La FILIT ca musafir & gazdă în același timp. Impresii post festum (II)

La o săptămână de la încheierea FILIT-ului sunt într-o stare de negare continuă și tind să spun de nenumărate ori și incontrolabil că la 8 octombrie 2017 nu s-a terminat nimic, ci, dimpotrivă, atunci a început adevărata provocare pentru noi, toți cei care timp de 5 zile am respirat aerul din Iași cu o concentrație maximă de literatură.

După săptămâna trecută, depresia post-FILIT cutreieră coridoarele Colegiului Național încă și nu pare că ar dori să ne părăsească prea curând (Ilinca Zaharia, elevă în clasa a X-a). Numai noi știm cum mângâiem în memorie fiecare cuvânt al scriitorilor, cum răsfoim cărțile semnate cu mâna lor în speranța de a ne mai aminti un detaliu nediscutat încă pe holuri, în clase și chiar cu noi înșine în orele de singurătate și cum ne alimentăm scrierile de azi cu ideile de atunci. Tot acest conglomerat de emoții fierbe înăuntrul nostru și singura cale de a-l stăpâni este împărtășirea lui cu ceilalți. Cum altfel, dacă nu prin scris?

Despre FILIT-ul care nu-și limitează efectul pe parcursul a cinci zile, despre faptul că acesta marchează minți și suflete ne-au vorbit Andra Ioana Anițoaie,elevă în clasa a XI-a, filologie, (De fiecare dată când mă gândesc la FILIT îmi apare în minte un tablou plin de culoare, nuanțat cu fiecare emoție resimțită, cu fiecare zâmbet al scriitorilor și cititorilor deopotrivă. Un tablou pe care îl agăț undeva în mine și spre care privesc de fiecare dată când vreau să zâmbesc) și Ioana Mădălina Stoian, elevă în clasa a XI-a, filologie, Colegiul Național Iași: I felt it, but I still FILIT. Mai mult decât atât, Ioana ne-a relatat despre cum este să ai puterea de a construi o atmosferă de neuitat având la dispoziție clapele pianului și mult talent: Bucuria și satisfacția îmi sunt dublate și de faptul că am reușit să îmi arăt recunoștința față de cei care au scris cu sufletul lor în sufletele noastre prin intermediul clapelor pianului, ce-mi sunt prietene de ani buni.

La final, Katja Petrowskaja ne-a făcut nouă poze, deși trebuia să fie invers. Întâlnirea se terminase de aproape o oră, însă nu s-a putut despărți de noi: ne-a luat pe toți cei rămași în brațe (și eram câteva zeci de persoane!).

Cei mai mulți dintre noi au rămas prinși într-un anume moment și loc, în atmosfera atât de caldă fie a Casei Dosoftei, a cortului FILIT sau la Întâlnirile Alecart de excepție, cu anumite persoane în fața lor, ale căror gesturi, mimică și cuvinte sunt imposibil de uitat. Întrebată în care dintre aceste locuri s-ar transpune pentru a fi mai aproape de literatură, Andrada Strugaru (elevă în clasa a X-a, filologie, Colegiul Național Iași) a mărturisit că în locuința plină de cărți despre care ne-a vorbit Vesna Goldsworthy, al cărei ecou se răsfrânge în biblioteca lui Gorsky, în librăria de la Fynch’s sau chiar în copilăria scriitorilor ce ne-au vizitat, în cărțile lor preferate, oriunde m-aș simți minunat. Fie că ascultam amintirile despre comunism ale lui Dan Coman, reflectate în Parohia, sau experiențele din viața de zi cu zi din care își construiește poezia Tara Skurtu, am  simțit cum se deschide un drum, cum cele două lumi începeau să comunice – cea a cititorului cu cea în care opera e încă în stare latentă. Am fost încântată să descopăr autorii și în această ipostază, în care fiind atât de aproape de mine, de noi, de cititori în general, devin mai umani, mai reali.

Alte persoane, alte spații, alte imagini: Întâlnirea cu Katja Petrowskaja a fost una ce mi-a prilejuit o emoție puternică, copleșitoare. Pe lângă lacrimile ce s-au adunat în colțurile ochilor ei în momentul prezentării Tamarei, pe lângă zâmbetul larg, molipsitor, am citit siguranță pe chipul ei, când mâinile ce își doreau răspunsuri la mereu noi întrebări despre Poate Estera nu încetau să răsară, siguranța că se afla în locul potrivit. La final, ea ne-a făcut nouă poze, deși trebuia să fie invers. Întâlnirea se terminase de aproape o oră, însă nu s-a putut despărți de noi: ne-a luat pe toți cei rămași în brațe (și eram câteva zeci de persoane!) (Roxana Agape, elevă în clasa a XI-a, filologie, Colegiul Național Iași). Prin sensibilitatea ei, Katja Petrowskaja a rămas în amintirea mai multor alecartieni: FILIT pe sfârșite, oameni îngândurați și veseli. După ce am rămas doar patru oameni în jurul mesei din Sala Senatului de la Casa Balș, țineam ceașca de cafea din serviciul mamei în brațe și mă gândeam ludic la sorbiturile leneșe și zâmbitoare ale Katiei Petrovskaja. Nostalgic, puțin trist, ceștile se spală de la sine, la fel cum se scrie uneori literatura și la fel cum se evaporă fericirea ei. (Ioana Tătărușanu, elevă în clasa a X-a, filologie, redactor-șef adjunct Alecart)

