Mi se întâmplă uneori să spăl vasele și să mă gândesc că parcă nu ar fi atât de nenatural să-mi înfig cuțitul de pâine în pântece. Închid apa, mă șterg pe mâini și mă resemnez. Exact așa se simte și volumul InfrasonoR, publicat de Antonia Ilie în 2023, la Editura Charmides: un gând intruziv geamăn cu hipertensiunea, care te face să-ți regândești întreaga viață până la acel punct.
Antonia Ilie pune pe hârtie tot ce ar trebui să simtă o adolescentă atunci când realizează că furia nu este o slăbiciune, ci o necesitate. Nu mai există limite, nu mai există norme. Cititorului îi este oferit un întreg și are responsabilitatea de a delimita granițele elementelor componente. Intensitatea trăirilor transcende orice semn de punctuație și orice știam înainte despre prozodie: nu este o simplă înșiruire de poeme, ci un amalgam de notițe ale unui suflet disperat, confuz și care încă așteaptă să afle că viața e altceva.
Volumul este alcătuit din trei părți: LingueE, Short SmokeS și Eu fără. Este imposibil să vorbim despre o parte, fără să ne referim și la celelalte două, întrucât acestea se învârt într-o continuitate circulară în care eu își găsește atât scăparea, cât și moartea în realitatea imediată. Cealaltă entitate recurentă ce marchează universului eului este tu, iar persoana a III-a rămâne să existe doar prin prisma lucrurilor prin care eu și tu își trăiesc povestea. Poate că tocmai datorită vulnerabilității izvorâte din intimitatea dintre cele două entități versurile se simt ca niște șoapte pe care le poți auzi doar pe întuneric.
Dacă ar fi să intuim un titlu alternativ al volumului, acela ar fi RelatablE. Nu doar că esența cuvintelor explică aproape fără cusur universul interior al oricărei fete captive în sine, ci și forma poemelor oferă aparența unei conversații cu o prietenă dragă în detrimentul unui produs literar făurit doar de dragul esteticii. Acest spațiu în care orice este posibil este creat în urma unei lupte cu sfera convenționalului. De la referințe din cultura pop precum Schimb de mame și Björk și până la fundalul sonor al melodiilor în limba rusă, nu ne rămâne decât o întrebare – ce este mai frumos decât rebeliunea unei tinere împotriva a tot ceea ce ar trebui să fie?
În a doua parte, Short SmokeS, Antonia Ilie se dovedește a fi o adevărată reîncarnare a lui Charles Bukowski: apatia și tentația carnală definesc lumea, iar cuvintele își pierd valoarea de „bun” sau „rău”. Abia în această saga de versuri iese la suprafața veritabila violență feminină, justa și intriganta revoltă împotriva așteptărilor și a tot ce înseamnă viață. Limbajul licențios utilizat nu dorește să producă șoc, ci există pentru că, pur și simplu, așa stau lucrurile și ar fi complet artificial să fie înlocuit de alte cuvinte safe for work. Short SmokeS reintegrează puncte-cheie regăsite în LinguE, dar le înfățișează într-o manieră complet diferită, ca și cum eul ar fi guvernat de o nouă voce.
Această pluritate este perpetuată în partea a treia, Eu fără, unde entitatea centrală este reabilitată și pare să înceapă transcendența către multiple alte vieți. De la strigătul de ajutor din Respawn și până la asumarea rolului antagonic prin asocierea cu mama Albei-ca-Zăpada, Antonia Ilie ne poartă prin toate stadiile emancipării violente, un proces absolut natural în anticiparea ipostazei de adult emergent. În acest demers, observăm că tu nu mai este o prezență atât de pregnantă, ci doar un alt individ care desfășoară un fir „narativ” în viața eului. Rolul acestuia în conflictul dual începe să fie înlocuit prin apariția perpetuă a mamei.
InfrasonoR este construit în jurul unor imagini vizuale puternice, astfel materializând ideea de existență a sensibilității în grotesc. Motivul recurent al sângelui este intercalat cu terminologie științifică, al cărei sens nici măcar nu trebuie să-l cunoști pentru a-l putea vizualiza. Scările de bloc, lanțurile ruginite și fumul de țigară nu doar că își găsesc locul în universul florilor și al paturilor confortabile, dar ajung să-l și definească. Spre final, realizăm că s-a instaurat resemnarea – dar speranța persistă.
Volumul Antoniei Ilie trebuie citit într-o seară ploioasă, în bucătăria unei garsoniere de la periferia orașului. Neapărat cu un pahar de vin (și 1-2-3 țigări). InfrasonoR ne demonstrează că atunci când interacționăm cu poezia nu mai suntem simpli cititori, ci spectatori în fața unui nou val de exprimare artistică, în care cuvintele nu mai sunt decente sau vulgare, ci doar cuvinte care înseamnă ceva.
- T0t anul trecut, la editura Charmides, a apărut și volumul Coliziuni, de Horia-David Munteanu ale cărui cronici scrise pentru Alecart le puteți citi AICIși AICI.
*Diana Roznovan este studentă în anul al III-lea la Facultatea de Litere a Universității din București, specializarea română-rusă. A absolvit Colegiul Național “Petru Rareș” din Suceava. Scrie poezie și recenzii literare. În perioada 2021-2023, a ținut un blog personal. Este membră a Casei de Poezie Light of ink. A publicat texte în revista Alecart, precum și în antologia Casa de Poezie.
