Acum câteva zile am dat share la o postare pe facebook care prezenta succesul literar al lui J. K. Rowling (scriitoarea arhicunoscutei serii fantasy Harry Potter), de la mama singură fără resurse financiare din ’95 la first billionaire author în prezent. Nu era o informație nouă pentru nimeni, cu atât mai mult pentru mine care mă informasem asiduu despre viața ei încă din gimnaziu, când eram unul dintre cei mai înfocați fani Harry Potter, dar, de obicei, nu ezit să îmi arăt susținerea pe social media față de persoanele de succes a căror evoluție profesională mă inspiră. Motiv pentru care am dat acel share. Nu trece mult și îmi scrie o fostă colegă: M-a surprins că ai distribuit, pentru că știu că tu nu ești așa, deci presupun că nu știi ce s-a întâmplat cu J.K. Rowling anul ăsta. M-am gândit că nu ai fi distribuit dacă știai, chiar dacă teoretic nu are legătură.
J.K.Rowling got it wrong (CNN)
Blank. Total. Îmi trimite câteva articole care prezentau ce „se întâmplase” și din care am să rezum aici esențialul. În decembrie anul trecut Maya Forstater a fost concediată de la The Center for Global Development (CGD) în urma unor postări publice pe tweeter, care vizau schimbarea identității de gen, considerate ulterior jignitoare și discriminatorii. A urmat o dispută juridică cu fostul ei angajator în instanță, în urma căreia Forstater a pierdut procesul, iar decizia judecătorului britanic a apărut pe toate site-urile de știri. Dacă o persoană a realizat tranziția de la bărbat la femeie și are un Gender Recognition Certificate (Certificat de Recunoaștere a Genului), zis și GRC, persoana respectivă este, din punct de vedere legal, o femeie. Acest aspect nu este unul pe care doamna Forstater are dreptul să îl ignore. Declarația doamnei Forstater este că, până și în cazul în care o femeie transgender are un GRC, nu poate să spună cu onestitate că e femeie. Această părere nu este demnă de a fi respectată într-o societate democratică, a declarat el.
Live your best life in peace and security. But force women out of their jobs for stating that sex is real? This is not a drill.
Acesta a fost primul mesaj (dintr-o lungă serie de tweet-uri care au culminat cu un eseu publicat pe site-ul ei oficial intitulat J.K. Rowling Writes about Her Reasons for Speaking out on Sex and Gender Issues) publicat pe tweeter de J. K. Rowling în campania ei de convingere a publicului că Mayei Forstater i s-a întâmplat o revoltătoare nedreptate. Vestea că J. K. Rowling, iubita autoare a seriei Harry Potter, susține o cercetătoare din Marea Britanie care a făcut transphobic remarks a creat discordie în comunitățile LGBTQ și cele aliate din întreaga lume. Așa am aflat că în ultimele luni s-a lansat la nivel mondial o adevărată explozie de dezbateri în mediul online care vizau acest subiect, iar scriitoarea s-a poziționat, cum o numește publicul, de partea greșită a dezbaterii. Este cel puțin frustrant că termenul „transphobic”, care se referă la aversiunea sau ura față de transsexualitate, nu are un echivalent validat în limba română, așa că, în lipsa unei alternative, îmi voi permite să îl scriu sub această formă.
