibilitatea țăranilor de odinioară? Whaaat? Vorbești serios? Invoci țăranul român, poate-poate mă atingi și pe mine în vreun fel… Vrei să îmi dai de înțeles cât de mult apreciezi tu munca de aici de pe șantier, dar vorbești incifrat ca la TV. Îți place să dai cu frișcă pe lângă ideea de bază, ca Liiceanu. Parcă îmi aduce a discurs politic, numai că-i despre… o cărămidă? Aș putea înțelege că unii sunt mai sensibili ca alții. Aș vrea ca băieții mei să facă și mai multe, să învețe și să își pună bazele unei cariere. Am destul bun simț încât să îmi cunosc limitele, să știu unde mi-e locul, dar simt că băiatul ăsta omite niște aspecte tehnice care trebuie discutate.”
Pasiunea nu trebuie să alimenteze niște reacții snoabe și egocentriste. Discursul despre pasiune trebuie să fie clar și degajat, în scopul de a îi apropia pe ceilalți de bucătăria lucrurilor pe care le faci; în scopul de a îi face să înțeleagă. Explicându-le cât de sensibil ești, nu faci decât să îi ții la distanță. Explicațiile sunt, de fapt, rezultatul a ceea ce ai înțeles tu din vis și realitate. Pasiunea te face performant în măsura în care folosești toate cunoștințele dobândite și formate în folosul ideii în care crezi și cu care îi plictisești pe mulți alții. Eu tind să cred în calea de mijloc, și știu că performanța contează mai mutl ca oricând, în cristalizarea unui lirism tehnologic, cu adevărat contemporan.
Grafică: Izabela Pavel
