Întâlnire cu zâmbete dulci şi amare

După închiderea uşilor, astăzi la Teatrul Fix ne-am desprins din cotidian îndepărtându-ne de noile ştiri ce anunţă alegerea unui nou papă în biserica catolică sau de accidentele rutiere de a căror banalitate şi continuă repetare ne-am spânzurat inimile de spaimă până la plictis,  păşind îndrumaţi de scriitorul Cătălin Mihuleac într-un univers  plin  de naturaleţe şi lipsit  de acea puditate menită, în multe cazuri, să ascundă adevăratele caracteristici ale unei lumi.

Astfel, lansarea carţii Aventurile unui gentleman bolşevic  a reuşit, într-o manieră sondată cu zâmbete şi chicoteli, să dezvăluie  lumea comunistă de altă dată într-un registru nou, lipsit de aspectul pur didactic al manualelor de istorie ori de cel limitat al persoanelor ce păstrează amintirea acelei perioade sub iluzia “traiului bun”; totodată,  întreaga discuţie a determinat în rândul fiecaruia o reevaluare a propriei capacităţi de a privi în substratul unei opere precum aceasta care ascunde dincolo de replicile ironice, înjurăturile pure, izvorâte din sentimente profunde,  şi dincolo de pasajele ce reuşesc să smulgă zâmbete chiar şi de pe cele mai sobre buze dedicate spasmelor nostalgice, o realitate crudă, o lume supusă involuţiei după plăcerea individului-matcă, a cărui superioritate va distruge capacităţi cultural-artistice precum cele ale pictorului Emil Faure, care va fi marginalizat iar mai apoi eliminat datorită ideilor sale rebele şi impunătoare dincolo de formula josnică specifică sistemului.

Deşi primele zâmbete născute la auzul unor cuvinte din cele trei fragmente citite, specifice literaturii contemporane care încă surprinde prin sinceritate şi spontaneitate, au fost înlocuite ulterior de triste schiţări faciale trădătoare ale unor stări de regret determinate de replicile realiste asupra comunismului creator de non oameni, întreaga atmosferă s-a înscris în zona plăcutului, atât datorită atitudinii deschise a scriitorului detaşat de orice formalitate care să presupună un tratament special din partea publicului( Cătălin Mihuleac, din contră, fiind cel care a spulberat  barierele oricarei superficialităţi încă din incipit), cât şi datorită sincerităţii hrănitoare a multor curiozităţi de care au dat dovadă ceilalţi invitaţi ( Oltiţa Cîntec, Florin Irimia, Nicoleta Munteanu) fără de care întalnirea nu ar fi depăşit caracterul unei simple lansări de carte, întreaga atmosferă obtinuţă, de spaţiu al destinderii prin lectură şi analiză,  fiind supusă irealizării.

Chiar dacă mulţi cad în plasa iluziilor ce defavorizează beneficiile unor astfel de întâlniri, cei prezenţi astăzi au putut constata  oportunitatea primită de a cunoaşte nu doar o creaţie, un om capabil să creeze un univers ce respiră independent ci şi un om real, cu un trecut, prezent şi viitor antrenate de “acidul de sub tastatură”, cu reuşite şi eşecuri transformate în stimulenţi pentru a depăşi opacitatea lucrurilor şi a oferi drept palpabile idei doar de el închipuite şi trăite.

Loading Facebook Comments ...

Fii primul care comentează!

No Trackbacks.