Istoria unui loc și a unui vis: Librăreasa din Paris, de Kerri Maher

Erau cu toții parte a aceluiași curent răzbătător, ca un fluviu care se prăbușește peste stânci și rădăcini de copac, apoi prinde viteză și uneori duce cu sine lucrurile care amenință să-i stăvilească înaintarea.

Roman ce recuperează atmosfera efervescentă a unei epoci (anii de după prima conflagrație mondială), tablou vivant al Parisului literar și al mișcărilor artistice, suită de imagini fluide și galerie de portrete, Librăreasa din Paris este un omagiu adus Sylviei Beach, americanca venită din cenușiul Princeton în orașul care strălucea mai puternic decât oricare altul, pregătit să devină inima boemei și creuzetul noilor direcții în artă, paradisul visat de tinerii scriitori americani și nu numai, spațiu al libertății de gândire și al dezbaterilor. E un omagiu adus unei femei convinse că acesta era scopul artei – să fie ceva nou, să aducă schimbare, să transforme minți și locului care a devenit pentru ea acasă: micuța librărie pe care o deschide, prima librărie pariziană de carte în limbă engleză, locul către care converg toți scriitorii aflați – în trecere sau pentru mai mult timp – în Franța, artiști deopotrivă consacrați sau doar vânând succesul, cu entuziasmul, neliniștile, pofta de schimbare a unei generații ce cunoscuse războiul și care opune vechiului o nepotolită sete de a experimenta. Librăreasa din Paris urmărește tribulațiile acestei călătorii printre oameni și idei, surprinzând pulsația lumii literare, noul val de artiști ce au făcut din Parisul anilor `20 -`30 arena în care s-au născut și au fost experimentate cele mai diferite forme de artă, motorul modernității. Dar și viața Sylviei Beach, relația ei cu Adrienne Monnier, prietenă, confidentă și iubită, posesoare a unei alte cunoscute librării din Cartierul Latin al cărei dublu va deveni „Shakespeare and Company”, treptata ei vindecare de visul de a deveni, așa cum își imagina familia, ea însăși scriitoare, gândul transformat în realitate (A avea o librărie înseamnă mai mult decât să vinzi niște fraze. Înseamnă să pui frazele potrivite în mâinile potrivite), dar și uriașul efort de a supraviețui financiar, inerentele zbateri și dezamăgiri umane. Într-un demers la granița dintre cel arheologic, atent documentat și libertatea pe care și-o ia scriitorul de literatură istorică de a broda pe marginea adevărului, de a decupa, de a permuta și de a transfigura fapte pentru a ajunge în miezul lor. Aici, atmosfera pariziană, pulsația interioară a vieților lui Gertrude Stein, Ezra Pound, Fitzgerald, Hemingway, recrearea posibilul adevăr uman dincolo de efigiile păstrate de istoria literară. În contextul mai larg, legat de consecințele legii Comstock și de perioada de austeritate, de cenzură, de bigotism cunoscută de America la începutul secolului al XX-lea.

Joyce și cartea lui exilată aveau nevoie de tot sprijinul pe care îl puteau primi. […] Ulise era o bătălie în care merita să intre.

Dincolo de aceste direcții, romanul lui Kerri Maher este în primul rând povestea unei cărți și a omului care a scris-o. E povestea lui Ulise – cartea hulită, cartea interzisă în State, neînțeleasă și nedorită, cartea care a scris istorie, care a revoluționat istoria, devenită ulterior carte-cult. Și portretul în tușe când luminoase, când întunecate, tot mai tulburi și mai tulburătoare al lui Joyce – artistul, dar mai cu seamă, omul. Iar povestea aceasta e strâns legată de personalitatea Sylviei Beach, de intuiția și de încrederea ei nețărmurită în destinul lui Ulise, de lupta ei pentru a putea fi tipărit și de convingerea că romanul va schimba felul de a scrie și de a se citi literatură. E o poveste în egală măsură legată de librăria ei din Paris, devenită reper pentru câteva decenii. Este, așadar, odiseea unei înflăcărate și nebunești credințe, a unei aventuri împotriva tuturor, dar și a exasperărilor, a neputințelor, a deziluziilor pe care le implică relațiile cu oamenii. Chiar și atunci când este vorba despre scriitori excepționali. Sau mai ales atunci.

A fost un privilegiu să-i fie editor, iar succesul lui a fost strâns legat de cel al lui Shakespeare and Company, care devenise sinonim cu capodopera lui interzisă; librăria ei schimbase chipul literaturii. Nu, nu putea renunța la el sau la cartea lui.

