După ce am urmărit apariţiile editoriale Alecart cu fiecare număr, semnalând pe BookMag nonconformismul, noul, tinerescul sau capacitatea critică a redactorilor săi, ne-am hotărât să scriem despre Alecart 10 prin BookMag tocmai în Alecart.
Oricât de paradoxală ar fi formula, este un lucru curios şi inedit ca unul dintre criticii săi să „se mute în revistă”, să se aşeze printre articolele şi să le vadă la cald.
În acelaşi timp, este un articol scris avant la lettre apariţiei Alecart, astfel că nu putem decât să anticipăm ce vom găsi în numărul de faţă.
Aşa cum ne-am obişnuit ca cititori Alecart, ştim sigur că nu vor lipsi recenzii cinstite de carte, cronici consistente de film sau de teatru, dialoguri cu oamenii de astăzi ai culturii sau spaţiului social, politic sau din orice domeniu care pot să ofere tinerilor o idee în plus. Un plus până la urmă faţă de ceea ce primim zi de zi în media, pe stradă, în tren sau, mai fericit, în călătorii. Urmărim cu interes de fiecare dată anchetele revistei, interviurile sau creaţiile literare, găsind aici cumulate cele mai bune voci ale culturii de astăzi. Dacă există vreun tânăr debutant, o lansare de carte sau o apariţie în rândul cinefililor avem siguranţa că Alecart nu o va rata.
Sunt multe şi deloc mărunte motivele pentru care fiecare apariţie Alecart merită să fie dată mai departe, dacă nu sub forma numărului în sine, ci printr-o prezentare şi o recomandare pe mai departe şi mai aproape a revistei.
Ne suprinde tot mai mult să vedem aşezarea liceenilor lângă critici literari cunoscuţi sau oameni de cultură care stau cot la cot în cafenele literare, în teatre improvizate sau în cenacluri punând pe masă literatura aşa cum este, nu cum trebuie să fie. Sinceritatea de o parte şi de alta a mesei trebuie să fie, pentru aceşti tineri, fără doar şi poate un exercițiu de maturitate.
Numărul mare de corespondenţi din afară rămâne, în opinia noastră, unul dintre cele mai importante aporturi în revistă. Să poţi citi recenzii ale criticilor sau profesorilor universitari din Statele Unite sau Canada, să existe corespondenţe ale studenţilor de la Universităţi precum Harvard, London College, Edinburgh nu poate decât să taie din elan oricărei reviste complementare care se limitează la spaţiul românesc. Ce ar trebui citit de fapt în Alecart este acest dialog între spaţii diferite, între vârste care se întrec nu în ani, ci în experienţele de educaţie, lectură sau călătorie. Trebuie căutat în Alecart felul în care limbajul se traduce pe sine în funcţie de locul, timpul sau experienţa prin care trece cel care, de oriunde, scrie pentru Alecart nu un articol, ci o corespondenţă de cele mai multe ori la rece. Aprins, melancolic, decepţionat sau controversat este ochiul care priveşte cartea, locul, omul nou şi îl oferă mai departe redactorilor Alecart.
Alecart e, până la urmă, un almanah de impresii şi de experienţe. O revistă în mişcare chiar şi după ce numărul a fost dat la tipar. O revistă care călătoreşte din America în Canada şi apoi înapoi pe continent din Scoţia până în Germania şi înapoi din capitală spre Iaşi încărcată, de fiecare dată, cu noi şi noi idei pentru un alt număr. Cu fiecare lectură a redactorilor săi, Alecart devine dintr-un număr fără să vrea, avant la lettre, alte şi alte numere care nu au mai încăput într-o singură cifră, acum 2, prin Alecart 10.
Ce aşteptăm de la un Alecart viitor? Să-l găsim în librării, la chioşcul de ziare, la periodistică în bibliotecile din România, uitat de cineva într-un vagon de tren sau pe o masă într-o cafenea. Să fie dată a l’ecart Alecart, celor de pe stradă în campanii de responsabilizare a tinerilor, în tramvaie sau în autobuzele din Iaşi şi, de ce nu, în metrourile din Bucureşti. Să fie în afară ce se păstrează înăuntrul revistei. Să fie nu doar tot mai mulţi tineri care citesc Alecart, ci tot mai mulţi care vor să scrie în Alecart, să fie conştienţi că un articol este astăzi una dintre cele mai bune forme de libertate.
Până la urmă, orice revistă cuturală şi, mai ales, a tinerilor, ar trebuie să fie sinonimă cu cea mai simplă, dar mai puternică, formă de a te simţi liber.
Anamaria Blanaru este redactor BookMag și Voci pentru România; a publicat în revistele „Timpul”, „Convorbiri literare”, „Dilema veche”.