Apăsarea butonului pentru a capta sufletul Alecartului mi-a adus bucurie și mi-a dat speranța că, (măcar) privind pozele, cei care nu au participat la festival vor avea șansa să simtă entuziasmul ce a pus stăpânire pe oraș.

Pentru Andrei Rusu, unul dintre fotografii fideli ai „Întâlnirilor Alecart”, FILIT-ul a reprezentat o dublă oportunitate – de a savura gustul intens al autenticității literare și de a surprinde în pixeli și imagini „meciul de tenis” dintre autori și public. A fost o plăcere să privesc dincolo de Rugul și Regele alb al lui Dragomán, să aflu cum e să scrii două cărți în același timp sau să scrii o carte la patru mâini (de la Francesc Miralles), totul purtând un iz ușor poetic, poate inobservabil, înglobat în satisfacția de a face o fotografie perfectă, de a surprinde frânturi de literatură dizolvată în uman. Este interesantă această perspectivă a fotografului, căci el trăiește dublu sau chiar de nenumărate ori momentul ce l-a surprins într-un cadru, fie el ideal sau nefocalizat: Am văzut emoția adusă de FILIT prin micul vizor al aparatului de fotografiat și am focalizat pe chipuri luminate, pe zâmbete și pe mulțimea de mâini ridicate ale tinerilor. Apăsarea butonului pentru a capta sufletul Alecartului mi-a adus bucurie și mi-a dat speranța că, (măcar) privind pozele, cei care nu au participat la festival vor avea șansa să simtă entuziasmul ce a pus stăpânire pe oraș (Ilinca Zaharia, elevă în clasa a X-a, filologie).

Îmi stăruie în minte sala plină, tinerii cu mâinile ridicate dornici de a intra în dialog cu invitații, dar și atmosfera caldă, degajată, întregită de acordurile pianului.

FILIT-ul nu a depășit însă doar granițele temporale, ci și pe cele spațiale, în sensul direct al cuvântului. Vama cu zeci de mașini în așteptare, orele de drum interminabil nu au fost o piedică pentru cei însetați de literatură. Din acest motiv, la „Întâlnirile Alecart”, și nu numai, ne-au bucurat cu prezența elevi și profesori de peste Prut, demonstrând că spiritul poeziei și al prozei contemporane zboară mult peste hotarele fizice și se oprește tocmai acolo unde se gândește și se simte tot românește: Sunt pentru a doua oară la FILIT și, la fel ca anul trecut, am rămas fascinată de ținuta înaltă a „Întâlnirilor Alecart”. Prezența scriitorilor și a oamenilor de cultură, interesul sporit al cititorilor, maniera elegantă a moderatoarei Nicoleta Munteanu fac să atragă tot mai mult public. Revelația festivalului este, după mine, participarea și implicarea tinerilor. I-am admirat cuprinși între Maratonul Poeziei și „Întâlnirile Alecart”, savurând  din recitalul de poezie contemporană, ascultând  mărturisirile și evocările invitaților, prezentând, într-un mod original și propriu, operele citite în fața autorilor. Îmi stăruie în minte sala plină, tinerii cu mâinile ridicate dornici de a intra în dialog cu invitații, dar și atmosfera caldă, degajată, întregită de acordurile pianului. Literatura are o mare putere de educație și dezvoltare, iar festivalul  relevă  în tinerii cititori (și viitori critici literari/ scriitori) talent,  spiritualitate, rafinament și o bună cunoaștere și mânuire a limbii române. (Tamara Tonu, profesoară de limba și literatura română, Republica Moldova)

Nu am cum să nu amintesc aici și de grupul de elevi din Basarabia care au venit la Noaptea albă a poeziei însoțiți de profesorii lor. Ei au fost „cel mai frumos & mai luminos poem al întregului festival” în viziunea lui Radu Vancu. Chiar dacă nu au avut posibilitatea să participe la „Întâlnirile Alecart”, pasiunea lor se identifică cu a noastră. Avem, și de o parte și de cealaltă a Prutului, aceeași nevoie de emoție, de sentiment, de uman, de apropiat, iar Iașul a găzduit toți pofticioșii deopotrivă și i-a hrănit din plin cu aceste valori. Vă las mai jos un gram din emoția acumulată de tinerii basarabeni:

