În săptămâna ce a trecut, s-a desfăşurat FILIT, Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere , în care atât scriitori români cât si străini au fost invitaţi ai redactorilor Alecart, într-un spațiu nonconformist, tapetat cu grafică, fotografie. În afara școlii, la înălțime!
Prima zi. Ne-am întâlnit cu Sadie Jones şi romanul ei „Proscrisul”. Deşi este o scriitoare apreciată, premiată în lume, s-a comportat de parcă fiecare spectator din sală era prietenul ei, iar ea o femeie simplă lipsită de inhibiţii . Şi-a lăsat viaţa descoperită asemeni unei cărţi, a răspuns la toate întrebările, mai mult sau mai puţin personale, cu zâmbetul pe buze şi tocmai din această cauză publicul a fost atât de îndrăzneţ şi curiozitatea sporea cu fiecare întrebare pusă. Răspunsurile care mi-au rămas impregnate în minte au fost cele la întrebările referitoare la procesul de creaţie, aceasta afirmând că nu îşi notează ideile legate de roman pentru că, dacă sunt nişte idei bune, vor rămâne în mintea ei pâna ajunge să le pună pe hârtie şi faptul că ea nu este preocupată de aspectul fizic al personajelor, ci de aspectul interior . După această întâlnire am plecat nerăbdătoare , aşteptându-mă la aceleaşi dialoguri dinamice şi în zilele următoare .
A doua zi. Invitaţi: Jan Koneffke şi Gabriela Adameşteanu. Asemeni primei întâlniri, ne-au fost prezentate romanele celor doi scriitori într-un mod original de către redactorii Alecart, iar mai apoi a urmat partea mult aşteptată de public şi anume dialogul . Acesta a evoluat cu un dinamism similar celuidin prima zi, iar ceea ce am apreciat din nou au fost răspunsurile care nu au lăsat de dorit şi atitudinea celor doi în ceea ce priveşte comunicarea cu publicul . Totuşi, atmosfera din sală era mai serioasă, cei doi autori inspirând un aer demn de admiraţie si respect . Poate aceasta se datorează şi temelor abordate în romanele dumnealor, în care acţiunea este plasată în perioade mai străine pentru noi, adolescenţii : perioada interbelică şi perioada comunistă. Dar, în a doua parte (dialogul) „explicaţiile” celor doi despre modul în care au conceput romanele şi sinceritatea răspunsurilor a făcut din acea discuţie un ” dialog netrucat” , aşa cum l-a numit doamna Gabriela Adameşteanu, care ne-a ţinut pe scaune până la sfarşitul întâlnirii încheiate pe acorduri de vioară si violoncel ale colegilor noştri.
A treia zi. Jean Mattern şi Petru Cimpoeşu . „Prima etapă a creaţiei este imitaţia”, „Fiecare limbă exprimă lumea într-un mod diferit” sunt doar două dintre răspunsurile celor doi scriitori. Aceştia au avut un stil degajat de a răspunde provocărilor publicului, fapt ce din nou a făcut posibilă o apropiere între scriitori şi cei din sală . Ceea ce am remarcat a fost caracterul mai sensibil al lui Jean Mattern, evidenţiat prin răspunsurile lui la întrebări, de exemplu cuvintele care sunt o salvare pentru el sau modul inedit prin care a susţinut că fiecare limbă este o modalitate de a vedea lumea . Petru Cimpoeşu , pe de altă parte , are o exprimare mai directă, mai dezinvoltă şi presărată cu umor, atrăgând uşor atenţia.
A patra zi. Ne-am bucurat de prezenţa lui Andrew Cowan şi David Vann. M-a impresionat caracterul vesel şi energia pozitivă transmisă de cei doi invitaţi , în ciuda temelor mai sumbre din romanele lor , ce au la bază experienţe personale cu un impact emoţional profund. David Vann mi-a dat impresia că destăinuirile atât de detaliate ale sentimentelor şi stărilor prin care a trecut după sinuciderea tatălui său au fost ca o eliberare pentru el, iar pentru noi o „lectură auditivă” a romanului intitulat Legenda unei sinucideri. A reuşit să ne emoţioneze din nou, afirmând că ar renunţa la toate cărţile lui pentru a-şi recăpăta tatăl . Ne-a descris cu umor şi relaţia cu familia, pe care trebuie „să o sacrifici”, ajungând să scrii despre ea . David Vann a spus , de asemenea , întrebat dacă s-a inspirat vreodată din experienţele trăite într-un vis , că el consideră tot acest proces de scriere a unei cărţi un vis şi că subconştientul ne influenţează mai mult decât credem. Andrew Cowan mi-a lăsat o impresie foarte plăcută, datorită stilului abstract prin care a descris legătura dintre trecut şi opera sa, comparând-o cu un copac ale cărui rădăcini nu le vedem, în care cresc fructele surprinderii de sine şi în care vin păsările inspiraţiei. Acesta, fiind şi profesor de Creative Writing , a fost întrebat de etapele pe care trebuie să le parcurgă un tânăr pentru a ajunge scriitor. Răspunsul lui „scrisul nu poate fi predat , ci încurajat ” mi-a amintit din nou ideea susţinută, într-un fel sau altul , de toţi invitaţii „întâlnirilor Alecart” : să fim noi înşine. La sfârşit, Andrew Cowan ne-a enumerat cu mult entuziasm sfaturile lui în privinţa devenirii unui bun scriitor : ” Unu : Citiţi mult . Doi: Scrieţi mult . Trei : Repetaţi primii doi paşi de câte ori este nevoie . Patru : Fiţi norocoşi . Cinci : Rămâneţi norocoşi.”
Ultima zi. Ruxandra Cesereanu. Mi s-a părut complet diferită faţă de celelalte şi nu pentru că autoarea nu ne-a prezentat proză, ci poezie , ci datorită stilului ei unic prin care ne-a introdus poemul Tango hot cuture. Pur şi simplu, ne-a povestit întreaga ei experienţă legată de tango, de modul prin care acest dans te face să te împrieteneşti cu propriul corp, că femeia este, de fapt, cea care conduce în timpul dansului, despre fascinaţia produsă de apropierea şi despărţirea trupurilor. Pasiunea se simţea în fiecare cuvânt al scriitoarei. A fost de-a dreptul interesant cum poetesa Ruxandra Cesereanu se descoperea pe sine, în timp ce ne împărtăşea şi nouă, celor din sală, gândurile ei.
Înainte ca Ruxandra Cesereanu să se alăture întălnirii, a fost prezentată pe ecranul mare expoziţia Cărţile sunt ochi si urechi la FILIT, care chiar m-a făcut să redescopăr uimită legătura dintre cărţi, arta plastică şi arta fotografiei, fiecare imagine surprinzând esenţa unui roman.
În cadrul acestui festival n-am avut parte de „întâlniri astrale”, ci de întâlniri cu oameni care scriu, care sunt sinceri în operele lor şi care au norocul să fie apreciaţi pentru ceea ce sunt . Astfel, am aflat că trebuie să avem curajul să ne afirmăm, să fim originali, pentru că aşa putem ajunge să fim într-adevăr respectaţi, iar invitaţii de la FILIT sunt exemplul, motivaţia de care această generaţie are nevoie.
Foto credit: Ioan Răducea
