Cum arată elevul de la filologie – reportaj

Am ales să plec de la profilul real atunci când mi-am dat seama că nu voi putea să-i citesc pe Marquez, Fitzgerald sau Bukowski la nesfârșit pe sub bancă în timpul orelor. În ultimul semestru petrecut în clasa de matematică-informatică am citit pe nerăsuflate, subliniam frenetic orice frază care mă intriga, orice cuvânt pe care nu-l mai întâlnisem până atunci; cu sufletul mic (și încă încărcat de fizică, informatică și chimie) m-am întâlnit cu primele lecturi cu un soi de frică. Nu mai aveam răspunsuri la sfârșitul cărților ca în culegerile de matematică și nu mă mai puteam verifica.  Cum puteam ști dacă eu citesc greșit sau corect? Dacă, de fapt, nu înțelegeam nimic?

Ca formă de articulare a importanței pe care o atribuim propriei prezențe, statutului academic sau social, stereotipurile fac parte din necesitatea ridicării unui zid între sine și celălalt, iar adolescența nu este altceva decât un incubator pentru acestea; momentul în care începe să ni se pară că înțelegem din ce în ce mai mule lucruri este sincronizat primelor decizii pe care le avem de luat, și, îngrijorați și nesiguri în privința viitorului, în clasa a VIII-a trebuie să „alegem profilul” pe care să îl urmăm, sau, cu alte cuvinte, să ne înțelegem profilul (propriu) pentru a hotărî unde ne putem adapta.

Ceea ce nu conștientizăm întotdeauna, însă, este faptul că, în încercarea de a opta pentru o filieră sau alta, pentru un profil sau altul, sunt întocmai stereotipurile cele care devin principalele repere ale (re)poziționării odată cu începerea liceului. Dincolo de fundamentele unui sistem construit în jurul principiului înzestrărilor și înclinațiilor diferite și diverse ale elevilor, am descoperit (și, poate, m-am pierdut în firele încâlcite) ale unui substrat de preconcepții mult mai bine înrădăcinate atunci când, după examenul de capacitate, a trebuit să scriu codul care, în mod paradoxal, stabilea dacă de acum încolo voi fi un pragmatic sau… un umanist.

M-a împiedicat să optez pentru filologie, în primul rând, ceea ce asumam că înțeleg și cunosc în prealabil, doar din auzite; și cu siguranță nu am fost singurul elev pus să aleagă doar pe baza unor speculații improprii cu privire la două lumi despre care nu știe, în realitate, nimic. Am intrat la mate-info cu niște idei preconcepute despre tot ceea ce înseamnă filo, și am ieșit la fel, luând, însă, de data aceasta asupra mea tot ceea ce gândisem vreodată ca „diferență de profil” – surprinzător și nu prea felul în care, spațiile în care ne încadrăm vin cu propriul filtru de prejudecăți, care devine primul (și, uneori, singurul) fel în care suntem priviți.

Filologia e, cu siguranță, un spațiu blând, chiar dacă nu întotdeauna confortabil, dar care se definește în interiorul unui ritm propriu; iar filologul rămâne, în concepția majorității, undeva la periferia șanselor de reușită, a disciplinei și a gândirii profunde. Inevitabil, astfel de reconstrucții mai mult sau mai puțin stereotipice, uneori necesare, sunt adesea decisive în ceea ce privește plasarea înăuntrul propriului parcurs.

Personal, nu știu dacă m-am schimbat într-o mai mare măsură în ochii mei sau în ochii celorlalți înlocuind profilul real cu filologia, dar, pentru sinele meu din gimnaziu și nu numai, aflat la o vârstă la care etichetele atașate contextelor pot genera tensiuni interioare și „drame” ample, următorul reportaj își propune să recompună avatarul elevului de la filo, lansând câteva întrebări în clasele de matematică-informatică și științe de la Colegiul Național Iași.

