Are cunoașterea sinelui o finalitate? Ce este cu adevărat iubirea? Ce efecte are literatura asupra individului? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările care au fost aduse în discuție în cadrul zilei de astăzi, 27 octombrie, în atmosfera primitoare a Sălii de Festivități a Colegiului Național Iași. Doi scriitori – Veronica D. Niculescu și Radu Paraschivescu – alături de romanele lor, Spre văi de jad și sălbăție și Cu inima smulsă din piept, i-au reunit pe tinerii cititori alecartieni, antrenându-i până și pe cei mai mici dintre ei în discuție.
Nicoleta Munteanu a deschis întâlnirea printr-o scurtă prezentare a activității literare a celor doi scriitori, ambii declarând că sunt impresionați de primirea avută și de interesul celor veniți. Mai apoi, Ioana Tătărușanu și Viviana Gheorghian au vorbit despre cărțile propuse astăzi, conturând punctele cheie ale acestora. Ioana a afirmat despre cartea Veronicăi D. Niculescu că înfățișează „femeia zilelor noastre”, în timp ce Viviana ne-a captivat cu povestea de iubire a celor două personaje curajoase ale romanului lui Radu Paraschivescu. Intrând în miezul discuției, Veronica D. Niculescu a susținut că romanul său se vrea a fi unul „al contrastelor”. „Cartea este despre factura magică dintre ce scrie un scriitor la un moment dat și ce trăiește el în viața reală în acel moment.” De asemenea, autoarea a mărturisit că între povestea Mirandei și basmul lui Mereu da Flor există o multitudine de „punți”, de „imagini corespondente”. Ceea ce mi s-a părut interesant a fost faptul că scriitoarea a evidențiat faptul că scenele copilăriei din viața Mirandei sunt extrem de asemănătoare cu realitatea trăită de aceasta, inclusiv imaginea mamei venite dintr-o altă lume, una atât de diferită de cea a Piteștiului comunist. Nu în ultimul rând, am avut ocazia să descoperim diferențele dintre o poveste și transformarea acesteia în scenariu de film, observând faptul că această metamorfoză duce la pierderea gândurilor și profunzimii personajelor.
La rândul său, Radu Paraschivescu a vorbit despre tema iubirii în cartea sa – Cu inima smulsă din piept, spunând că zugrăvește pe de o parte o iubire liberă și pe de alta o iubire interzisă. De asemenea, acesta a povestit tinerilor veniți despre motivul pentru care finalul romanului este atât de violent: „Am o slăbiciune vizuală înfiorătoare pe care încerc să o vindec scriind lucruri la limita suportabilului.” În continuare, scriitorul a dezbătut problema violenței afirmând că „pe mine nu mă oripilează ideea violenței, ci felul în care violența e tratată pașnic pe terenul de sport.” Astfel, a fost adusă în lumină „abjecția violenței”, care tinde adesea să ia locul culturii, cel puțin în spațiul românesc. „Când un om nu mai are argumente apelează imediat la pumni sau la cap, dacă e destul de puternic.” Prin discursul său marcat de o notă umoristică, Radu Paraschivescu a reușit să facă publicul prezent în sală să privească atât literatura, cât și realitatea înconjurătoare altfel, într-un mod pragmatic zic eu. Mai mult, scriitorul a recunoscut că nu crede în istorie, întrucât nu este sigur cum au fost scrise documentele istorice. Ca un efect al acestui fapt, romanul menționat mai sus este preponderent bazat pe ficțiune, doar personajele fiind inspirate din istoria Portugaliei.
La sfârșitul întâlnirii, ca de fiecare dată, am fost încântați de un moment muzical. Paula Rusu, Mihaela Grigoraș, Georgiana Baniță și Irina Tărâță au interpretat două piese la flaut, încheind într-o notă inedită evenimentul.