Dreptul la opinie folosit ca apanaj al discriminării
Am citit destule tweet-uri + eseul lui Rowling pentru a înțelege că declarațiile ei pot fi numite oricum, numai inofensive nu. În momentul în care o persoană cu atât de multă influență în mass-media (și nu numai) invocă pretextul libertății de expresie pentru a-și propaga opinii care jignesc comunități numeroase de oameni, ar trebui să conștientizăm că nu este doar imoral ce face, ci, de la un punct încolo (primul tweet poate fi interpretat, de cineva nevizat direct, banal, însă vă asigur că restul nu sunt atât de evazive și singurul motiv pentru care nu le citez aici este că mi-ar fi imposibil să le aleg pe cele care m-au frapat într-o mai mare măsură) poate fi sancționat din punct de vedere juridic. Recunosc că am fost de multe ori confuză în timp ce-i citeam eseul, pentru că avea pasaje întregi extrem de echilibrat scrise, care păreau că promovează valori precum toleranța, egalitatea, după care plasa out of context cazul unei cunoștințe care a regretat schimbarea de gen, caz izolat care îi argumenta opinia conform căreia sexualitatea este binară, fixă și ireversibilă, sexul și genul sunt unul și același lucru, iar oamenii care își doresc tranziția de gen (în special tinerii, afirmă ea) sunt doar persoane confuze, „ghidate” să ia această decizie.
Pentru cineva care nu cunoaște prea multe despre acest subiect, poate deveni extrem de ușor să se complacă în opinia lui J. K. Rowling, fiindcă nu degeaba e scriitoare, iar stilul ei pare destul de convingător. La o privire mai atentă însă, mai precis datorită studiului efectuat de Cornell University, bazat pe o revizuire sistematică a tuturor studiilor din 1991 până în 2017 ce analizau efectul tranziției de gen, este demonstrat că rata regretului în urma tranziției de gen este cuprinsă doar între 3% și 3.8 %. Printre rezultatele pozitive ale tranziției de gen și ale tratamentelor medicale aferente persoanelor trans se numără o calitate îmbunătățită a vieții, o satisfacție mai mare a relației, o mai mare încredere în sine și reducerea anxietății, depresiei, suicidului și consumului de substanțe.
Queer people who lovingly consumed the Harry Potter books and movies have been expressing heartbreak.
Aflată în acest punct, mărturisesc că, deși subiectul în sine reprezintă un real și controversat centru de interes, nu mi-am propus să scriu acest articol pentru a diseca amănunțit tot ce implică el (politic, social, moral) la momentul actual. Personal, mă identific cu afirmația dată pentru presă a lui Eddie Redmayne, actorul care interpretează rolul principal în filmul Fantastic Beasts and Where to Find Them: Respectul față de persoanele transgender rămâne un imperativ cultural și de-a lungul anilor am încercat să mă educ constant. Acesta este un proces continuu. Tot ce am vrut însă să evidențiez prin prezentarea extrem de sumară a studiului realizat de cei de la Cornell University este că Rowling nu face altceva decât să-și (re)susțină vehement opinia (pe care nu ar desființa-o nimeni atâta vreme cât ea ar rămâne strict personală și nu ar ofensa public pe nimeni) privind un subiect în care este în totală necunoștință de cauză și în care invocă argumente invalide, atrăgându-și (pe bună dreptate) disprețul unui număr copleșitor de oameni. (Țin să menționez pe această cale că remarcile ei nu au șocat & insultat doar comunitățile strict vizate în comentariile sale, cum am mai auzit și pot să asigur pe oricine crede încă asta că este mai mult decât absurd și ignorant să gândești că doar minoritățile transsexuale se simt lezate).
Aici intervine efectul bumerang. Comentariile precum cele ale lui Rowling, persoană extrem de influentă la nivel mondial, nu fac altceva decât să (re)stârnească valuri noi de discriminare împotriva comunității LGBTQ. Bineînțeles că nu putem învinui doar o singură persoană pentru acest fapt, însă nu putem să alegem să nu vedem cât de dureros și de umilitor este pentru persoanele care au realizat schimbarea de gen toată avalanșa de atenție (în sensul cel mai negativ al termenului) pe care o primesc în acest moment, influențată masiv (începând cu decembrie 2019 și continuând până în prezent) de tweet-urile celebrei scriitoare.
