„Călătoriile sunt o pregătire bună pentru a trăi acasă.” – interviu cu Andrew Noble*

Am impresia că știrile bune despre România sunt mai răspândite. (Andrew Noble)

 

Am dori să începem cu o discuție despre cariera dumneavoastră diplomatică. Excelență, care considerați că este cea mai mare satisfacție, dar și cea mai mare provocare, în a lucra în acest domeniu?

Cred că important este ca în diplomație să nu îți impui limite. Ne confruntăm cu multe aspecte din lume care nu au o soluție – cu toții știm acest lucru – trebuie însă, să găsim soluții. Răspunsul meu concret este că m-am confruntat în cariera mea cu trei teme despre care se credea că nu au rezolvare. Dar aceste chestiuni s-au rezolvat. Acest lucru îmi dă încredere, mă motivează să continui să lupt pentru soluții la chestiunile considerate acum imposibile. Cele trei aspecte au fost: rezolvarea Apartheid-ului din Africa de Sud, căderea Zidului Berlinului și pacea din Irlanda de Nord. Sunt multe alte chestiune cu privire la care am spune astăzi „E imposibil”, dar nu este. Într-o zi, dacă vom continua să căutăm, vom găsi soluții.

Așadar din provocări apar și cele mai mari satisfacții?

Absolut.

Cel rol credeți că joacă cultura în relațiile internaționale la nivel general și, mai ales, în relațiile bilaterale dintre Regatul Unit și România?

Cultura poate fi fie o chestiune foarte specifică, fie foarte largă. Noi, ca guvern, avem o politică activă de cultură relativ limitată. Nu avem centre de limba engleză peste tot în lume. Aveți noroc că există un birou British Council aici la Iași. Dar există foarte multe țări unde este doar un singur birou. Dacă faceți o comparație cu alte state care au o prezență mult mai răspândită, puteți să vedeți că politica activă de cultură din Marea Britanie este relativ limitată. Dar ceea ce contează sunt legăturile dintre oameni. Dumneavoastră nu aveți nevoie să stabiliți contacte culturale prin intermediul guvernului ca să fiți în contact cu ceea ce înseamnă cultura britanică. Noi vrem să fim doar un catalizator pentru legăturile reale dintre tineri, dintre universități, teatre ș.a.m.d. Consider că această perspectivă mai largă asupra culturii contează mult mai mult.

Cum credeți că poate fi schimbată imaginea negativă pe care o au unii români care trăiesc în Regatul Unit în momentul actual?

Întrebarea aceasta pornește de la premisa că există o imagine negativă. Eu cred că imaginea e mult mai amestecată decât ne așteptăm. În această perioadă în care mă pregătesc pentru postul meu de la București vorbesc cu mulți oameni care nu au legături strânse cu România, dar care au o imagine pozitivă asupra României – știu, de exemplu, despre frumusețea țării. Când am sosit în România, avionul înspre București era plin cu turiști britanici care voiau să călătorească la Curtea de Argeș, în Bucovina și Transilvania. Șaptezeci de oameni au plecat într-o excursie timp de nouă zile.

Am impresia că știrile bune despre România sunt mai răspândite. Avem și o prezență importantă a românilor în Marea Britanie acum. Chiar dacă au fost niște articole defavorabile în ziare, e foarte clar că forța de muncă românească în Marea Britanie este foarte bine apreciată și este foarte importantă pentru diverse aspecte ale economiei noastre. Așadar, premisa întrebării dumneavoastră mi se pare puțin depășită, dar desigur, e important să avem chiar mai multe știri concrete despre România. Iar acesta va fi un aspect important pentru activitatea mea diplomatică din București.

 

E foarte important pentru diplomați să nu ia decizii înainte de a veni și de a asculta oamenii de aici.(…) am fost foarte impresionat de Întâlnirea Alecart cu tineri din Iași.

 În acest context, ce aspecte legate de România credeți că sunt prea puțin cunoscute în Marea Britanie și ce fațete ale României ați dori să promovați în timpul mandatului dumneavoastră?

Sunt convins că în prezent turismul joacă un rol esențial în cunoașterea practică dintre popoare și țări. Știu multe regiuni din România. Însă noi suntem foarte departe unii de alții – și în ceea ce privește istoria, și cultura, și religia. Există niște goluri în relațiile noastre pe care noi trebuie să le umplem. E un lucru întru totul realizabil. De exemplu, filmele precum Wild Carpathia sunt foarte importante; prin intermediul Youtube ai imediat o imagine foarte bună a unor puncte turistice din țară.

