Homo sapiens et Homo sentiens: o privire altfel prin ore altfel, ore Alecart- Merito

Mulțime, relație, funcție, structuri (algebrice, geometrice) – câteva dintre noțiunile de bază în matematică – transformate astăzi, datorită invitatului nostru, profesorul Marius Pașa, în deschideri către o cunoaștere diferită a lumii și a noastră, a ceea ce e adânc matematic în gândirea umană. Apoi o tatonare a provocărilor aduse de inteligența artificială, cu necesitatea de a ne regândi condiția în raport cu ceea ce am considerat a fi exclusiv apanajul omului de-a lungul timpului, într-o suită de perspective deloc comode către care ne-a încurajat să privim domnul profesor Eugen Oniciuc. Apoi, sub presiunea unui timp nerăbdător, ne-am descoperit disponibilitatea ludică și creativitatea alături de Andrada Strugaru și Ovidiu Ivan. În paralel, o parte dintre noi au privit către spațiul balcanic și l-au descoperit în multiplele lui valențe, într-o călătorie deopotrivă geografică, istorică și literară, în imagini spectaculoase și printre adevăruri dureroase, alături de domnii profesori George Alexa și Nicoleta Munteanu.

Ni s-au promis niște ore altfel astăzi, dar am avut parte de o experiență inedită, în care seriozitatea ideilor s-a împletit cu seducția discursului și cu posibilitatea de a dialoga.

La 15 ani de Alecart ne-am bucurat de o experiență pe care ne-am dori-o regulă, nu excepție. De aceea, am considerat că fragmente din gândurile unora dintre colegii noștri care au fost astăzi în Sala Roșie și în Sala Albastră a Liceului Varlaam (un spațiu mereu blând și prielnic dialogului) vor oferi o imagine mai vie decât o eventuală prezentare a ideilor pe care profesorii invitați ni le-au expus.

Sinceritatea acestor gânduri, scrise la cald, e mai importantă decât orice altceva. Pentru că tocmai emoția lipsește adeseori în întâlnirile din sala de clasă în timpul orelor obișnuite:

Orele de astăzi m-au făcut să-mi pun întrebări despre multe dintre frumusețile și misterele legate de ființa umană. Cuvintele invitaților s-au armonizat, deși domeniile abordate au fost diferite, și fiecare dintre ei a strălucit când vorbea despre ceea ce îl pasionează. Primele două ore (matematică – Marius Pașa și fizică – Eugen Oniciuc) mi-au trezit interesul într-o manieră surprinzătoare, făcându-mă să scap de frica pe care am avut-o în gimnaziu de aceste materii și să văd o latură diferită de abordare a științei. La sfârșitul expunerii i-am dat dreptate domnului prof. Pașa, care a pornit de la ideea că matematica „ține de structura ființei umane și operează cu noțiuni fundamentale”. Datorită lor, am observat că științele se îmbină cu arta într-un mod miraculos, iar omul e cel care le poate face pe ambele spectaculoase. Imaginile legate de planul cosmic și de stările prin care trecem atunci când privim un apus sau un răsărit m-au impresionat și m-au provocat să-mi amintesc de clipe extraordinare pe care le-am trăit cu intensitate. „Emoția unui apus e dată de acel moment de contact (…), e transformarea care se petrece după”, a spus Marius Pașa vorbindu-ne despre tangenta într-un punct dintre o dreaptă și un cerc/un plan și o sferă, despre energia și transformarea implicată de acel unic punct de contact. „Oamenii obișnuiau să privească cerul, iar stelele se puteau vedea” și astfel s-a născut nevoia de a interoga necunoscutul, a completat mai târziu Eugen Oniciuc

A doua oră la care am participat, cea de Geografie, Geopolitică și Literatură, s-a axat pe spațiul balcanic, despre care, recunosc, am avut o imagine oarecum negativă, dar care mi-a fost schimbată de discursul prof. George Alexa și Nicoleta Munteanu. Cunoașterea acestui spațiu oferă o perspectivă de înțelegere asupra a ceea ce este în jurul nostru, asupra vecinătăților, dar și a leagănului primelor civilizații europene și a felului în care oamenii au trăit istoria. Ceea ce numim astăzi Balcani este „rămășița a patru imperii: grec, roman, bizantin, otoman”. Călătoria impresionantă prin care am fost purtați m-a încurajat să-mi imaginez acest conglomerat geografic, etnic și cultural și să-mi doresc să-l explorez prin lectură. Descrierea Albaniei sau a Serbiei mi s-a părut una dureroasă: „fantoma trecutului este prezentă, iar țara suferă”, dar peisajele sunt de o extraordinară frumusețe.

Ni s-a vorbit apoi despre mai multe cărți ale scriitorilor născuți în acest spațiu și despre modul în care realitățile istorice și diversitatea culturală se reflectă în opera lui Ivo Andriç, Ismail Kadare sau a Kapkăi Kassabova, cea care în „Frontiera” prezintă aspecte dureroase ale spațiului bulgăresc de la granița cu Grecia și Turcia corelate cu altele de o sfâșietoare frumusețe. Felul în care profesorii ne-au vorbit m-a făcut să mă simt implicată într-o poveste vie din care mereu am ceva de descoperit.

