Despre Războiul solomonarilor. Întâlnire Alecart Junior cu Moni Stănilă (impresii)

Ieri, 7 mai, de la ora 11, ne-am întâlnit cu Moni Stănilă la Casa Muzeelor unde, timp de aproape două ore, am discutat despre forța inocenței, despre puterea care vine din solidaritate & empatie, despre răul ca absență a binelui, despre frică si fobii, despre discriminare. Despre Ionuț, personajul principal din Războiul Solomonarilor (care a beneficiat de o educație aleasă de la solomonarul Ilie, mi-ar fi plăcut și mie), dar și despre Once Again și balaurul Zo Y, care n-au avut parte de aceeași educație, dar care s-au arătat a fi niște suflete mari. Am discutat despre război și am ajuns la concluzia că victoria și înfrângerea sunt relative și că soluția propusă de protagonist, una aproape christică, este singura care ne garantează victoria în războiul cu răul de lângă noi.

La început, Sofia Anghel și Amalia Albianu, colegele noastre din clasa a VI-a E, au moderat o dezbatere care a avut ca pretext volumul autoarei invitate și care s-a încheiat cu două prezentări realizate de Amalia și Smaranda Tudosă (clasa a VI-a A). Apoi Moni Stănilă a răspuns la toate întrebările, și nu au fost puține) formulate de cei din sală.

Sofia Anghel:„ Aveam curaj, aveam curajul să alerg pe zidurile clădirilor construite, să sar din copac în copac, să fac podul din picioare. Acum, la patruzeci și ceva de ani, mi-e frică să mai fac aceste lucruri. Acum, dacă fac podul din picioare mi-e teamă să nu cad și să-mi rup gâtul. Maturizându-mă, am aflat ce este frica și de ce să mă tem de ea.” Aceasta este una dintre mărturisirile lui Moni Stănilă, autoarea alături de care ne-am petrecut aproape două ore și jumătate sâmbătă dimineața, la Casa Muzeelor, vorbind despre Războiul Solomonarilor. Cuvintele mi-au rămas în gând, după ce am discutat, când serios, când jucăuș și apropiat, ca niște colegi de clasă puși pe șotii, mai multe aspecte ce ne-au atras atenția în volumul invitatei noastre până ce am ajuns și la… frică. Moni Stănilă ne-a vorbit cu o energie remarcabilă și cu exuberanță despre absența fricilor în copilărie și despre întâlnirea cu teama de mai târziu. Ne-a depănat amintiri de când era mică și se urca pe ziduri, sărea din copac în copac, făcea podul din picioare, negândindu-se nicio clipă la consecințe.

Continuând discuția, invocându-l pe Dumnezeu, căci nu există bine fără Dumnezeu, asta o știm și din Războiul solomonarilor, am  ajuns la un punct în care subiectul principal a fost frica de moarte. La întrebarea Dacă ați trăi pentru totdeauna, nu ar fi plictisitor?, Moni Stănila a răspuns că nu, completând că ar face mereu lucruri noi. Și a adăugat câteva glume pentru a înveseli discuția care era despre moarte și despre război. De asemenea, provocați de domnia sa să ridicăm mâna toți cei care am cunoscut o durere fizică puternică, am constatat că aproape toți cei din sală am sărit la un moment dat peste frică, de vreme ce avuseserăm ruptă o mână sau luxat un picior…

Această bucurie și acest entuziasm de a răspunde la întrebări a făcut ca discuția despre Războiul solomonarilor să se transforme într-o călătorie prin lumea poveștilor, a basmelor și a mitologiei românești alături de Ionuț și de toți prietenii sau dușmanii lui. Am rămas cu zâmbetul, energia și firescul unui autor absolut special. Mulțumesc, Moni Stănilă! Sunt sigură că niciodată nu voi uita aceste momente și, vorba invitatei noastre, Când sunteți triști, gândiți-vă că aveți o viață lungă de trăit!

Ioana Popa: După întâlnirea cu autoarea cărții Războiul Solomonarilor, Moni Stănilă, am rămas plăcut surprinsă să văd câtă pasiune a fost investită în acest roman și cu câtă sinceritate a venit scriitoarea în fața noastră pentru a discuta despre frică, despre fericire, despre Bine și Rău, dar și despre viață și moarte. Am simțit toate persoanele participante la discuție conectate printr-un singur fir de aur împletit de Moni Stănilă. După ce am primit autograful atât de dorit, am ieșit ca și cum m-aș fi reîntâlnit cu un vechi prieten, căci descoperisem o persoană veselă, neînfricată și sinceră. La fel cum îmi place să cred că sunt și eu.

Amalia Albianu: Întâlnirea cu scriitoarea Moni Stănilă a fost o ocazie extraordinară de a discuta, împreună cu colegii, despre Războiul solomonarilor. La prima lectură, am avut impresia unei cărți de tip fantasy, uimitoare, e adevărat, dar fără prea multă legătură cu lumea mea. Treptat, am fost uimită de îmbinarea elementelor de basm cu cele din realitatea noastră. Legăturile între elemente opuse, precum personaje specifice basmelor românești și motive cu influențe străine, dintre negativ și pozitiv m-au impresionat prin naturalețea lor. Discutând, am reușit să vedem ce se ascunde în spatele unor secvențe din carte, de exemplu, atunci când Ionuț a fost mușcat de o sânziană și de ce a ales totuși Moni Stănilă un erou așa de neobișnuit, complet lipsit de dorința de a-și înfrunta în luptă directă dușmanii. Pornind de la anumite aspecte, mi-am regândit opiniile despre război, despre existența răului și despre binele care vine în urma acțiunii fiecăruia dintre noi. Am fost absolut cucerită de zâmbetul și de energia autoarei, de felul deschis în care ne-a vorbit!

 Săptămâna viitoare, miercuri, începând cu ora 14,  ne nom reîntâlni cu Moni Stănilă care va  susține, împreună cu Alexandru Vakulovski un curs de scriere creativă, la Casa Junimii (Pogor) și vineri, în același loc, pentru a doua ediție din proiectul „Literatura de lângă noi”

Loading Facebook Comments ...

Fii primul care comentează!