poezia e la bistrița. Dialog cu Dan Coman & Marin Mălaicu-Hondrari

Ce are în plus, din punctul dvs. de vedere, Festivalul „poezia e la bistrița” față de celelalte festivaluri de poezie din țară (exceptând prezența alecartienilor, desigur :))?

Dan Coman: Ț. (un festival care nu are Ț-ul său, musai să și-l cumpere). /cea mai bună cafea la ibric din lume/ publicul/ autorii (și ideea de bază a festivalului: fără vedete)/ jumătatea de sus a aerului, mereu neschimbată.

Marin Mălaicu-Hondrari: Cred că diferența o face calitatea :). Mereu am fost interesați să aducem la Bistrița poeți buni și foarte buni. Nu ne interesează să aducem poeți care apoi să ne cheme pe noi mai știu eu pe unde (o practică des întâlnită la festivalurile organizate de Uniunea Scriitorilor, de exemplu). Încercăm să menținem un standard de valoare cât mai ridicat. Apoi cred că mai contează și faptul că-i tratăm egal pe toți poeții invitați. Alte plusuri ar fi că invităm în fiecare an un poet nedebutat și un singur prozator (anul acesta poetul e Anastasia Gavrilovici, iar prozatorul este Mircea Cărtărescu) și oferim și premiul Librarul Anului unui librar care își cunoaște cu adevărat meseria și promovează eficient literatura română contemporană (la ediția aceasta, librarul anului este Mihail Vakulovski).

 

Ce versuri ale lui Marin Mălaicu-Hondrari/ Dan Coman vă însoțesc în călătoriile dvs.?

 D.C.:  Dacă e frig, mie îmi este cel mai frig./ Cînd e cald, mie îmi este cel mai cald./ Locul acesta cine l-a ales

 M.M-H.: Dincolo de versurile care-mi vin des în minte, mă însoțesc de multe ori (mai ales în străinătate) versurile de pe un tricou cu bunul meu prieten: Pentru a ieși din dragoste nu există decât metode didactice/ așa că lasă-ți părul pe umeri și vino.

 

 O amintire haioasă din timpul edițiilor anterioare ale festivalului?

D.C. : Seară de karaoke. Poeți români cîntînd imnul celor de la Liverpool. Poeți suedezi, maghiari și macedoneni dansînd încîntați pe manele, răcnind versurile lui Salam.

M.M-H.: Una dintre cele mai amuzante faze e cea în care poetul Mihail Gălățanu a plecat de la București spre Bistrița cu o săptămână mai devreme :). M-a sunat din Târgu-Mureș ca să mă întrebe unde au loc lecturile, unde să vină. I-am spus că la Sinagoga din Bistrița, dar că peste o săptămână.

 

În condițiile în care ultima zi de festival coincide cu finala Campionatului Mondial de Fotbal, puteți găsi o legătura dintre poezie și fotbal?

D.C.: Jucătorii. Fotbaliști sau poeți, nu contează – în ambele cazuri esențială e pregătirea fizică. Minutele suplimentare petrecute pe teren, după plecarea celorlalți, exersînd (în singurătate absolută) loviturile libere.

Publicul. Fotbalul și poezia sunt peste tot însoțite de ultrași.

Arbitrii. Are poezia un Pierluigi Collina?

 M.M-H.: Da, bineînțeles. Portarul Islandei e scriitor, de exemplu. Așa cum a  fost la noi Cristi Teodorescu. Iar Gabi Balint chiar scrie foarte bine, îi puteți găsi textele despre Sângeorz-Băi pe facebook.  Ca să numai spun că unele driblinguri sunt poezie curată. La fotbal, exact ca la poezie, trebuie să-ți explodeze imaginația.

 

*Articolul integral îl puteți citi în Suplimentul Alecart de Poezie dedicat Festivalului „Poezia e la Bistrița” al cărui program îl găsiți aici.

Foto: Andrei Rusu

 

Loading Facebook Comments ...
Loading Disqus Comments ...

Fii primul care comentează!

No Trackbacks.