Domnul delicat și melancolic, conștient că e un autor publicat mulțumită domnului Pound, aflat la Paris mulțumită domnului Pound, susținut de binefăcători mulțumită domnului Pound, greu de acceptat în postura de soț al Norei, femeia planturoasă și cu picioarele pe pământ, scriitorul față de care Sylvia trăiește de la început sentimentul că se cunoșteau de multă vreme, se transformă treptat într-un bărbat disperat de opacitatea cu care îi sunt receptate fasciculele din Ulise, de cenzura și de hărțuirea la care este supus în America, de dificultățile materiale, de starea precară de sănătate, de dorința de a obține profit – un copil genial, mofturos și rapace, profitând de oricine, sacrificând orice principiu moral pentru a-și atinge scopul, un foarte mare scriitor, dar nu… și un mare om, cum o avertizează Adrienne (și nu doar ea) încă de la început pe Sylvia. Mișcarea de susținere a romanului (încă neterminat) inițiată la „Shakespeare and Company”, luările publice de poziție ale unui grup important de scriitori, încercarea de a atrage de partea lui Joyce cât mai multe personalități, atitudinea ostilă a lui Gertrude Stein, poziția reticentă sau ambiguă a lui George Bernard Shaw sau a Virginiei Woolf, efortul depus de Anderson și Heap, procesul pierdut inițial în America de John Quinn, decizia Sylviei de a publica ea însăși cartea la „Shakespeare”, comenzile primite de la prietenii francezi și americani din Paris, de la scriitori și personalități precum T.S. Eliot, T.E. Lawrence, Churchill, Wallace Stevens, de la editori ca Ben Huebsch și Alfred Knopf, care nu acceptaseră să publice romanul, dar îl voiau pentru colecțiile lor particulare și care i-au făcut posibilă apariția, toată mișcarea creată în jurul lui Ulise, lucrul interminabil la varianta finală a cărții, dificultatea lui Joyce de a se despărți de ea, nesfârșitele reluări și corecturi (dar simțea din ce în ce mai tare că intervențiile lui aveau de-a face mai puțin cu geniul, cât cu mania, obsesia și chiar teama de a termina odată și odată), problemele aduse de piratarea cărții, de presiunea exercitată de Joyce pentru cedarea drepturilor obținute de Sylvia și de librăria ei pentru ca romanul să poată să se bucure de întreaga publicitate adusă de publicarea la o editură de prestigiu și să umple astfel buzunarele familiei Joyce, gândul că scriitorul excepțional e dublat de un om ridicol de mic (este departe de a fi un Odiseu, luptându-se să ajungă acasă în Itaca, credincios Penelopei și lui Telemah. Poate că este în stare să scrie despre astfel de eroi, dar el unul nu este. M-am înșelat tot timpul), tardiva recunoaștere a micimii umane de către autorul adulat acum (acesta a fost primul și încă adevăratul cămin al lui Ulise), tot acest spectacol al încrederii nelimitate în artă și al derizoriului uman e radiografiat cu multă acuratețe și verosimilitate, cu un excepțional simț al detaliului și al acumulării. Pe fundalul luptei de emancipare a femeilor, pentru a le fi recunoscută munca, pentru dreptul de a gândi și de a se exprima liber indiferent de statutul social și de domeniul în care activează.

Undeva în toată afacerea asta se găsea nefericitul adevăr că era pusă să aleagă între relația ei cu cartea și cea cu scriitorul. Îi era groază să se gândească cum de se ajunsese aici, când ea i-a considerat – i-a iubit și i-a susținut timp de un deceniu – ca pe un întreg.

Printre bârfe și lupte literare, printre idei și dorința de a se impune a boemei timpului, Kerri Maher reconstituie și destine periferice, oameni obișnuiți, așa cum este Michel, tânărul măcelar îndrăgostit de poezia lui Walt Whitman și bântuit de ororile trăite în război sau mama Sylviei, femeia care se înstrăinează de familie și de toți ceilalți, alegând să-și ia viața, neputând sau neștiind să ceară ajutor. E povestea de viață și de succes a unei generații considerate pierdute, a renașterii și a luptei ei împotriva a tot și a toate, a nebuniei și a curajului de a experimenta al acelor ani, dar și a umbrelor pe care le aduce mijlocul anilor treizeci în Europa confruntată cu ascensiunea la putere a lui Hitler. E romanul unei tinere  ce are conștiința forței artei de a înnoi, de a impune o schimbare, reconstituirea credibilă a provocării de a oferi lumii cartea proscrisă a lui Joyce, a convingerii că am fost aduși pe pământ ca să slujim, a alegerii de a se pune în slujba literatura nu scriind-o, ci iubind-o și oferind-o celorlalți: Librăria ei deveni repede depozitara secretelor și ambițiilor, a speranțelor și temerilor din Cartierul Latin.

Sylvia Beach își caută în romanul lui Kerri Maher (tradus din limba engleză de Rodica Ștefan) mitica ei Itaca, și numai a ei, acel acasă pe care îl găsește printre cărți, în micuța librărie care devine viața sa, în prietenie, în dragostea pentru Adrienne, dar mai ales, în nevoia de a face ceva care să dăinuie. Până la capăt, cu pasiune, riscând totul, crezând orbește în frumusețea cărților și în nevoia oamenilor de această frumusețe. Luptând împotriva exilului de orice fel.

 

(*Nicoleta Munteanu, co-fondatoare, alături de Emil Munteanu, a Proiectului Alecart,  profesoară MERITO la Colegiul Național Iași, consideră că a fi  profesor de română înseamnă a-i transforma pe elevi nu doar în niște absolvenți cu note mari la bac, ci în cititori și spectatori pasionați, a-i aduce aproape și de literatura/ teatrul de azi scriind despre cărțile nou apărute sau despre spectacolele puse în scenă la teatrele ieșene și nu numai.)

Foto: Alina SAVA

 

 

Loading Facebook Comments ...

Fii primul care comentează!