We won’t give up! Filit continuă la Alecart cu (și prin) reinterpretarea tragediilor grecești ale lui Sofocle și Euripide

Nu îmi este caracteristic să-mi încep articolele într-o notă negativă, însă suspendarea FILIT-ului anul acesta nu a fost deloc o veste ușor de primit pentru nimeni, în special pentru alecartieni. Octombrie nu mai e la fel fără Filit, ne zicea Raisa Manolescu înainte să ne trimită link-ul de la ședința zoom pe care am inițiat-o ieri după-amiază, cu speranța că mai putem recupera (chiar și online) măcar câteva frânturi din ceea ce am creat împreună de-a lungul acestor săptămâni. Adevărul este că Filit a fost, este și va rămâne inegalabil, așadar nu e de mirare că, dacă m-am putut împăca relativ rapid anul acesta cu pierderea celorlalte lucruri la care țineam din cauza condițiilor pandemice (petreceri, excursii, concerte), desprinderea de Filit se resimte acum cel mai dureros.

Words and ideas can change the world

Deși ieri cred că ne-am confruntat cu una dintre cele mai neprevăzute situații posibile de când suntem în echipa Alecart, ne place să ne gândim că întâlnirile noastre au fost mereu așezate sub semnul spontaneității și să ne consolăm cu ideea că nimic nu ne poate lua bucuria întâlnirilor formatoare, a dialogurilor sincere & a dezbaterilor aprinse despre umanitate și reflectarea acesteia în diferite forme de artă. Fiind în mijlocul acestei povești care se construiește în jurul nostru, cred că numai conștiința necesității unei schimbări, a unei resuscitări masive a modului de percepție a artei ne mai poate salva. Conștientizarea faptului incontestabil că sistemul nostru de învățământ nu poate rămâne așa cum este acum, fiindcă, amintind o replică celebră dintr-un film extrem de drag mie, no matter what anybody tells you, words and ideas can change the world.

Și pentru că întrebarea cum putem să ne apropiem cu adevărat de teatrul antic altfel decât luându-i pulsul? a venit firesc, printr-un schimb reciproc de idei care de care mai entuziaste, la început din partea profesorilor înspre elevi (ideea proiectului prinsese vag contur în februarie, la o oră de literatură universală), ieri a venit rândul nostru să arătăm că nu suntem pregătiți deloc să renunțăm la rezultatul muncii noastre, nici măcar (sau poate ar trebui să spun cu atât mai mult) în momente atât de incerte ca acestea pe care le trăim. Nu validarea din partea unui public era prioritatea noastră, ci dialogul viu și netrucat, (re)apropierea de spațiul tragediilor grecești, bucuria ingenuă de a juca teatru, de a viziona un spectacol-lectură și apoi de a discuta pe marginea lui. Nu aplauzele, aprecierile sau criticile, ci bucuria de a (ne) asculta, de a polemiza, de a pune întrebări și de a le urmări cum își schimbă treptat traiectoria ne-au adus împreună ieri, elevi de la trei licee diferite – Colegiul Național Iași, Liceul Varlaam Mitropolitul, Colegiul de Artă „Octav Băncilă”- și profiluri diverse, în spațiul reconfortant al Alecart-ului, unde nu există idei/impresii, întrebări greșite, ci doar o amplă deschidere spre fiecare punct posibil de interpretare.

Delir sau despre fascinanta nebunie a Medeei

Dacă Raisa Manolescu, redactor-șef Alecart și moderatoarea întâlnirii noastre de astăzi, avea emoții la început în ceea privește felul în care se vor raporta invitații la reinterpretările noastre dramatice din cauza ecranului ostil, care ne-a limitat excesiv de mult opțiunile de a ne pune în scenă ideile, cred că starea de ușoară neliniște s-a diminuat semnificativ în momentul în care a început să ne introducă în povestea originală a Medeei, figură feminină emblematică a teatrului antic. Copleșită de furie și de durere, Medeea devine un simbol al femeii trădate care își caută cu orice preț răzbunarea, ne pune în temă Raisa, urmând apoi să ne detașăm într-o anumită măsură de cum știam noi personajul lui Euripide și să ne apropiem de piesa scrisă de Diana Furnică, Alina Vițel, Alexandra Spiridon & Lidia Ivanov, care i-au oferit Medeei contextul de a-și ancora angoasele, temerile, dorințele în realitatea contemporană.

