Sylvie Germain scrie sub semnul urgenței: timpul trece alert sau se dilată, vindecă și rănește din nou, nu-ți lasă momente să respiri, dar, dacă ți-ar lăsa răgaz să înțelegi totul dintr-odată, ai plânge. Romanul este, în același timp, o tresărire violentă, o inflamare, o reverie, o întrebare. Și dacă acest disc negru-cenușiu, care freamătă sub corpul ei în imponderabilitate, este…
Fragmente de lume și de oameni, timpuri dizolvate ori relații formatoare, toate se încadrează în romanul Gabrielei Adameșteanu într-un joc al reflexiilor și al reflexelor, al încercărilor eșuate ori al aspirațiilor niciodată neatinse. O imagine restrânsă, subiectivă și verosimilă a lumii, într-un roman cu iz clasic, în care protagonista este unicul observator al spațiului și al timpului ei. Drumul egal…
Cartea lui Goce Smilevski reușește, prin firul poveștii sale și structura aparte, concentrică, să contureze un portret al ființei aflate în penumbra istoriei consacrate. Destinul Adolfinei Freud, protagonista romanului, se desfășoară concomitent cu cel al lui Sigmund, însă intră sub tăcerea impusă în jur celorlalți, de lucrările fratelui său. Unde se adăpostesc însă năzuințele, zbuciumul, speranțele și dezamăgirile acestui destin…
Eram ca în transă; toate vocile și zgomotele din jurul meu dispăreau undeva înghițite de neant odată cu parcurgerea romanului. Simțeam cum gândurile îmi sunt acaparate și înșurubate strâns în universul creat de Bogdan Răileanu, cum toate ideile la care am ajuns până în această etapă a adolescenței (legate de cutumele bisericii) se recompun în desfășurarea acțiunii din Dinții ascuțiți…
La început nu știam exact la ce să mă aștept în ceea ce privește psihologia și modul de a se raporta al personajelor la viața și relațiile pe care le au cu ceilalți. Aveam doar o idee vagă asupra migrațiilor contemporane, pentru că acestea nu mă vizează direct (încă) și nu conștientizam pe deplin modul în care un regim totalitar…
O tânără, cu capul ușor aplecat spre poală, cu cotul sprijinind banca și palma făcută așternut sub tâmplă, citea. Avea în mână un Marquez. Pe bancă să fi fost fie Mărturisiri și anateme, fie Pe culmile disperării, în orice caz, un volum semnat de Emil Cioran. Împrumutat de la colega din spate care, cu o pauză în urmă, terminase primul…
Dar ce planetă mai bună, mai veselă și mai verde decât planeta FILIT există ? A plouat mult la FILIT. Ploaie de toate speciile și de toate etiologiile. Din colecția toamnă-iarnă și primăvară-vară. Ploaie prêt-à-porter, de purtat de dimineața până seară. Ploaie mică, mijlocie, mare, aritmică sau monocordă – ca două treimi din muzica nouăzecistă. O ploaie care a dușat compulsiv orașul,…
A trecut exact un an. Imaginile mi se învălmășeau în minte, emoțiile înăuntrul meu. Apoi și-au domolit mișcarea și s-au așezat frumos, într-o ordine proprie, ordinea anului alecartian. Mai întâi am făcut un ocol verii. M-am văzut cu tricoul pătat de înghețată pe canapeaua luminată din sufragerie citind, apoi scriind. Pregătirile pentru numărul 19 Alecart începuseră devreme, în plin miez…
Anul acesta, pentru a doua oară, Poezia e la Bistrița a luat chipul spectacular al unei sindrofii literare, umane, al unei întovărășiri care se poate petrece numai între cei pentru care prietenia se subînțelege, ca un vers nescris și nerostit și care sălășluiește cu mult timp înainte și după ce mintea sau împrejurarea l-a născut. Îmi închid ochii ușor, pentru…
Publicul nu trebuie doar cucerit emoțional, ci și stimulat intelectual. – Matei Ioachimescu* Cum ar trebui să arate programul unui tânăr care își dorește să devină un artist recunoscut? Cred că artistul în devenire ar trebui să se dezvolte având în vedere trei aspecte: unul este, evident, realizarea tehnică – fie că este vorba despre scris, despre pictură sau…
În inima Bistriței, aici unde mirosul de cafea devine o componentă esențială a aerului, oamenii caută poezia, se întâlnesc cu ea, trăiesc muzica adusă aproape de ei de Marele Ț. Așa se poate ajunge la salvarea speciei (cum spunea, în sinagoga bistrițeană, Ștefan Manasia). Dar nu a fost doar atât, ci mai mult: descoperirea frumosului sub orice formă. Dacă încă…
Despre puterea celor fără de putere cu Mircea Cărtărescu. Sau Omul-poem 14 iulie. Cea de-a 3-a zi de poezie, de bucurie și de sinceritate aici, la Bistrița, a depășit cotele fascinației maxime imaginate de mine. Limitele de orice fel s-au anulat și, în grădina restaurantului Rapsodia (nume parcă predestinat), pe scaunele înfierbântate mai mult de emoția întâlnirii decât de soarele…