Impactul pe care îl au declarațiile discriminatorii ale lui J.K. Rowling asupra seriei Harry Potter
Primul instinct după ce am aflat tot ce s-a întâmplat cu J.K.Rowling a fost să mă întreb dacă să șterg sau nu postarea aceea de pe profilul meu de facebook. În teorie, bineînțeles că nu avea legătură. În practică, însă, în subconștientul meu se produsese ceva inexplicabil. Obiectiv vorbind, eram incapabilă să văd vreo legătură imediată între niște cărți bine vândute despre un băiețel care descoperă că are puteri magice și afirmațiile actuale ale lui Rowling, oricât de ofensatoare ar fi fost ele. Cred că există (sau ar trebui să existe) în mentalul colectiv o distincție bine definită între opera în sine și creatorul ei. Putem, să zicem, judeca în anumite situații omul în funcție de creația sa, însă a sancționa instinctiv o operă, cu atât mai mult una care nu prezintă nimic ofensator, după ce am aflat că autorul ei nu este pe nici pe departe impecabil moral, poate fi o reală capcană.
Cu toate aceste, pur subiectiv vorbind, nu doar că am fost extrem de dezamăgită să aflu că unul dintre idolii preadolescenței mele gândește astfel, dar și nespus de contrariată, întrucât mă aflam (încă o dată) față în față cu una dintre cele mai mari întrebări la care încerc să-mi răspund: se poate arta desprinde în totalitate de creatorul său? Ce responsabilități morale implică un imens succes pe plan profesional? Poate publicul, uman vorbind, să savureze în continuare cu aceeași lejeritate maratonul Harry Potter de Crăciun? Pe de altă parte, cât de corect este să sancționăm tot universul magic pentru că „părintele” său și-a arătat publicului una dintre adevăratele laturi ale personalității sale? Făcând o triere mentală printre articolele noi pe care le descopeream de la o zi la alta, am început să observ din ce în ce mai multe păreri negative care se îndreptau, de această dată nu înspre omul J. K. Rowling, ci înspre seria Harry Potter. Voi lăsa aici doar câteva dintre comentariile cititorilor care m-au dezarmat și m-au ambiționat să scriu acest articol, nu ca să dau răspunsuri sau verdicte, ci ca să încerc să (îmi) explic ce efect pot avea astfel de descoperiri despre natura creatorului asupra operei sale. Și povestea lui J. K. Rowling mi-a oferit, în realitate, doar un pretext.
„Ca o persoană homosexuală care a găsit siguranță în Hogwarts de-a lungul copilăriei, să aflu că persoanele trans nu ar putea simți această siguranță îmi sfâșie inima.” sau „Aceste cărți părăsesc, acum, rafturile multora dintre noi, puterea de a oferi alinare pe care au avut-o ele odată fiind spulberată acum de Rowling, care și-a dezvăluit opiniile limitate. Aceasta nu este prima dată când Rowling a fost vizată pentru comentariile ei despre cum este să fii transgender. Viitoarele generații LGBTQ care găsesc jignitoare aceste lucruri s-ar putea să fie nevoite să găsească o altă serie fantasy de care să se îndrăgostească.”
Fără îndoială, nimeni nu ar trebui să-și permită să judece persoanele care gândesc astfel. Mie îmi vine ușor să mă detașez de poveste când scriu acest articol, fiindcă pot să analizez la rece comentariile ei discriminatorii ca pe mii de alte comentarii discriminatorii auzite în lume și să am privilegiul să mă gândesc că nu mă afectează direct. Iar atât timp cât nu-mi rănește convingerile personale în vreun fel, am să continui să mă uit la maratonul Harry Potter ca în ceilalți ani, fiindcă pot să-mi delimitez limpede în minte omul J. K. Rowling (ale cărui convingeri limitate și radicale le resping) de scriitorul J. K. Rowling, a cărui imaginație bogată a bucurat milioane de copii. Dar, în același timp, am datoria morală să încerc să înțeleg ce efect traumatizant poate avea pentru un adolescent de vârsta mea care este insultat de comentariile scriitoarei cărților lui preferate. Pentru că orice s-ar spune, strict asociativ vorbind, numele ei va rămâne permanent legat de Harry Potter. Cum se simte o astfel de persoană. Chiar dacă am presupune pentru o fracțiune de secundă că Rowling are absolută dreptate. A ales să scrie pentru copii și adolescenți. Pe unii dintre ei îi lovește cel mai tare acum. Nici nu știu câtă relevanță mai are dacă își dă sau nu seama.