Actorul Andrei Sochircă spunea că un artist adevărat trebuie să emane acea căldură și acea energie de care spectatorii au nevoie. Eu am simțit-o toată noaptea și, acasă, am prins să caut textele poeților de la Noaptea albă a poeziei! Am râs cu Mugur Grosu, am simțit eleganța foilor căzute din mâna lui Răzvan Țupa și m-au trecut fiorii la cuvintele strigate, cântate și apoi șoptite ale lui Claudiu Komartin. Așa mi-am dat seama ce putere are poezia! (Mihaela Melnic, clasa a X-a, Republica Moldova)

Am avut ocazia să ne întâlnim cu scriitorii îndrăgiți, pe care i-am cunoscut la Chișinău – Radu Vancu, Robert Şerban, Dan Coman si Claudiu Komartin – scriitori care ne-au fascinat pe parcursul serii. În plus, am descoperit mulți alți scriitori excepționali. Caietul mi s-a umplut de citate: „avem libertatea de a vedea cum libertatea ni se scurge printre degete – străvezie, ușoară, de neoprit” (Mariana Codruț); „icnea de parcă avea sute de suflete care ieșeau unul după altul” (Robert Şerban); „să te apropii de oameni e de parcă ai curăța un ou de prepeliță” (Lavinia Bălulescu). Invitații extraordinari, programul variat, cortul cald, tejgheaua cu cărți – totul a  creat o seară de neuitat! (Iulia Iaroslavschi, clasa a X-a, Republica Moldova)

E a doua experiență de acest fel! Iar din 2014 până în 2017 m-am convins că FILIT nu e un eveniment singular, ci o reacție în lanț. Nu au fost doar patru ore de poezie, pe care aș fi putut s-o citesc acasă, fără drum lung și vămi istovitoare. FILIT e, întâi de toate, atmosferă, e o jubilare a cărții (de aici și dorința de a nu veni singură, ci însoțită de elevi!). M-am întors la Chișinău cu liste de lecturi, cu perspective de colaborare, cu autografe, poze și prieteni! A fost un veritabil pelerinaj spre poezie, iar FILIT devine, pentru mine, un fel de Meka culturală! (Mariana Jitari, profesoară de limba și literatura română, Republica Moldova)

Scriitorii au fost adevărați oameni-poveste. Și în caz că nu voi ajunge în familia lor, a scriitorilor, măcar știu că datorită Alecart, datorită FILIT sunt și voi fi o cititoare de povești  printre alte povești vii. 

Așa cum maratonul de poezie a fost o desfătare pentru musafirii din Moldova, sunt sigură că o „Întâlnire Alecart” le-ar fi provocat o plăcere cel puțin la fel de intensă. Căci, pe lângă dialogul sincer și cald cu scriitorii, pe lângă rolul de critic literar pe care, în fiecare zi, câte doi dintre colegii mei și l-au asumat, Alecart înseamnă și o revistă bilingvă, muzică (interpretată de colegii noștri și de profesori de la „Băncilă” și UAGE) & expoziție de grafică (realizată de Ioniță Benea, un artist drag și apropiat al revistei Alecart). De fapt, asta individualizează „Întâlnirile Alecart” de celelalte evenimente uimitoare de la FILIT.

Și, în final, despre cum este să fii musafir și gazdă în același timp, despre aspirația de a aparține unei lumi și plăcerea de a te simți musafir al acesteia, ne-a povestit Viviana Gheorghian, elevă în clasa a X-a, filologie, tot la Colegiul Național Iași: Am auzit pe cineva spunând că, atunci când era copil și era întrebat „ce vrea să se facă când va fi mare”, visa să ajungă un musafir. După experiența FILIT pot spune că aș vrea să devin… cititoare (de cursă lungă). Dar cum deja sunt, cel puțin așa mă consider, nu îmi rămâne decât să îmi doresc să fiu, mult timp de acum încolo, musafir FILIT (sau gazdă, alături de colegii mei, în cadrul unor Întâlniri Alecart). Invitații au fost adevărați oameni-poveste. Adriaan Van Dis, spre exemplu, a fost și scriitor și personaj în același timp sau, mai precis… a fost și domnul și câinele în aceeași persoană. Și în caz că nu voi ajunge în familia lor, a scriitorilor,  măcar știu că datorită Alecart, datorită FILIT sunt și voi fi o cititoare de povești  printre alte povești vii.

 

(*Tamara Bivol, redactor Alecart, este elevă în clasa a X-a, filologie, la Colegiul Național Iași.)

 

 

 

Loading Facebook Comments ...
Loading Disqus Comments ...

Fii primul care comentează!

No Trackbacks.