În Instalația lui Alex Văsieș „se sparge inteligența și se sparge plăcerea”

În poemele lui Alex Văsieș nu se etalează manifeste, nu se face bravadă, nu se sparge nimic (cu de la sine putere, dar se sparge inteligența și se sparge plăcerea); tocmai această aparentă cumințenie a versurilor le confirmă suava forță de a detartra afectul & de a desecretiza inadecvarea. Încă mă însoțesc momentele în care s-a produs în fața mea, printre rânduri proaspăt dereticate, încercuirea precisă a timpilor în care sensul o zbughește în afara ramei. În acest volum ne dăm întâlnire cu un rănit de război care a spart prima dată din greșeală o sticluță cu tincturile salvatoare ale soldaților sanitari, iar a doua oară a distrus sticluța cu bună știință.

N-aveam telefoane și nimeni nu știa nimic/de noi, despre pelicula nimbată a serii/care ne proteja

Precum peștii luminiscenți care-și fac veacul la mari adâncimi, așa și  Instalația cu lumini albastre, o văd seara înainte/să adorm, e mai puternică decât mine./Îmi va rezista. Centrii nervoși sunt bine capitonați și recuperează cu acuitate granița dintre anodin și nevralgic. Tot ceea ce e receptat de radarul lui Alex Văsieș are un halou și rotunjimi cuceritoare. Apatia e cuvântul zilei, starea zilei, dar numai o privire grăbită ar afirma că e, de asemenea, și starea anului. Prin poemele acestea bine șmirgheluite se fac scufundări, se cuibăresc iluzii, dar se și trece de partea cealaltă a peliculei. Totul se face, se spune, se consemnează sub stindardul sincerității; poetul nu evită zonele uzuale, nu fuge după senzațional precum un cameraman de la animal planet.

Cuvinte care fac înot sincron, vocalize, pereți permeabili,  ipostaze în care deprimarea ia castingul; întoarcerea realității pe toate părțile, cu detectoarele de explozibil afectiv mereu la îndemână. Ochiul lui Văsieș e înrudit cu un scanner care funcționează la foc continuu, pe care nu-l jenează suprasolicitarea, mereu pe punctul de a lua o binemeritată pauză, dar niciodată surprins în timpul degustării tihnei.

Prin arhivarea propriilor stagnări și decepții, fără să caute consolare, delimitează cu sârmă ghimpată prea frecventele noastre nerozii domestice și colective spre a veni în ajutorul unei investigații care va să vie. Investigație care va apela, mai mult ca sigur, la un compactor proaspăt recondiționat, la tranșarea și curățarea periodică a sertarului cu amintiri.

Iubirea mea e atomică, dar nu îi poate atinge.

Refuzul de a învăța despre ferestrele fericirii, noi doi rîzînd în gol, cu fețele înroșite de lumina/care se-mprăștia dintr-un pahar./ O desprindere de realitate care se insinuează din ce în ce mai abitir. O alterare aproape autoimună a unor deziderate rezultate din sinteza dintre ceea ce vine dinăuntru și ceea ce vine din afară – aici intoleranța la emoții prefabricate e conturată și iar conturată.

Spre seară, abia, Dumnezeu să ne culce la pămînt/ca pe grîul verzui, într-o stagiune intermediară.

Volumul e înțesat de intermezzo-uri prin care se sare granița dintre sine și lume, ceilalți și sine, astfel încât, la un moment dat, e imposibil de trasat linii de demarcație, distanțele fiind translucide. Poemele sunt atât de om(o)gene de parcă am ieși pe partea cealaltă printr-o ușă rotativă, dar ceva inexplicabil ne atrage înapoi. Doar că nu intrăm de fiecare dată prin același sector, iar ușa rămâne aceeași. Chiar și atunci când vorbim despre afecțiuni luxuriante precum șansa/neșansa de a nu fi lucrat nicio zi din viață, șansa/neșansa de a nu ști ce să faci cu banii (pe care oricum nu îi ai), șansa/neșansa de a nu  avea la dispoziție coordonatele exacte ale propriei localizări afective (Poți stabili coordonate și te găsești/ clipă de clipă pe hartă.)

Instalația germinează în noi subtil, fără avertismente, ca bomba cu ceas instalată în stomacul Lyubovei din Occupied la trecerea graniței spre Georgia. Cine știe când și dacă cel care se află în spatele butoanelor va  provoca detonarea lor?

[Citiți AICI și cronica volumului Oana Văsieș.]

 *Alex Văsieș este invitat al Festivalului de Poezie și Muzică „Poezia e la Bistrița”(ediția a XII-a, 16-18 oct. 2020) Programul Festivalului poate fi consultat AICI.

Loading Facebook Comments ...

Fii primul care comentează!