În perioada 1983-86 ați lucrat ca secretar la ambasada de la București. Cum percepeți dumneavoastră tranziția României de la regim totalitar la sistem democratic?

Cunoașteți lucrul acesta mai bine decât mine. Un aspect pe care urmează să îl învăț în primele luni în București este cum s-a transformat România și în ce poziție este România în prezent, în ce măsură există posibilități pentru o cooperare mai strânsă între Regatul Unit și România. Dar acestea sunt aspecte pe care le pot afla doar atunci când sunt în București. E foarte important pentru diplomați să nu ia decizii înainte de a veni și de a asculta oamenii de aici. Impresiile venite din afară sunt foarte interesante, dar nu reflectă situația din țară.

În acest caz, ce v-a surprins cel mai mult la întoarcerea în România după o perioadă atât de îndelungată?

Cât de normal mi se pare totul. M-a impresionat curățenia satelor și a Iașului, deschiderea oamenilor în comparație cu ce văzusem în anii 80. Am fost foarte impresionat de succesul modernizării economice a Iașului și de faptul că economia e bazată pe cunoștințe dobândite în universitățile de aici. Acesta este un punct forte pentru viitor. În Marea Britanie suntem foarte conștienți de faptul că posibilitățile noastre economice din viitor sunt bazate pe cunoștințele despre economie. Nu m-am așteptam ca situația din Iași să fie atât de asemănătoare cu cea din Regatul Unit. Dar acesta este un punct foarte important. Și am fost foarte impresionat de „Întâlnirea Alecart” cu tineri din Iași.

 

România are nevoie de români bine pregătiți care să lucreze aici pentru economie.

 E un fapt bine cunoscut că mulți elevi români doresc să meargă la studii în Marea Britanie. Ce sfat aveți pentru aceștia?

În Marea Britanie avem universități foarte bune, avem o limbă globală, suntem deja un spațiu unde tinerii vin să studieze. O universitate britanică reprezintă într-adevăr o întâlnire cu o populație tânără din toată lumea. Din câte am observat din experiența copiilor mei, universitățile britanice sunt foarte interesante și provocatoare și sunt printre cele mai bune din lume. M-am întâlnit recent cu o româncă tânără care merge să studieze ilustrație de carte – există un curs special pentru acest lucru. Cred că oferta noastră este foarte largă și sper că mulți români vor studia la noi și că vor reveni. România are nevoie de români bine pregătiți care să lucreze aici pentru economie.

Ce sfaturi ați avea pentru tinerii interesați de domeniul diplomației?

E important să se axeze nu doar pe chestiunea foarte strâns legată de serviciul diplomatic, ci pe sectorul întreg, fiindcă sunt foarte multe posibilități. Viața internațională este ceea ce e important – și nu numai în această meserie. Sunt foarte multe posibilități în Uniunea Europeană, în alte organizații internaționale, în organizații non-guvernamentale ce au un important impact internațional și chiar și în economie. Viața de diplomat este foarte strâns legată de alte sectoare – cred că nu este ceva restrâns.

Ce calități trebuie să aibă un tânăr care dorește să aibă o carieră în diplomație?

Eu cred că oricine poate fi diplomat. Nu este ușor însă, pentru că numărul celor care doresc să devină diplomați este întotdeauna mai mare decât numărul de locuri disponibile. Întotdeauna este o loterie. Dar o loterie a capacităților. Serviciul nostru reprezintă întreaga țară. Din acest motiv, noi nu căutăm oameni care să fie asemănători – căutăm o gamă largă a britanicilor. Și ce este un britanic în zilele de astăzi? Poate fi un chimist sau cineva care a studiat limbi străine. E important însă să aibă o pasiune pentru acest dialog internațional.

Nu știu care sunt cerințele pentru serviciul român. În Marea Britanie, nu e important să fi studiat dreptul – în Germania, de exemplu, aceasta e o cerință. Dar noi căutăm o reprezentare largă a societății, căutăm oameni care sunt entuziasmați de această oportunitatea de a întâlni persoane diferite de pe tot globul. Dar cred că e important și să îți cunoști propria țară, astfel încât să o poți reprezenta. Nu în ultimul rând, să aibă rezistență fizică. Și trebuie să fie adaptabili la schimbare. Nu e „un picnic”* să te muți dintr-o țară în alta la fiecare patru ani. Într-un fel însă, pare a fi un picnic, pentru că ai șansa să cunoști oameni noi.

