Zilele anterioare au reprezentat o garanție pentru noi că și cea de-a patra zi a „Întâlnirilor Alecart” la FILIT se va desfășura în aceeași manieră savuroasă și energică. Experiențe întipărite în tine ireversibil, scriitori care devin personaje, joc de replici și de cuvinte, dialog, întrebări, emoție, bucurie. Au fost întâlniri care au avut la bază curiozitatea onestă, momente marcate de recunoștința că în fața ta se află în sfârșit cel care, până acum câteva zile, stătea „ascuns la vedere”, lăsându-te să îl cunoști doar prin intermediul personajelor tale, iar astăzi se lasă descoperit și altfel.
Cea de-a patra zi ni i-a adus pe Vesna Goldsworthy, autoarea volumului Marele Gorsky, și pe Nurrudin Farah, autorul romanului Ascuns la vedere, scriitori care reprezintă ei înșiși, prin experiențele de viață trăite, oameni-poveste, oameni-istorie, desfășurând în fața noastră o hartă a emoțiilor și stărilor care i-au făcut să devină scriitorii pe care i-am întâlnit astăzi, o hartă a locurilor care le sunt casă.
Poveștile lor fascinante și deopotrivă tulburătoare, sfaturile vibrând de bunăvoință, de prietenie, mărturisirile sincere și amintirile dureroase au fost „bagajele” cu care autorii au plecat de acasă (impropriu spus în condițiile în care acest termen acoperă o multitudine de semnificații), și-au făcut casă întreaga lume, apoi au venit în fața noastră, a tinerilor cititori.
Cu emoție în glas, dar cu fermitate și convingere, două alecartiene ne-au împărtășit impresiile lor sincere pe marginea cărților celor doi invitați. Larisa Mazilu a prezentat cartea Vesnei Goldsworthy, mărturisind că Marele Gorski este o carte care impresionează prin demascarea unei lumi a extravaganței, a banilor, a luxului, a strălucirii mondene. Colega noastră a provocat publicul, întrebându-l care ar fi modalitatea prin care ar încerca să recupereze iubirea pierdută. Purtându-ne prin povestea de dragoste dintre Natalia și Roman Gorsky, dar și prin Londra glamour înfățișată în paginile cărții, printre rafturile bibliotecii perfecte, Larisa și-a încheiat prezentarea cu un îndemn, o rugăminte, o chemare către toți cei prezenți în sală: Vă invit să descoperiți acest roman, să îl descifrați pe Gorsky din propria perspectivă și să priviți biblioteca nu numai ca pe un spațiu al cărților, ci și ca pe un loc unde se pot înfiripa povești de dragoste.
În aceeași manieră sensibilă, Amalia Ioana Carciuc ne-a împărtășit cum este să fii Ascuns la vedere și cum e să lupți pentru atingerea unei dorințe ori a unui ideal. Vorbind despre origini, despre condiția celui poziționat mereu la mijloc, Amalia a constatat referitor la romanul adus în discuție: Este interesant că autorul a ales o protagonistă ca Bella, pe jumătate somaleză, cu un tată italian, aceasta aflându-se între două lumi, negăsindu-și un loc concret și sperând că va atinge un echilibru. Ea a reușit să emoționeze, să ridice semne de întrebare și să aducă în prim-plan aspecte cutremurătoare, dar cât se poate de adevărate, cu privire la societate și la viață, la ceea ce înseamnă familia și regăsirea, concluzionând: Finalul (cărții), ca în viață, aduce maturizare.
A doua parte a întâlnirii vine la braț cu un dialog incitant între scriitori și cititori, cu întrebări complexe și răspunsuri ample, plimbări prin spațiu și timp, printre povești. Întrebat fiind de raportul pe care îl are cu personajele create ori dacă Bella ar fi cunoscut un alt destin sub sceptrul lui cum ar fi fost dacă, Nurrudin Farah se confesează: Bella pe care o cunosc și despre care am scris este Bella care se întoarce. Este o altă întrebare să vrei să știi cât de mult cunosc dintr-un personaj. Și răspunsul este că scriitorii nu știu tot timpul secretele personajelor lor. Câteodată aflăm câte puține lucruri despre prieteni, colegi și tocmai, acesta este farmecul. În permanență vrei sa știi cât mai multe despre cei din jur și, când în sfârșit știi totul, te desparți. Nu știu totul despre personajele mele, nu vreau să știu totul despre ele, pentru că atunci le-aș părăsi. Discuția nu s-a axat doar pe literatură ori pe procesul creației, ci și pe problemele sociale cu care ne confruntăm, autorul somalez transmițând un mesaj cu un puternic impact: Frumusețea se află în diferențele pe care trebuie să le celebrăm, să le sărbătorim. Avem de învățat din ele. Dacă nu ne putem bucura de ele, trăind în micul nostru univers, atunci avem o problemă, înseamnă că nu putem comunica onest ca oameni… Suntem cu toții membrii aceleași umanități..
Pe de altă parte, Vesna Goldsworthy ne-a împărtășit procesul prin care a trecut pentru a ajunge scriitoarea care este astăzi. Fiind, la bază, autoare de poezii, nu își putea imagina în urmă cu douăzeci de ani că va ajunge să scrie un roman de succes. Referitor la naționalități, la cultură și la limbă, autoarea cu originea în Serbia ne-a mărturisit: Citesc literatură rusă în rusește, pentru că nu îmi place rezonanța ei în engleză. Printre autorii mei preferați se numără Tolstoi și Cehov. (…) Sunt o romantică înfocată, dar și o cititoare pasionată. Scriind cartea, am vrut să văd cât de departe aș putea merge, dacă pot să surprind esența limbii ruse penetrând un text scris în limba engleză.
În încheiere, Adriana Iacob a sensibilizat sala printr-o interpretare emoționantă a piesei Mamma. Pianul a acompaniat glasul, iar atmosfera de vrajă s-a așternut încet peste toți cei prezenți. Încă o dată ne-am întors acasă.
O zi uluitoare, cu persoane și personaje. Așteptăm cu nerăbdare, dar și cu părere de rău că se apropie finalul acestei sărbători a literaturii, ultima zi a Întâlnirilor Alecart din cadrul FILIT 2017 în care ne vom reîntâlni cu Dan Coman și vom cunoaște în sfârșit pe Gyorgy Dragoman.
(*Viviana Gheorghian, redactor Alecart, clasa a X-a, filologie, Colegiul Național Iași)
Foto: Ilina Zaharia-Lefter
