Vorbim adeseori despre rodul unui proces. Vorbim despre miezul unui lucru, vorbim despre rădăcina unei probleme. De ce, oare, nu vorbim despre sâmburi? Ce este mai imanent, mai ireductibil, mai germinativ și totodată mai ascuns decât ei? Poate doar amintirea, ne răspunde Katharina Hagena. Poate doar duhul unui destin care se revarsă peste o casă premonitorie și răscolește poveștile a trei generații de femei. Roman liric, Gustul sâmburilor de măr este saga unui exil interior, cronica unui labirint soteriologic prin trecut, în căutarea unei identități asumate. Iris, protagonista romanului, moștenește casa bunicii sale, Bertha, într-un sat din nordul Germaniei și, înainte de a pleca, simte nevoie de a da „o raită lungă și întortocheată prin casă, pentru a închide unele uși din interior și a ieși apoi pe altele, care se închideau de afară”. Toate aceste uși, deopotrivă interioare și exterioare, prin care circulă Iris, se deschid însă spre secrete latente și fantomatice, contemplate și retrăite cu un sentiment de cufundare naivă în mrejele destinului.
Cum să te îndrăgostești de amintire sau
Kinderland este un roman care tratează tema emigrării, a impactului pe care decizia părinților de a lucra în străinătate îl are asupra copiilor, conturând drama celor rămași acasă, părăsiți de maturi și obligați să supraviețuiască ducându-le dorul. Personajul central este Cristina, iar părinții ei sunt plecați la muncă: mama în Italia, tata în Rusia. Sfâșietor mi s-a părut faptul că în gospodăria ei nu este niciun adult, iar ea trebuie să aibă grijă și de cei doi frați mai mici – Dan și Marcel, încercând în același timp să păstreze un echilibru fragil între nevoia de a-și trăi în continuare copilăria și necesitatea de a face suportabilă absența părinților. În satele din Moldova, rudele sunt de cele mai multe ori indiferente față de situația copiilor „părăsiți” sau sunt neputincioase (cum este bunica bolnavă a celor trei copii). Romanul surprinde treptat gândurile Cristinei, dilemele și nefericirile ei, naivitatea, dar și maturizarea precoce în așteptarea continuă și dureroasă, creată de golul imens provocat de plecarea părinților. Kinderland e un roman care m-a făcut să percep diferit realitatea pe care mulți cei de vârsta mea o trăiesc. Cristina nu sunt eu, dar poate fi fetița de la colțul străzii, prietena unei prietene, silueta care intră în clasa de alături.
3 copii, 2 absențe, 1 realitate:
Marea petrecere este un roman despre familia de ieri și de azi, nu despre o familie anume, dintr-un timp revolut, dintr-un alt spațiu, ci despre familia de aici și de acum, despre orice familie care, deși se confruntă cu alte probleme decât cea a lui Leonid Damian, devine recognoscibilă, oricând posibil a noastră. E o familie pe care o descoperim pătrunzându-ne de vocea protagonistului ce descompune, disecă, analizează și nu iartă nimic din dedesubturile unei realități umane aparent obișnuite. E o familie lovită de realitatea dură a vieții. O familie răpusă de aceeași boală, cancerul, unită prin înstrăinarea resimțită individual, pompând împreună o iubire care nu știe să se exprime altfel decât prin gesturi mărunte, ininteligibile pentru ceilalți membri ai ei, dar care creează o reală interdependență.
Când privești moartea în ochi:
„Mintea creează probleme fără sens. Te prinde în capcane în care stai ca o gâscă în sticlă, incapabil să vezi ieșirea. Dar în realitate gâștele nu stau în sticle.Tot ce trebuie să faci ca să scapi de problemă este să te trezești.” V-ați gândit vreodată la ce ați face dacă ați fi închiși într-o sticlă din care, aparent, nu ați putea ieși? Acesta este koanul pe care se concentrează romanul Și te trezești râzând de Philip Ó Ceallaigh, roman al cărui protagonist, un om obișnuit, dezorientat, face schimbări radicale în viața sa, „taie nodul gordian”, acceptă ceea ce îi oferă viața și… se trezește în cele din urmă râzând sau dacă nu râzând, scriind. Un scriitor irlandez, un volum scris în limba engleză, un spațiu (Bucureștiul pe care îl recunoaștem instantaneu), mai multe personaje (Vali, Andreea, Teo, Emil, Ritzi). Și te trezești râzând conturează viața unui scenarist bucureștean, Vali, care este obligat să trăiască într-un mediu în care pare a nu-și fi găsit încă locul, căutând să se împace cu sine și cu cei din jurul său, să facă ordine în propria existență banală și neașezată.
Și te trezești râzând/ scriind/ trăind
În ce măsură reflectă literatura problemele lumii actuale? Ne facilitează cărțile contactul cu o realitate socială pe care adeseori o ignorăm, fie din neștiință, fie din nepăsare? Devenim, prin lectură, mai responsabili și mai sensibili? Iată întrebările care, în cursul…
„Niciun scriitor nu există în afara cărților lui”, spunea Eugene O’Neill, însă nici autonomia literaturii nu este absolută: destinul operei se rotunjește când intrăm în dialog cu viziunea, cu stiloul și cu mintea care au conceput-o. Aceasta este premisa de…
„Mintea creează probleme fără sens. Te prinde în capcane în care stai ca o gâscă în sticlă, incapabil să vezi ieșirea. Dar în realitate gâștele nu stau în sticle.Tot ce trebuie să faci ca să scapi de problemă este să…
Marea petrecere este un roman despre familia de ieri și de azi, nu despre o familie anume, dintr-un timp revolut, dintr-un alt spațiu, ci despre familia de aici și de acum, despre orice familie care, deși se confruntă cu alte…
Kinderland este un roman care tratează tema emigrării, a impactului pe care decizia părinților de a lucra în străinătate îl are asupra copiilor, conturând drama celor rămași acasă, părăsiți de maturi și obligați să supraviețuiască ducându-le dorul. Personajul central este…
Vorbim adeseori despre rodul unui proces. Vorbim despre miezul unui lucru, vorbim despre rădăcina unei probleme. De ce, oare, nu vorbim despre sâmburi? Ce este mai imanent, mai ireductibil, mai germinativ și totodată mai ascuns decât ei? Poate doar amintirea,…