(*expresia se referă la un lucru simplu, facil)

 

Experiență din România în anii ’80 a fost mai mult frustrantă decât fascinantă, pentru că regimul nu a permis relații între străini și români. Din acest motiv sunt atât de încântat să mă întorc.

 Vorbeați cu multă pasiune despre acest dialog intercultural și despre abilitatea diplomatului de a stabili un dialog între civilizații sau culturi. Având în vedere că aveți o experiență bogată în spate, puteți să ne spuneți ce popor v-a fascinat?

Aș spune că toate experiențele au fost fascinante. Dar experiența mea din Africa de Sud, într-o perioadă în care Apartheid dispăruse, iar Africa cea nouă s-a descoperit – acesta a fost un moment fascinant și pentru africanii de sud și pentru noi, cei din afară. A fost o experiență excepțională. De asemenea, experiența mea din Algeria. S-ar putea crede că nu este o țară foarte apropiată de Marea Britanie, iar relațiile moderne nu sunt foarte dezvoltate. Dar cele două țări au o legătură foarte veche – am avut un tratat de relații consulare cu Alger din 1585. În secolul al XIX-lea, relațiile erau foarte bine dezvoltate. Să regăsesc această perioadă din istoria noastră a fost o experiență foarte satisfăcătoare. Cât despre Germania, aceasta este o țară pe care cei din Marea Britanie o cunosc foarte bine. Eu am avut ocazia să lucrez la Ministerul German de Afaceri Externe și așa mi-am aprofundat cunoștințele despre Germania – ceea ce a fost minunat. Cred că toate țările în care am fost m-au fascinat. Și așa a început și această perioadă în România. Cred însă că experiență din România în anii ’80 a fost mai mult frustrantă decât fascinantă, pentru că regimul nu a permis relații între străini și români. Din acest motiv sunt atât de încântat să mă întorc.

Ne bucurăm că ne-ați împărtășit o parte dintre experiențele dumneavoastră internaționale. Credeți că aceste experiențe v-au schimbat percepția asupra Marii Britanii?

Fără niciun dubiu! Nu știu însă cum. Cu siguranță, sunt o persoană diferită, nu aș fi la fel dacă aș fi petrecut patruzeci de ani făcând naveta în același tren. Experiența internațională are un impact major. Doar faptul că vorbești atât de multe limbi străine – am învățat șase-șapte limbi – e o influență majoră asupra modului în care gândești, asupra întrebărilor pe care ți le pui. Atunci când trăiești în străinătate îți dezvolți abilitatea de a răspunde pozitiv la alte culturi. Ideea de fi deschis la lume a devenit în prezent un clișeu, dar are o însemnătate reală. Știu că toți colegii de școală și de facultate ai copiilor mei cred că avem o viață foarte incitantă. Așa este, am avut șansa de a trăi în Africa de Sud, în deșertul saharian sau printre ruinele Greciei antice. Așadar, sunt convins că această experiență m-a schimbat.

Probabil că reprezintă și o bună pregătire pentru a trăi în Marea Britanie în prezent. Marea Britanie este o societate multiculturală, în special Londra, unde o mare proporție din populație are bunici sau străbunici născuți în altă parte. Sunt convins că să trăiești în alte țări e o bună pregătire și pentru a fi britanic în Marea Britanie. Dar poți primi această pregătire și dacă trăiești în Marea Britanie. Așa că nu sunt un monstru cu două capete printre britanici – pentru că Marea Britanie s-a schimbat atât de mult de-a lungul vieții mele. Acum suntem pregătiți să fim o societate multiculturală, pentru că avem deja acea complexitate și avem și toleranță. E minunat să simt acest lucru atunci când mă întorc și îmi dau seama ce multiculturală este Londra. Sunt toate religiile lumii acolo: 13% din populația Londrei este musulmană. De asemenea, se estimează că în Londra se vorbesc două sute de limbi. E un mare avantaj. Aceste lucruri ne ajută să înțelegem lumea.

De multe ori, m-am confruntat cu oameni care au prejudecăți. Eu sunt anglo-saxon și sunt un bărbat alb. Dar nu așa arată toți britanicii. Există o varietate de etnii, culori ale pielii, orientări religioase și sexuale. Călătoriile sunt o pregătire bună pentru a trăi acasă.

 

* Andrew Noble este Ambasadorul Regatului Unit al Marii Britanii în România.

(Interviul preluat din ALECART 21 a fost realizat de Alexandra Masgras și Viviana Gheorghian).

 

Loading Facebook Comments ...
Loading Disqus Comments ...

Fii primul care comentează!

No Trackbacks.