Sunt rare momentele când emoția reușește să fie transferată în întregime de la un suflet la altul. Însă, până la finalul Întâlnirii Alecart de ieri, toată sala a fost cuprinsă de un covârșitor val de sentimente grație poetului, dramaturgului și prozatorului Dumitru Crudu.
Chiar de la începutul întâlnirii am fost provocați să ne imaginăm că e 24 februarie 2022, ora 5 și 7 minute, că trăim la Chișinău, la Bălți, în Cahul, la Ungheni, la Soroca, la Bardar, în Flutura sau oriunde altundeva în Republica Moldova. Ora 5 și 7 minute a fost momentul în care Rusia a invadat Ucraina. Ora 5 și 7 minute a fost probabil momentul în care toți locuitorii Republicii Moldova care nu aparțin grupurilor pro-ruse au gândit același lucru: „Vin rușii!”.
Ieșirea din spațiul protejat al literaturii și intrarea în realitatea brutală a fost, așadar, aproape imediată, Dumitru Crudu fiind provocat să ne mărturisească felul în care a trăit el prima zi a războiului din Ucraina. Imediat am simțit vibrând cu intensitate emoția pe care noi, mai departe de evenimente și de realități ale istoriei pe care străbunicii noștri le-au trăit, mai departe decât vecinii noștri de ceea ce se întâmplă în Ucraina am putut doar să o preluăm de la omul care și-a învins temerile și a venit astăzi în fața noastră, vorbindu-ne despre frică și despre cum poate fi ea parțial controlată, îmblânzită, despre alegeri personale și nevoia de a-ți păstra libertatea interioară cu speranța că și libertatea propriu-zisă va rămâne intactă.
Frica și posibilitatea depășirii ei au reprezentat fundamentul discuției pe care alecartienii au purtat-o în Sala Roșie a Liceului „Varlaam Mitropolitul” cu Dumitru Crudu și cu criticul literar Antonio Patraş, pretextul constituindu-l volumul recent apărut la editura Humanitas Ora cinci și șapte minute. Au fost două ore în care istoria nu a mai fost ceva abstract, ci realitatea care se scrie chiar lângă noi vorbind, prin intermediul personajelor lui Dumitru Crudu, despre adevărurile și cruzimile pe care le-au cunoscut oamenii care au trăit deportările, rusificarea forțată, războiului din 1992 din Transnistria, luptele din ultimele luni de pe fronturile din Ucraina.
Literatura ne-a învățat să nu fim indiferenți. – Antonio Patraş
Avem în față, prin acest excepțional și necesar volum al lui Dumitru Crudu, o literatură care vine spre noi, iar citind povestirile suntem transpuși în miezul unor întâmplările care, pentru generația voastră, nu mai rămân abstracte, a spus Antonio Patraș. Personajele devin oglinzi în care fiecare se poate regăsi, astfel apropiindu-ne, fie și tangențial, de oamenii vii ce au avut de îndurat o istorie tragică, o istorie ce lasă greu loc speranței să supraviețuiască. Este istoria Republicii Moldova. Așadar, Ora cinci si șapte minute este o carte ce are în prim-plan omul și cum rezistă acesta în luptă cu violența, ce-i poate opune terorii și cât de greu este de păstrat inocența pierdută odată ce frica se instalează. Și totuși, cum scăpăm de frica de moarte? Luptând, ne spune Dumitru Crudu, luptând, chiar dacă îți vei pierde speranța și încrederea în bine. Pentru că numai dacă te opui, fie prin proteste de stradă, fie prin literatură, așadar, exprimându-ți cât tare poți convingerile, vei avea o șansă la a-ți recâștiga libertatea, la a fi tu cel care scrie istoria, nu un pion care devine masa de manevra a unor nulități dezumanizate ce dețin puterea.
