Cum se îmbină diplomația și poezia în Săptămâna Alecart

Aceeași emoție, aceeași nerăbdare, aceeași grabă spre Sala de Festivități a Colegiului Național pentru a ocupa locuri cât mai în față, aceeași atmosferă pe care o pot descrie în multe, multe  cuvinte, dar aleg să folosesc doar unul: Alecart. Dacă ar fi să explic ce înseamnă pentru mine acest cuvânt (care, în cei 10 ani de existență, a devenit mai mult un sentiment, după cum am înțeles de la cei pe care i-am întâlnit anul acesta, anul în care am devenit eu însămi alecartiană) ar fi o călătorie nesfârșită plină de întâlniri, cărți și filme, recenzii, dezbateri, recitaluri, curiozitate, dar, mai presus de toate, prietenie. Prietenia a devenit laitmotivul Săptămânii Alecart și pe baza acestei legături care nu are nevoie de foarte multe cuvinte (ci de gânduri și de fapte) se cristalizează întregul proiect.

Astăzi, această temă a fost abordată din perspectiva nonconformistă, specific alecartiană, într-un dialog cu tema ,,Diplomație și poezie”, domenii care, la prima (sau chiar la a doua) vedere nu își au locul împreună, dar care s-au dovedit a fi mai apropiate unul de altul decât ne-am fi putut imagina și care au ajuns să fie, prin întâlnirea cu Excelența Sa Andrew Noble și cu poeta Anastasia Gavrilovici, mai aproape de noi.

Să te întâlnești cu oamenii este cea mai frumoasă parte atunci când ești ambasador

Cred că primul gând care mi-a venit în minte atunci când am aflat că urmează să ne întâlnim cu viitorul Ambasador al Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, o oportunitate pe care – nici nu este nevoie să spun – nu credeam că o voi avea în viață și, în niciun caz, în anii de liceu, a fost curiozitatea de a afla cum se raportează Excelența Sa la o cultură și la o limbă străină și, mai ales, la zecile de tineri care vor să afle ce înseamnă, de fapt, această funcție. Totuși, după această întâlnire, în mintea mea nu a rămas impregnată imaginea unei personalități, ci a unei persoane: ,,Astăzi, nu sunt Excelența sa, ci doar un om normal”. Cred că ceea ce m-a impresionat în cea mai mare măsură în timpul dialogului cu Andrew Noble a fost modestia de care dă dovadă, în special atunci când a fost întrebat care este cea mai interesantă parte a meseriei sale: ,,Cred că cel mai interesant lucru este ceea ce facem noi aici, și anume să asculți oameni. Totuși, am impresia că astăzi nu voi asculta prea mult, ci voi vorbi foarte mult și îmi pare rău pentru această greșeală. Dar să te întâlnești cu oamenii este cea mai frumoasă parte atunci când ești ambasador.” Cu toate acestea, ni s-a confirmat faptul că această funcție vine cu multe responsabilități și, bineînțeles, dificultăți, în special legate de timpul petrecut departe de familie pe parcursul călătoriilor și de teama de ,,blestemul terorismului” care planează deasupra întregii lumi.

Pentru mine, această întâlnire a reprezentat o confirmare a faptului că diferențele care creează iluzia separării pot fi (și sunt) anihilate doar prin prietenie și înțelegere, așa cum a reliefat și Andrew Noble când a fost întrebat ce calități i se par mai importante la o persoană:

Apreciez foarte mult abilitatea oamenilor de a vorbi, dar, ceea ce apreciez și mai mult este abilitatea lor de a tăcea și de a asculta.

O poezie care să livreze imagini și să cartografieze mai mult decât o singură trăire

Continuarea întâlnirii a constituit o imersiune într-un alt tip de diplomație pe care am avut ocazia să îl percepem într-o manieră inedită alături de ,,ambasadoarea poeziei”, Anastasia Gavrilovici, masterandă la Centrul de Excelență în Studiul Imaginii și redactor Poesis Internațional, o alecartiană pur sânge. Având în vedere că, pentru majoritatea elevilor (inclusiv pentru mine, până la întâlnirea recentă și neașteptată cu volumele lui Claudiu Komartin), poezia se rezuma la cei câțiva autori canonici studiați în gimnaziu, la măsura versurilor și, bineînțeles, la nelipsitul ,,eu liric” care încă îmi bântuie amintirile, a fost revigorant să avem un dialog nonconformist, în care să nu ,,teoretizăm despre motive literare și rime.”

Ca întotdeauna, am avut ocazia de a vedea și perspectiva din care au privit alți colegi lucrările poetei prin cele două prezentări ale lui Șerban Iosep și Anei-Maria Catană, care au pus în evidență multitudinea de posibilități de a interpreta o poezie: ,,A fost foarte interesant să ascult, în primul rând, lectura ta, pentru că e foarte diferită de modul în care gândisem eu textul și asta mi s-a părut fascinant, în câte moduri poți citi un poem”, a spus Anastasia după prezentarea lui Șerban. Cu toții am avut ocazia de a ne raporta la poezie într-un mod complet diferit de cel cu care eram obișnuiți, fiecare răspuns al Anastasiei fiind o întorsătură bruscă și electrizantă prin care a reușit să ne scoată din spațiul conformismului:

Eu caut ceva cu care să pot rezona, dar astăzi sensibilitatea noastră, a tuturor celor care trăim în anul 2018, este foarte diferită de cum era înainte. Trăind foarte mult în spațiul digital, avem o gândire de tip videoclip, de tip trailer, vrem să asimilăm totul foarte repede și de aceea avem nevoie de o poezie care să ne livreze imagini și să cartografieze mai mult decât o singură trăire.

Imaginile percutante pe care le creează poeta au fost accentuate în dialogul ce a urmat, în care am avut ocazia, prin ,,disecarea” unui poem de Nichita Stănescu (În dulcele stil clasic) să ne îndepărtăm de ceea ce știam despre operele acestui autor canonic și să vedem ceea ce numește Anastasia o poezie mai puțin bună. ,,Aceasta este o poezie cu care am o relație de love-hate, pentru că îmi plăcea super mult Nichita Stănescu în liceu din cauză că nu prea citeam altceva până am intrat în Alecart”.

Cred că a fost foarte important să conștientizăm că poezia nu reprezintă un set de reguli și de rime care trebuie urmate, ci trăiri intense și imagini de care ,,îți amintești după o oră, o lună, un an”, la fel ca cea a întâlnirii de azi. Nu ne putem îndoi de faptul că Andrew Noble și Anastasia Gavrilovici au reușit să ne aducă mai aproape de diplomație și de poezie, și, bineînțeles, de prietenie – cea care va constitui firul în jurul căruia se vor țese și următoarele întâlniri din Săptămâna Alecart.

Mulțumim pentru extraordinara disponibilitate a Excelenței Sale, pentru modul în care ne-a făcut să înțelegem ceea ce înseamnă a fi un om atent la celălalt și la ce înseamnă provocările lumii în care trăim, pentru acuratețea cu care l-am auzit vorbind în limba română. Mulțumim Anastasiei pentru că, de astăzi încolo, când vom citi poezie, o vom face având în minte cuvintele și gesturile, dar, mai ales, sinceritatea ei. Mulțumim tuturor celor care cred încă în prietenie și în frumusețea cuvintelor.

*Raisa Manolescu, redactor Alecart, este elevă în clasa a IX-a, filologie, Colegiul Național Iași  

Loading Facebook Comments ...
Loading Disqus Comments ...

Fii primul care comentează!

No Trackbacks.