Mi-ar plăcea să avem parte de mai multe astfel de ore, pentru că, așa cum spunea Doru Căstăian ieri, relația dintre elev și profesor presupune o legătură ce întotdeauna va rămâne în sufletul discipolului și al magistrului, astfel încât fiecare se va oglindi în celălalt și va putea crește spiritual și intelectual. (Teodora Giugula)

Mă bucur că am putut să asist la niște ore de matematică și de fizică neconvenționale, în care accentul s-a pus pe relația dintre aceste două științe și existența umană. Mi-a plăcut perspectiva domnului profesor Marius Pașa asupra expresiei „am valoare”, observația că putem afirma acest lucru doar atunci când ne simțim puși în valoare de cineva sau când suntem „valoarea” cuiva. De asemenea, mi-a plăcut și observația că „nașterea este o scufundare în lume”, dar și discursul aplicat al domnului profesor Oniciuc.

La atelierul de improvizație și de scriere creativă am putut ieși din zona mea de confort și am aflat mai multe despre oamenii din jurul meu, Ovidiu Ivan propunându-ne niște jocuri menite să ne distreze, iar Andrada Strugaru, două idei provocatoare pe baza cărora am scris poezii. (Ana-Maria Ailiesei)

M-am bucurat foarte mult că cele două întâlniri cu profesorii de mate și de fizică s-au transformat în una singură. Am fost entuziasmată că am avut ocazia de a vedea perspectivele amândurora, că matematica a fost adusă aproape de noi prin relaționare cu structura ființei umane și prin legăturile pe care noi le creăm (noțiunea de mulțime, de grup, proprietățile lor etc.au devenit brusc mai prietenoase). „Reflexivitatea înseamnă să stabilești în primul rând o relație cu tine și apoi cu celălalt”. Cât despre inteligența artificială, mărturisesc că acum am o altă imagine, căci privind-o prin ochiul și experiența celui care este înăuntrul acestei provocări, începi să interoghezi diferit ceea ce credeai că știi.

În a doua parte a activității am ales să merg la atelierul de improvizație și scriere creativă. Am avut emoții, deoarece bănuiam că va trebui să fim creativi și deschiși, dar sigur aș fi regretat dacă nu aș fi făcut-o. Mi-a plăcut că am interacționat cu ceilalți și că toată lumea a fost sinceră, că am împărtășit temeri și gânduri prin intermediul poeziei. Andrada Strugaru ne-a încurajat să scriem, dar ne-a vorbit și despre blocajul scriitorului. Poezia mea a ajuns sa fie citită de altcineva, lucru care mi-a dat curaj. Singură nu cred că aș fi reușit. (Ioana Roată)

Am apreciat faptul că într-adevăr orele au fost „altfel”: atmosfera a fost prietenoasă și am simțit dorința de a intra în dialog cu profesorii invitați, iar matematica, fizica și geografia au fost predate într-un mod inedit, captându-mi atenția. Am fost impresionată de maniera în care Marius Pașa a asociat fiecare noțiune matematică cu o situație concretă din viața de zi cu zi (mulțimile cu relațiile interumane, funcțiile, respectiv, structurile cu valorile omului). La cel de-al doilea atelier mi-a plăcut foarte mult că totul a fost interactiv și că informațiile prezentate de George Alexa aveau ca exemplu experiențe personale (călătoriile în țările balcanice) corelate informațiilor precise, extrem de interesante. Am apreciat faptul că discuția s-a axat pe lucrurile frumoase pe care fiecare loc le are de oferit (mănăstirile de la Meteora, Catedrala din Belgrad sau cea din Sofia, Golful Kotor-Muntenegru, Canionul Tara), dar ni s-a oferit și o explicație despre conotația peiorativă a termenului de „balcanism”. (Ariana Spiridon Timofte)

Mi-au plăcut foarte mult atelierele de astăzi. Mă bucur că domnii profesori de fizică și de matematică au decis să-și țină orele împreună, deoarece mi-ar fi fost foarte dificil să aleg una dintre cele două discipline. Ora de matematică m-a făcut să-i privesc diferit pe cei din jur, dar și relațiile pe care le am cu aceștia, datorită asocierii realității matematice cu realitatea în care trăim. Ora de fizică mi s-a părut foarte interesantă pentru că sunt pasionată de subiectul dezvoltat de domnul profesor Oniciuc privind întregul univers și posibilul multivers. Preferatul meu, totuși, a fost atelierul de improvizație & scriere creativă. Atât prima oră, petrecută jucându-ne și astfel învățând să fim mai atenți la detalii și la lumea înconjurătoare, cât și a doua, în care am exersat instinctul de „a plagia” (așa cum spunea Radu Vancu) și de a ne folosi (și) de ideile altora, ieșind astfel din zona noastră de confort, mi s-au părut foarte interesante.

Astăzi nu am învățat neapărat matematică, fizică sau literatură, așa cum mă așteptam, ci mai degrabă cum să fiu mai atentă la cei din jur – atât la detalii legate de ceea ce fac, cum se îmbracă, cum arată, cât și la ceea ce au de spus, la ceea ce simt sau la ceea ce cred. (Sara Vieru)