De ce, doamne iartă-mă, ai face informatică în străinătate? Doar e bine știut, programatorii noștri-s buni și recunoscuți prin lume, iar acasă se face școală bună (nu zic că nu și nici nu o să mă leg de asta). Așa că de ce ai da bani (mult mai) mulți pe școala de afară? De ce te-ai rupe de casă și te-ai muta la cel puțin 1000 de km de oamenii dragi pentru 3-4 ani? Păi, hai să vedem!
Nici n-am știut de unde să încep să răspund la întrebarea din titlu propusă de Alecart. Când aplicam pentru facultăți, știam foarte clar că vreau să plec și de ce. După 3 ani de când m-am mutat pentru studii în Marea Britanie, uitându-mă înapoi, răspunsurile devin tot mai clare. Voi încerca pe cât posibil să evit să mă axez pe „de ce ai studia în străinătate” și să ofer răspunsuri aplicate la informatică.
Drumul spre carieră
Facultățile din străinătate au legături strânse cu industria – companii internaționale mari vin și recrutează direct din facultate. Tot ele trimit adesea mailuri către lectori cu oportunități, sunt prezente la târguri de joburi organizate de facultate, sponsorizează evenimente, au sesiuni de networking și workshopuri. Își promovează mereu programele de internship care sunt o cale spre o ofertă full time. E o lume care te învață devreme valoarea networkingului – la conferințe, în internshipuri și competiții.
Cultura hackathoanelor e tot mai puternică în străinătate – un hackathon e o competiție de programare care se desfășoară în general pe parcursul a 24 de ore. Majoritatea facultăților cu departamente mari de informatică au competițiile lor, cu premii consistente și sponsori recunoscuți. E un mediu prietenos, în care lumea colaborează lucrând cu cele mai noi tehnologii spre a crea soluții inovatoare la probleme existente.
Corectitudine și cultura muncii
Acasă se copiază – în sesiuni, la proiecte, profesorii întorc adesea capul, dacă nu chiar îți cer bani să le cumperi manualul. Poate nu-i așa peste tot, nu dați cu pietre, dar îmi aduc aminte prea clar experiențele din liceu și am auzit destule povești de pe băncile facultăților de acasă. În străinătate nu prea, spre deloc – corectitudinea și meritocrația nu sunt o opțiune, ci o garanție a sistemului. Ai copiat, pleci acasă. Toate temele și lucrările predate sunt scanate cu detectoare de plagiat. La examene supravegherea e dură și orice abatere duce la anularea examenului. Îți cureți încet mentalitatea și te vindeci de metehnele deprinse în sistemul de la noi.
Resurse și facilitați
Aici matematica e destul de simplă: plătești = primești. Departamentele de informatică din străinătate sunt dotate cu roboți noi și performanți pe care se face cercetare și cu laboratoare cu destule calculatoare pentru fiecare student. Accesul la competiții internaționale e facilitat de facultate. Bibliotecile au ultimele volume și îți dau acces digital la cele mai noi lucrări de cercetare din domeniu.
Echipe mari și mici
N-ai cum să reușești singur, iar majoritatea proiectelor în companii se realizează în echipă. Iar cum rolul școlii e să te formeze pentru lumea în care te pregătești să intri, facultățile din străinătate încurajează munca în echipă. Cât de des se poate, în echipe mari sau mici, de fiecare dată cu prezentări la final – echipe pe care le formezi tu sau pe care le aleg ei, iar problemele apar repede, mai ales în informatică unde munca e greu de împărțit, fiindcă fiecare parte a proiectului depinde de cealaltă. Apar des conflicte, programul de muncă nu se suprapune, unii sunt mai dedicați, alții mai puțin. O pregătire, de obicei greu de dus, în care te dai des cu capul de pereți până înveți regulile de supraviețuire.
Adaptarea la lumea reală și feedback
E destul de evident că informatica se schimbă de la o zi la alta, așa că materiile sunt revizuite anual, luându-se în considerare formularele de feedback completate de studenți. Profesorii vin cu exemple din lumea reală, sunt la zi cu materiile lor și participă des la conferințe și convenții. Sunt opțiuni pentru cursurile pe care le alegi, mai ales în anul final, care acoperă majoritatea ramurilor informaticii. Programul de cursuri e rezonabil și adaptat cerințelor pieței – multe cursuri se predau în laboratoare în fața calculatoarelor, majoritatea temelor sunt trimise online și corectate automat. Predarea se face aplicat – în cursul de securitate ți se dau diverse atacuri de testat într-un mediu controlat, la robotică îți petreci majoritatea timpului alergând după roboți mari sau mici pe holurile departamentului.
Creștere continuă
Dacă lași studentul de capul lui, o să învețe doar pe ultima sută de metri. În majoritatea facultăților, la informatică evaluarea e continuă – ai teme în timpul semestrului la majoritatea materiilor, teme care contribuie la nota finală și care te asigură că acumulezi materia treptat.
Om și oameni
Mai presus de orice, ești om și partener de lucru, așa că ești tratat ca atare. Ți se zâmbește la secretariatul departamentului, profesorii sunt disponibili pentru întâlniri 1 la 1 și li te adresezi pe nume, îți răspund la mailuri și îți oferă ajutor.
În loc de concluzie
Nu zic că-i ușor, că e mai bine din toate punctele de vedere sau că nu există dezavantaje sau probleme în sistemul de aici. E drumul pe care l-am ales și de care sunt tare mulțumită. Pentru toate motivele de mai sus și multe altele mă pregătesc să urmez un masterat tot în străinătate. Povestea continuă.
*Diana Murguleț, colaboratoare Alecart, e studentă în anul IV la University of Birmingham. Rătăcirile Dianei și alte recomandări pe bisica.wordpress.com.
**Articol preluat din Alecart 17