Fericirea este un privilegiu. – Dumitru Crudu
Vorbind despre figura sinistră a lui Bespoșceadnîi sau despre cea luminoasă a lui Ivan Soldatov, despre Alexandru, personajul care migrează dintr-o povestire în alta, figura centrală a cărții, am aflat că într-o lume a impostorilor și a gangsterilor care ajung la putere este mai ușor să devii pion decât să-ți păstrezi independența. Totuși, Dumitru Crudu este convins că scrisul rămâne o formă prin care libertatea poate fi ținută în viață, o formă de revoltă, un mod de a spune adevărul. Pentru domnia sa, literatura rusă, marea literatură a lui Dostoievski și Tolstoi ar putea reprezenta calea de salvare a unui popor care acceptă astăzi un tiran la conducere. Este paradoxal că acest popor a putut să dea naștere unei astfel literaturi și să nu o citească decât la nivel de elite. E singura explicație pentru oroarea care s-a dezlănțuit încă o dată dinspre Rusia spre lume, afirma Dumitru Crudu.
Am descoperit, de asemenea, pe parcursul întâlnirii că multe dintre povestirile volumului au fost scrise în imediata izbucnire a războiului, dar că volumul s-a constituit propriu-zis abia în momentul în care scriitorul s-a îndepărtat de Chișinău, în timpul unei burse literare la Praga, unde a stat chiar în casa în care s-a născut Franz Kafka. Domnia sa a mărturisit că e convins că umbra lui Kafka l-a ajutat să scrie despre oroare și absurditatea războiului. Și chiar dacă volumul în sine nu este unul luminos, chiar dacă viața este înfățișată în duritatea și violența ei absolută, intenția lui Dumitru Crudu a fost să păstreze speranța, să ne deschidă ochii pentru a nu deveni victime ale ororii, așa cum au susținut și colegele noastre, Nora Cojocaru și Antonella Malfara în prezentarea lor de la începutul dezbaterii.
[Citește AICI și cronica volumului Ora cinci și șapte minute semnată de Antonella Malfara]
Trebuie să fim solidari cu cei care luptă. – Dumitru Crudu
Întâlnirea de ieri s-a încheiat cu o surpriză – atât pentru noi, cât și pentru invitatul nostru. În sală a fost prezentă doamna Adelina Alcaz, născută în Republica Moldova, acum trăind în România, care a simțit nevoia să vorbească despre felul în care l-a cunoscut pe Dumitru Crudu, deși până ieri nu s-au văzut niciodată. Poezia dumnealui a fost cea care a făcut-o să privească altfel lucrurile și să ducă mai departe emoția și recunoștința față de omul care i-a dat speranță și curaj prin literatură. Emoția discursului și a îmbrățișării dintre cei doi s-a revărsat asupra sălii si ne-a reamintit că răul nu doar traumatizează, ci și apropie, iar când oamenii sunt uniți, nimic nu poate face speranța să dispară. Cât timp va fi Dumitru Crudu și alți scriitori devotați, Putin nu va dăinui, a spus Adelina Alcaz care i-a dăruit invitatului nostru un desen făcut de fiica sa în care este reprezentat momentul invadării Ucrainei, cu acele unui ceas oprite la 5 și 7 minute, cu întunericul copleșind lumea și verdele speranței ivindu-se timid printre bombardamente.
Întâlnirea de ieri cu Dumitru Crudu și Antonio Patraş a constituit o lecție despre depășirea fricii, exersarea revoltei și a solidarității. Numai astfel putem să ne apărăm libertatea și credința că lumea poate rămâne un loc rațional, suportabil.
Mulțumim colegelor noastre de la Național, Nora Cojocaru (clasa a IX-a) și Antonella Malfara, redactor-șef Alecart (clasa a X-a) pentru felul emoționant în care ne-au adus mai aproape universul povestirilor volumului Ora cinci și șapte minute scris de Dumitru Crudu. Mulțumim gazdelor noastre atât de primitoare de la Liceul Varlaam și mulțumim încă o dată lui Dumitru Crudu pentru sinceritatea și căldura cu care ne-a vorbit, pentru adevărurile pe care ne-a făcut să le trăim și pentru extraordinarul curs de scriere creativă la care am participat, curs susținut timp de mai bine de două ore înainte de dialogul despre volumul domniei sale Ora cinci și șapte minute la care au participat elevi din clasa a X-a filo de la „Varlaam” și membrii redacției revistei „Alecart”.
*Ioana Crega, redactor Alecart, este elevă în clasa a X-a, științe, la Colegiul Național Iași. Anul trecut a obținut mențiune la faza națională a olimpiadei de Lingvistică.
