Când mă gândesc la Classix, mă gândesc mai întâi la o trăire sinceră. La emoție. Pentru că, în fond, asta este muzica: emoție devenită sunet. Orele întregi de muncă, serile petrecute pe tocuri, ca voluntară, în spatele sălii, oboseala acumulată…
înseamnă că şi cerul ca o pereche de ochi curge prin inimă prin vase de ceară Volumul lui G. Coltzi, „Falsul pescar” nu se constituie într-un univers al certitudinilor confortabile, ci este o „vamă” a spiritului, o confruntare directă cu…
Classix in Focus completează ediția Art & Mind 2026 Alecart în dialog cu arta contemporană la Classix Festival 2026. Prin implicarea Luizei Sfîcă, redactor Alecart & elevă la Colegiul Național Iași, și a lui Emil Munteanu, coordonatorul proiectului Alecart &…
Dacă m-ar vedea acum tata, ar fi primul meu judecător. „Pe cine lași tu în urma ta?”, m-ar întreba el, „Cum o să te țină minte lumea?”. Persoanele care nu au cunoscut niciodată nedreptățile destinului îți vor spune că viitorul…
La Alecart există – și va exista – un colț liniștit al pernei. Uneori vizibil, așezat pe scenă, alteori mutat firesc în sală, acolo unde „gândurile atârnă în cârlige de abator”. Nu e un decor, ci un mod de a…
Acest text deschide o serie de cronici dedicate celor mai importante evenimente culturale care au precedat Ziua Colegiului Național Iași: întâlnirea cu poeta și actrița Ada Lupu, spectacolul-lectură „Ion”, dar și dialogurile Alecart menite să aducă literatura mai aproape de…
Pentru mulți, Titu Maiorescu e mai degrabă un nume decât o prezență vie. Un bust, o etichetă, un capitol de manual. Volumul lui Adrian Jicu, Maiorescu. Confesiunile unui stoic, sparge această distanță și îl aduce înapoi în zona umanului: contradictoriu,…
Ce se întâmplă când un nume din manual coboară de pe soclu și omul „adevărat” începe să vorbească? Când o figură „mare” devine, brusc, un bărbat vulnerabil, orgolios, singur, lucid? Maiorescu. Confesiunile unui stoic nu e o lecție de istorie…
„am pierdut ceva important,/nu știu ce,/simt doar că nu mai e/ (…) m-aș duce din nou în mintea cealaltă,/e praf/de stele/în lumile mele” Se termină fără să îți dai seama. Ai încălțat „pantofii/și nu spun care pantofi/spun pantofii”, ai împins…
Sticla din carne și frumusețea cicatricilor Fiecare poezie este precum o bucată de sticlă care îți taie pielea și rămâne blocată în carne, dureros, fără posibilitatea de a fi scoasă vreodată. Rana se cicatrizează și capturează sticla, o topește până…
Zoon Poetikon de la FILIT 2025 a fost o întâlnire în care poezia s-a trăit ca un exces de sinceritate – o formă de a fi vulnerabil, lucid și frumos în fața celorlalți. Între poezie și viață s-a deschis un…
Trei eleve de 14 ani descoperă că poezia contemporană nu e doar artă, ci un mod de a te regăsi. Jurnalele lor, scrise după Zoon Poetikon de la FILIT, surprind emoția primei întâlniri autentice cu poezia. Pe 25 octombrie, la…