Despre români în Marea Britanie

Praise the good Lord and God save the Queen, nu e vorba nici de Băse. Aş putea, bineînţeles, să îmi pese de el şi de companie, dar acum joc cu alte zaruri. Care se întâmplă să fie jucate pe masă cu ceaiul de la ora cinci. Şi mă surprind când aleg limba eng în loc de ro/ru sau când îmi pictez unghiile în alb-albastru. Mă gândesc doar dacă e vorba de-o toană sau de un nou produs în care îmi transfer identitatea de asimilat cultural. Adică dacă e so old season să zic “m-ai prins cu mâţa-n sac” în loc de ‘Ya fud, talking oot yer fanny flaps’. Nu de alta, dar semnele diacritice sunt doar simboluri şi îmi vine greu să nu le am pe tastatură! Ş,â,ţ,î,ă sunt concepte incerte în care regăseam tânguitul mioritic şi jalele Anei. Ce s-a întâmplat, e întrebarea. Cât de afectat este patriotismul cu care ar fi trebuit să ne naştem şi să prindem drag pe măsură ce ne regăsim în doinele, Ţepeşul şi poate chiar intrigantul Cioran al României? Sau mai bine, cât de mult afectează aşa-zisul „patriotism” al nostru imaginea României în exporturile-i culturale? Regatul Unit, chiar cu „unirea” aşa, pusă sub semnul întrebării, se confruntă de mai bine de doi ani cu aceeaşi imagine îndoielnică a ţărişoarei noastre. Abia recent, şi am să încerc să trec succinct în revistă evenimentele datate, Cameron a fost tras de mânecă.

Ok, e clar că nu vorbesc de regizor. Cu toate că la cât curaj a avut trăgând sfori atât de încâlcite în concepte nespuse, dar gândite până şi de români, David Cameron a fost regizorul unui mare film horror pentru britanici. Ziarul „The Sun”, cu toate că e un fel de „Adevărul”, în felul lui, unde se răstoarnă de obicei carul cu proşti, comentează într-un articol foarte acid cum că migraţia românilor în UK din 2014 va aduce un val uriaş de tuberculoză şi alte boli fatale, din cauză că, ei bine, nu ne spălăm. Da, da, e acolo, cu date documentate de la o oarecare asistentă Georgeta care săraca s-a plâns în faţa unui jurnalist britanic de spitalele noastre mâncate de jale. Concluzia lor? „In Romania, the disease is already out of control — and taking a devastating human toll (…) This problem will spread to the UK. It is absolutely a danger. It’s a disaster waiting to happen.” (În România, boala a ieşit de sub control – iar oamenii deja o îndură într-o manieră îngrijorătoare (…) Problema se va răspândi şi în UK. Este un pericol evident, un dezastru care aşteaptă să se întâmple.” – din Time-Bomb-immigrants-to-bring-drug-resistant-TB-superbug-to-UK). Articolul se încheie cu o fotografie alb-negru (probabil din perioada ceauşistă, totuşi) cu vreo douăzeci de copii subnutriţi întinşi pe tărgi, aproape goi şi lăsaţi în curtea spitalului „să se vindece cu odihnă şi aer curat”. Bine, ştiu că poveşti de astea s-au întâmplat în România, dar zic eu, din poveştile astea măcar am învăţat să ne spălăm. Nici nu vreau să intru în detalii, pentru că s-ar putea să fiu contrazisă şi aici, dar articolul ar fi fost mult mai jenant şi absurd dacă cei de la The Sun ar şti măcar unde se află România pe hartă. Că Transilvania nu e ţara, şi România judeţul, cum mă certam cu un student la jurnalism. Şi că Nadia Comăneci nu e rusoaică, ci româncă, cum pretindea proful meu de Drept de la universitate. Cât ştiu sau nu despre România totuşi, acţiunile de protest împotriva migrării din 2014 sunt din ce în ce mai înverşunate şi, pe de altă parte, atacate de Uniunea Europeană. Societatea românească și bulgară precum şi ambasadele ambelor țări se luptă în mii şi mii de petiţii online pentru a urgenta evenimentul din 2014. Vorbesc de faptul că, în prezent, românii şi bulgarii nu au voie să lucreze în UK din motivul că, se pare, suntem ultimii intraţi în Uniunea Europeană. Asocierea cu Marea Ţigăneală a fost motivul din spatele acestei decizii, până acum tabu. Prim ministrul David Cameron a mers pe principiul toţi suntem animale, dar unii mai animale decât alţii: din Ianuarie, în locuinţele sociale vor avea acces cu prioritate cetăţenii britanici, imigranţii abia după cinci ani, ajutor de şomaj – nu mai mult de şase luni pentru cei din alte ţări, inclusiv din Uniunea Europeană, plată la spital şi la medicul generalist dacă nu eşti de-al statului britanic etc. (din Ziarul Românesc). Cu alte cuvinte, apocalipsa vine o dată cu românii, alături de păduchi, lindini şi tuberculoză, pentru că şi aşa studiile britanice ne aşază pe primul loc în clasamentul nespălaţilor Europei cu prima ocazie. Mai pe după vişin, o colegă de universitate a postat pe Facebook o scrisoare care a circulat în toate apartamentele britanice cu titlul „To Householder” din partea liderului UKIP Nigel Farage, scrisoare care merită citată şi răscitată. El spune că scrisoarea nu a fost printată şi trimisă din lirele celor care sunt plătitori de stat, deci no worries here. Worries mai degrabă din 1 Ianuarie, când vin românii cu ciomegele să se spele în apa noastră caldă, citez: „29 million people will be entitled to come here – not just to work, but to take advantage to our benefits, housing, schools and GP’s surgeries and hospitals. Almost half of these people live in poverty. Where would you go if you were them?” (29 de milioane de oameni vor avea dreptul să vină aici, nu doar să muncească, dar să şi profite de  avantajele noastre, de locuinţele, şcolile şi de sistemul nostru medical. Aproape jumătate din oamenii aceştia trăiesc în sărăcie. Tu unde te-ai duce dacă ai fi în locul lor?).  Drept vorbind, nu ştiu dacă am fost martoră la vreun caz similar, în care cineva să ne dea mai multă atenţie decât acum. UKIP are cele mai bune intenţii de deparazitare a propriilor câini maidanezi şi dintre români şi bulgari, cel mai tare se tem de români, pentru că ăştia mai şi muşcă. Din 68,000 de români de care au ei habar în UK, Metropolitan Police a arestat 27,000 în ultimii 5 ani. „UKIP believes that this situation is unacceptable and something must be done(…) It is time to put the interest of our people first. The time has come to say Enough is Enough!” (UKIP crede că această situaţie este inacceptabilă şi trebuie să se faca ceva (…) Este timpul să punem pe primul loc interesele oamenilor noştri. Este timpul să spunem „Destul e destul!”). Scrisoarea se termină  îndemnând cetăţeanul la votul împotriva acestei migrări care va aduce numai jale, plânsete şi păduchi copiilor lor.

Astrid Băgireanu a fost redactor-șef Alecart, este studentă în anul I la Edinburgh Napier University, Scoția Imagine

Articolul („Trebuia s-o spună cineva…”) poate fi citit integral în Alecart10, pe www.alecart.ro

Loading Facebook Comments ...

Fii primul care comentează!