Interesant este modul în care a fost percepută de către restul spectatorilor povestea provocatoare a colegelor noastre (și interpretată admirabil atât de ele, cât și de Iulian Lungu, Sebastian Pricop și Alexandru Ivașcu), întrucât una dintre remarcile pozitive din final s-a aflat în strânsă legătură cu puterea de seducție a acestui personaj feminin, căruia, iată, adaptarea modernă îi oferă dintr-odată șansa de a fi mult mai liberă.

Dragostea e cea mai sănătoasă boală!

Diana Furnică, actrița principală a piesei, ne-a mărturisit în final că a avut timp săptămânile acestea să se apropie de personaj și să-și dea seama că rezonează până într-un anumit punct cu el. Față de prima lectură de la clasă, acum ne-am asumat fiecare propriul personaj, i-am dat forță, ne spune la rândul său Alexandra Spiridon. Invariabil, am ajuns și la o mică discuție despre feminism & perspectiva personajelor masculine sau feminine asupra pasiunii și a existenței. Alina Vițel ne-a povestit că în procesul de (re)scriere totul a decurs firesc, fiindcă deși știam că accentul va cădea pe Medeea, nu am vrut să polarizăm într-un mod supărător, ci să lăsăm fiecare personaj să-și dezvolte și să-și spună povestea. M-am bucurat în final să descopăr că cei care nu au citit tragedia lui Euripide sunt acum curioși să o cunoască, pentru că, până la urmă, devine fascinant să privești cât de mult se poate păstra/pierde dintr-o astfel de operă clasică în momentul transpunerii ei într-un text (și apoi) spectacol regândit din perspectiva zilelor noastre.

O (altă) Antigona: Iraida

Recunosc că am avut mare noroc cu distribuția pe care mi-am format-o (alcătuită din Mălina Curpăn, Ioan Cruț, Robert Ghețiu, Ștefana Albu și Ștefan Palel), fiindcă astfel am reușit să-i reconfigurez Antigonei mele o altă identitate: cea a unei luptătoare fără armură într-o poveste a unei iubiri fraterne fără limite. Cât de mult se pierde sau se câștigă într-o astfel de bătălie crâncenă, cât de mult îți permiți să fii vulnerabil în fața celorlalți, cât de mult (asemenea Medeei) simți acuta nevoie de răzbunare, toate acestea au rămas la latitudinea celor care ne-au privit și ne-au ascultat și care sper că, în ciuda lipsei recuzitei sau a unui decor specific, s-au lăsat antrenați în jocul acesta de-a viața și de-a moartea și s-au apropiat cu adevărat de esența tragediilor grecești.

Mălina Curpăn, vocea Iraidei, m-a emoționat când ne-a spus că, de la un moment încolo, nici nu mai simțea că ea citește propriu-zis replicile, ci că a devenit Iraida însăși. Iar Robert, deși inițial se simțise extrem de departe de personajul său, a ajuns să înțeleagă că în esență nu avea în fața lui decât un om rănit, care nu-și permitea să vorbească cu cei din jur despre ceea ce simte. Și toate aceste fragilități colective ne-au adus pe toți, de fapt, mai aproape nu doar de ce înseamnă opera lui Sofocle, ci de ceea ce transmite teatrul în general: putere, spaimă, efervescență. Într-un cuvânt, de viață.

În loc de concluzie

Cred că întâlnirea de ieri a reprezentat un exercițiu de (auto)reflecție mai mult decât necesar. Cu toate că nu mai avem Filit-ul așa cum ne-am obișnuit, literatura ne-a rămas mai aproape ca niciodată, am simțit-o vibrând și acaparându-ne pe toți într-un amețitor vertij, ce ne-a arătat încă o dată că ea, literatura, pentru a fi cu adevărat înțeleasă, nu e de ajuns să fie doar citită și schematizată după un șablon. Am speranța că în curând inițiativa noastră va putea prinde și un contur mai amplu și că va deveni contagios entuziasmul de a crea ceva autentic cu ce ai la îndemână.

În cei trei ani de FILIT în care am fost și actori (prezentând cărțile invitaților noștri sau intrând în dialog pe marginea lor) și spectatori, noi, alecartienii din clasa a 12-a de filo, am învățat că literatura se revarsă atât de tumultuos în viață, încât orice încercare de a o prinde în grila unui examen cum e bacul e de-a dreptul ridicolă. Virusul ăsta blestemat ne-a furat bucuria unor întâlniri memorabile cu scriitori, dar nu ne-a putut lua speranța că literatura ne va salva.

*Mălina Turtureanu, secretar general de redacție Alecart, este elevă în clasa a XII-a, filologie, la Colegiul Național Iași.

Loading Facebook Comments ...

Fii primul care comentează!