Când încerc să trag linie
Sunt câteva aspecte pe care vreau să le clarific la final:
- K. Rowling e doar unul dintre multele exemple de acest gen, iar acest articol nu și-a propus în vreun fel să exagereze sau să-i construiască o imagine falsă. Puteam vorbi foarte bine de oricine altcineva pentru a aduce în atenție subiectul care mă interesa pe mine, respectiv, cum anume reacționează oamenii față de arta unui astfel de creator. Puteam să dau exemplul rapper-ului american Tekashi, care a fost arestat pentru violarea unei fete de 13 ani și cât de uman/moral este că lumea îi ascultă muzica cu același devotament ca înainte de incident sau despre producătorului filmelor mele preferate (Good Will Hunting, Django Dezlănțuit), Harvey Weinstein, care a fost găsit vinovat de multiple agresiuni sexuale. Am ales să vorbesc de J. K. Rowling nu doar pentru că este o știre extrem de actuală, dar și pentru că este un nume reprezentativ al literaturii contemporane și simțeam de ceva timp că este important un research pe acest subiect, iar ea a reprezentat pretextul ideal.
- Sunt multe voci care afirmă că e în regulă să continui să-i consumi arta unei persoane după un astfel de impas (folosesc termenul cu sens peiorativ, pentru a evita repetițiile) doar post mortem, după ce ea nu va mai putea beneficia de pe urma încasărilor. Pentru că atât timp cât artistul care promovează valori non-democratice este în viață, a-i consuma în continuare arta nu face decât să-l „ajute” să continue să le propage. Nu cred că mă aflu în măsură să analizez această afirmație, însă consider că este vital ca după un astfel de moment să se ofere mereu un context. Ca să revin la pretextul meu, de acum înainte (la ce amploare are acum în media întreaga dezbatere) aproape fiecare părinte care va cumpăra volumele Harry Potter copilului său va cunoaște scandalul în care a fost implicată scriitoarea în vara lui 2020 și va putea decide dacă acest aspect îl influențează sau nu în alegerea de a consuma produsul.
- Cred că ajung la finalul acestui articol fără să am concluzia la care s-ar aștepta cititorii ce au avut răbdarea să stea până la final. Pentru că adevărul e că nu am o concluzie. Am ales să nu-mi șterg postarea respectivă de pe facebook. Dar sunt extrem de recunoscătoare colegei respective că mi-a arătat știrile și cred că asta nu sugerează în vreun fel că îi susțin lui Rowling convingerile personale legate de transsexualitate/discriminare în general. De fapt… dacă cineva va crede asta, este strict grila lui de receptare. Pentru că în realitate consider că în dezbaterea secundară din această poveste (cea legată de HP) nu există păreri greșite. Eu nu-mi donez cărțile de pe rafturi care poartă semnătura ei și nici nu știu dacă aș vorbi cu mai puțin entuziasm copiilor despre ele. Dar voi înțelege perfect pe cineva care va simți să facă asta. Și nici nu mai știu dacă e moral/corect, dar cred că oricare dintre reacții poate fi de înțeles.
- Ultima precizare e cu privire la caracterul extrem de subiectiv al acestui articol, drept pentru care invit pe cei care sunt interesați să se informeze personal (las linkul articolului lui J.K.Rowling pentru că oricât de contrariant mi s-a părut mie, cred că merită să fie citit pentru o perspectivă completă:
*Diana Savin, autoarea colajului foto, este elevă în clasa a XII-a (mate-info), la Liceul Teoretic Emil Racoviță din Vaslui iar Mălina Turtureanu, autoarea articolului, este secretar general de redacție Alecart și elevă în clasa a XII-a, filo, la Colegiul Național Iași.
