Yesterday, today and tomorrow are not consecutive, they are connected in a never-ending circle. Everything is connected.
Pisica lui Schrödinger, experiment care propune o tulburătoare filosofie a fizicii cuantice, reflectă un adevăr ce se dovedește a fi esențial atât în domeniul abandonat de Schrödinger pentru a se concentra asupra biologiei, cât și în serialul german Dark. Constatarea care l-a făcut celebru are la bază introducerea unei pisici într-o cutie sigilată, împreună cu un dispozitiv cu șanse de 50% de a o omorî în decursul următoarei ore. La finalul celor 60 de minute, simțul rațiunii sugerează că pisica este în viață sau nu, însă Schrödinger a subliniat că, potrivit fizicii cuantice, în momentul ce precedă deschiderea cutiei, pisica este în raport egal vie și moartă, simultan.
Serialul pornește de la premisa (abia printre ultimele episoade pe deplin înțeleasă) că, dacă un om își pierde viața într-o lume, atunci într-o altă realitate, concomitent asemănătoare și retușată pentru a bulversa, el trăiește. Din această teorie își extrage seva originea sau punctul din care se revarsă ca un torent multiple timpuri, amestecate și inteligibile doar privite printr-un caleidoscop. Ea fixează cu un cui ruginit firul roșu, cel ce leagă laolaltă întregul mănunchi de fapte, cel ce lasă la vedere o panglică de care atârnă paradisul și întunericul, viața și neființa, fațete ale unui complex mecanism ce propulsează protagoniștii spre eine Reise durch die Zeit.
The Question is not Who. The Question is not Where. But When.
Dacă este să privim întreaga poveste la nivel macro, o putem compara cu un labirint gigantic, unde ceața și lumina difuză a felinarelor induc în eroare victimele, căci nu le oferă mult așteptatul adevăr absolut sau soluția pentru rezolvarea enigmei. Acele drumuri întortocheate, create parcă de un păpușar machiavelic, sunt străjerii a zeci de cioburi, nume, ani, oglinzi, ce reflectă suflete îndurerate, aflate în pragul disperării și dependente de propria voință. Oglinzile colorate de suferința umană, sparte de o forță încă neînțeleasă, capătă conturul unui puzzle eronat, cu piesele așezate anapoda, care dictează destinul fiecărui personaj. Drumul, bătătorit de sute de ori și dirijat de soartă, este un cerc închis ermetic, unde labirintul se dilată și umple toate spațiile goale.
De atunci am știut că nimic nu se schimbă. Toate rămân la fel. Roata de tors se învârte, tot mereu, în cerc. O soartă legată de cealaltă. Un fir, roșu ca sângele, ce ne leagă laolaltă toate faptele.
O analiză minuțioasă a fiecărei povești, relații sau realități necesită răbdare, întrucât Dark blochează într-un ghem încâlcit frânturi din diferiți ani, din 1886 până în 2053, care să explice treptat toate evenimentele din trecut, prezent și viitor. Cu timpul, firele se transformă în mici noduri, se încurcă unele pe altele, dar dezordinea ce va urma este gândită și atent planificată până la cel mai nesemnificativ detaliu. Haosul se insinuează discret în Winden, orașul fictiv din sudul Germaniei, care este învăluit într-o pânză de păianjen, unde incertitudinea, frica, mândria, disprețul sunt imobilizate. O pâclă densă, deasupra căreia stă suspendat adevărul, îi conduce pe locuitorii meniți să devină călători spre peștera de unde călătoria în timp se transformă în rutină.
We are not free in what we do because we are not free in what we want.
Este inutil să le ofer nume călătorilor, având în vedere că personajele joacă roluri diferite în lumi diferite și (în definitiv) totul se rezumă la două forțe antagonice, care încearcă din răsputeri să eclipseze planurile neîncadrate în tiparul individual. Marionete legate unele de altele sunt dirijate prin clarobscurul din Winden de către cei ce sunt originea, cei care au generat existența realităților multiple, a unui labirint ce înlocuiește normalitatea și supune victimele la un timp ciclic, cu traume, acțiuni, decizii regretabile repetate la nesfârșit. Păpușarii fructifică orice mijloace pentru a-și atinge propriul ideal, fapt ce scuză condiția, comportamentul, scopul personajelor.
Binele și răul țin de perspectivă.
Ceea ce m-a determinat să încep primul sezon a fost fascinația față de limba germană, strâns legată de încăpățânarea mea de a memora cât mai multe cuvinte dificile și de a reface scene numai pentru a mi se impregna în minte pronunția actorilor. Subiectul serialului nu a reprezentat inițial punctul prim de interes, dar, treptat, mi-a captat atenția. Religia, filosofia, dimensiunea fantastică, fizica, crimele, psihologia personajelor trasează linii șerpuite prin povestea-labirint și condimentează substratul acțiunii, astfel încât constați fără răsuflare că Dark este unul dintre cele mai bune seriale apărute în ultimul timp. Profunzimea sa încă mă fascinează și, după câteva zile în care am meditat și mi-am adunat (aproape toate) gândurile, am trasat câteva direcții generale prin prisma cărora poate fi interpretat Dark.
Moartea e doar un joc: Dacă un călător trăiește înseamnă că în răsfrângerea distorsionată a acelei realități el a fost sacrificat pentru un scop manevrat și asumat pe deplin doar de păpușari. Cine încearcă să își înșele moartea, va fugi nu de ea, ci spre ea. Sfârșitul este coconul ce adăpostește începutul, iar pentru a progresa, moartea este vitală.
… and the end is the beginning.
Paradisul pe pământ: Aceste două forțe absolute, care regizează în tandem două spectacole cu un final instabil, întorc timpuri pe dos pentru a împiedica sau instaura paradisul. Răul visează la o distrugere permanentă a ciclicității timpului pentru ca paradisul să sufoce omenescul, iar Binele menține repetitivitatea evenimentelor pentru a nu cufunda lumea într-un întuneric etern. În Dark paradisul nu este cel pe care îl regăsim în Divina comedie, ci o eternizare a întunericului, care să domnească în absența durerii și a suferinței.
Speranța evadează din cutia Pandorei: Supraviețuind pe fondul unui haos halucinant, privind suferința umană din plin, condamnați să existe până ajung la data de expirare, protagoniștii nu își pierd nici pentru o secundă speranța. Ea îi conduce orbește pe lângă firul roșu și devine un drog ce trezește din amorțeală toate sufletele călătorilor în timp.
În final, orice posibilă apocalipsă care să spintece agonia este doar un catalizator pentru un nou ciclu, un început ce înglobează germenii evenimentelor trecute, modificate și din nou aplicate la nivel macro. Prezentul este pe repeat; un cub rubik, care, odată rezolvat, este imediat reparat pentru a arăta (aproape) ca la început. Călătoria în timp îmbracă forma unei acțiuni verosimile, care pe parcursul serialului nu deranjează, nu induce impresia de science fiction, ci incită și crește numărul posibilelor răspunsuri la întrebarea cum va arăta viitorul?. Dark este una dintre provocările acceptate cu satisfacție și cu certitudinea că episoadele nu numai că vor crea dependență, ci vor propune o machetă, extrem de minuțios confecționată, a unei lumi care merită explorată din fața ecranului, căci What we know is a drop. What we don’t know is an ocean.
*Serialul este disponibil pe Netflix.
*Mălina Curpăn, redactor Alecart, este elevă la Colegiul Național Iași.
