Și după un timp ne-am întors la groapă și am găsit noi gunoaie, noi generații de rămășițe, am știut că sub toate acelea erau cioburile noastre, pe care puteam continua să le fărâmițăm toată viața, și că ne vom aminti…
În liceu paginile ultime ale caietelor de notițe rămâneau curate: mă ,,normalizasem’’. N-am sesizat când s-a oprit producția mentală de povești. Îmi amintesc doar momentul când am devenit conștientă de acest final, ca de o secătuire: lumea se restrânsese, era…
Era un pian negru cu coadă medie, cu un superb design Art Déco. Lumina. Strălumina. Strălucea. În interior se întrezărea o lumină atemporală ce părea să-i confere viață veșnică. O viață, o vrajă și o magie care Ortrudei i-au străpuns…
Literatura vindecă rănile memoriei cu prețul transformării lor în cenușă: bagajul de amintiri reale ale scriitorului este cu mult mai mic decât al oamenilor care nu și le-au distrus prin scris. Cartea Gabrielei Adameșteanu Meserii nerecomandate femeilor rămâne în mintea…
De câte ori mai poți să gâfâi până când propria sudoare îți este arhivată pe ultimul raft cu artefacte ale propriei expoziții în care te-ai transformat? Când reușești, dacă reușești, să spargi crusta realității pe care o atingi timid din…
Însumând o selecție de eseuri publicate de-a lungul vieții, Aleksandar Hemon propune una dintre cele mai surprinzătoare, sensibile și puternice cărți pe care le-am citit până acum. Dacă ar fi să o clasificăm în funcție de ceea ce e menționat…
„Dacă ar fi să mor înainte să-mi trăiesc cei mai frumoși ani, nimeni să nu jelească Să-i spuneți mamei mele că băiatul ei era mai bătrân decât munții Iar acum zace ca o petală de mac, rănit și obosit, sub…
Singur, singur, singur Iorgu e un spectacol provocator, curajos prin ceea ce își propune și, categoric, necesar. Este, trebuie spus de la început, o adaptare după romanul omonim al lui Adrian Jicu și nu putea exista un context mai fericit…
Ochii îi cad pe o movilă de pietre. De parcă ar avea voință proprie, mâna i se întinde și apucă una. Are impresia că aerul e plin de țipete în clipa în care o ridică și o aruncă în fața…
Tati dă cu pumnul în balustradă, tresar. Am impresia că am băgat degetele într-o priză. Vorbește cu furie. Când mă uit la el din profil, îi văd mușchii fălcilor încleștate umflându-se ca niște baloane. Frică, minciuni, traumă. În romanul Gabriellei…
FILIT 2026 înseamnă, pentru Alecart, cinci zile de întâlniri, cărți citite, poezie, muzică și surprize. Înseamnă întrebări și emoția de a fi alături de scriitori care ne-au cucerit. În Sala Studio J de la Muzeul „V. Pogor” – Casa Junimii…
Jocul măștilor: ipocrizie și falsa inocență De ce să citești Pe unde înoată urechinii, de Lucian Dan Teodorovici? Fiindcă e despre noi. Mai precis, fiindcă transpune noțiuni abstracte precum prejudecata sau rasismul într-o poveste concretă care le problematizează și nimeni…