  1. Crezi că, dacă în clasa a VIII-a optai pentru o clasă de filologie, ai fi evoluat altfel? În ce sens?
  • Sunt sigură că alegerea unui alt profil ar fi constituit un fundamental defazaj al perspectivei mele asupra multor lucruri… cred că la matematică-informatică suntem învățați să urmăm niște reguli stricte, niște tipare clare, învățăm pas cu pas, din aproape în aproape, cum să derivăm o funcție, cum să aflăm ecuația unei drepte, cum să realizăm un program C++, toate într-o manieră sistematică, tipizată, poate monotonă. Evident că pot doar presupune, dar cred că cea mai stringentă diferență în evoluția mea dacă aș fi ales filologia ar fi constat într-o dezvoltare a creativității, în sensul că mi s-ar fi oferit o altă libertate de exprimare, și cred că aș fi scris mai mult… scriu poezie din clasa a VIII-a și cred că această formă de artă a fost cea mai utilă terapie; cel mai bun mod de a evada din haosul propriei mele gândiri fiind tocmai transpunerea lui pe hârtie. Dacă am un regret e timpul pe care îmi permit să-l dedic creației, care este de cele mai multe ori limitat, insuficient ca să termin o strofă, iar când revin, mă distruge frustrarea că nu mai pot continua sau nu-mi mai amintesc o anumită idee. Poate aș fi scris dintr-o perspectivă mai profundă, nu doar din propriile mele experiențe efemere, uneori superficiale, tipice adolescentului ce caută sensuri în nimic, materia la filologie permițând o meditație mai amplă, oferă mai multe oportunități de introspecție decât chimia organică, ori subprogramele recursive. În final, sunt sigură că suma alegerilor pe care le-am făcut va ieși pozitivă, fiindcă, deși mi-am urmat cumva latura tehnică, pragmatică, insensibilă, cum am mai auzit, am avut parte de mentori de excepție și pe filiera sensibilității, care mi-au deschis ochii către orizonturi pe care le-aș fi crezut intangibile, acum părând doar dulci amintiri. (D.P.)
  • Optarea pentru clasa de filologie reprezintă un act de curaj, întrucât acestă alegere ne determină, cu siguranță, să ieșim din zona noastră de confort. Șansele de a rămâne într-o stare de indolență scad semnificativ, așadar nici fenomenul învățatului mecanic pentru notă nu este mai rar întâlnit într-o clasă cu profil uman. Consider că dacă alegeam filologia, m-aș fi dezvoltat mai mult ca individ, aș fi învățat să empatizez mai bine cu lumea în care trăiesc și să îmi dezvolt o gândire critică, dar în același timp și spontană. Atenția gândirii mele ar fi diseminată pe un cerc cu un număr infinit de puncte, nu pe un pătrat cu 4 laturi și unghi de 90 de grade, ca în momentul în care nicio oră din programa ta nu are legătură cu o alta. Revelația nu vine din adevăruri fixe și din explorarea a ceva deja dezvăluit, iar descoperirea nu are loc în contextul plastic al imitației unui mecanism de rezolvare sau, mai grav, de gândire. Modul de studiu la o clasă umană se concretizează prin asumarea gândului liber, nu prin reproducerea celor învățate: sa evaluezi o situație pe loc, să procesezi informația și să filtrezi ceea ce primești. Pe de altă parte, optarea pentru profilul uman îngrădește într-o anumită măsură ariile de studiu, atenția fiind îndreptată spre o anumită interioritate a omului. Depinde strict de elevul de la (orice) profil dacă vrea să treacă de ceea ce i se dă și să caute mai mult. (A.S.)
  • Pentru că tot discutăm despre profilul ales, voi răspunde cu un argument științific, tipic elevului de la mate-info: fenotipul este rezultatul interacțiunii dintre genotip și mediu. Cu alte cuvinte, colectivul în care ne găsim își lasă amprenta inevitabil asupra personalității, dar și asupra traseului urmat. Așadar, da, cred că opțiunea pentru filologie nu ar fi fost un factor pasiv în dezvoltarea mea. În ce măsura aș fi fost o altă persoană este greu de spus, însă un lucru este sigur: aș fi pus alte întrebări. Elevul-tip de la mate-info, proba-martor la care ne raportăm, întreabă de ce și caută mecanismul logic, care se află la capătul unui raționament pur și obiectiv. „Elevul de filo” întreabă și el „de ce?”, apoi uită că asta a întrebat, fiind bombardat de alte sute de întrebări, pentru ca apoi să ajungă la o concluzie aparent independentă de ipoteză. Deși drumul nu este la fel de clar, el este la fel de corect și cu siguranță mult mai spectaculos. (I.P.)
  • Cred că, dacă în clasa a VIII-a optam pentru o clasă de filologie, aș fi putut să îmi valorific mai mult latura artistică în ceea ce privește, de exemplu, poezia. Literatura, fiind adusă mult mai aproape și fiind mai accesibilă, mi-ar fi dat o libertate și o anumită deschidere, poate aș fi încercat să scriu și proză, ajungând mai departe în acest sens. Probabil că o clasă de filologie m-ar fi cultivat astfel încât să pot face ceva din scris, aș fi avut mai mult timp să îmi dezvolt înclinațiile spre a descoperi lumea în sens literar și mai puțin în mod științific. (A.R.)
  • Sincer, nu am luat în considerare niciun moment varianta de a ajunge într-o clasă de filologie, de aceea în lista mea de opțiuni nu existau decât coduri de la profiluri reale. Nu m-am simțit niciodată atrasă de limbi străine sau istorie, așa cum mă simțeam față de matematică sau fizică și cred că locul meu nu ar fi putut fi sub nicio forma acolo. Totuși, dacă aș fi fost elevă la filo, probabil aș fi avut acea cultură generală pe care mi-am dorit-o mereu și aș fi fost ceva mai ancorată în realitate decât acum. Poate suna puțin absurd, dar profilul mate-info e mult mai abstract decât filologia; personal sufăr pentru că cel puțin 60% din ce învăț acum nu voi mai folosi nici măcar o dată după bac și e absolut irelevant în formarea mea ca persoană. (A.C.)

Am ales să plec de la profilul real atunci când importanța și relevanța literaturii în viața unui adolescent au fost contestate de unii profesori. Nu am fost nervoasă pe ei, am fost nervoasă pe mine, mă întrebam de ce a durat atât de mult să îmi dau seama care sunt lucrurile cu adevărat importante pentru mine. Acum? Acum sunt liniștită și mă bucur de drumul spre casă în tramvai cu o carte în mână și de nopțile care sunt pentru citit. În restul timpului, sunt un om ocupat.

(În numărul 22 al revistei Alecart vor putea fi citite răspunsurile la următoarele două întrebări: Profilul tipic pentru un elev de la filo? Dar de la mate-info?Elevii și chiar anumiți profesori consideră că la profilul matematică-informatică se muncește mai mult decât la filologie. De ce crezi că se întâmplă asta?)

 

*Andrada Strugaru și Sabina Cojocaru, redactori Alecart, sunt eleve în clasa a XI-a, filologie, la Colegiul Național Iași. În gimnaziu, Andrada a fost olimpică la fizică, în liceu la română și latină. Anul acesta este calificată la faza națională a Olimpiadei de limba latină și la un concurs internațional de limbă latină)

Foto: Andrei Rusu

 

Loading Facebook Comments ...

Fii primul care comentează!

No Trackbacks.