Proza chineză intre tradiție și avangardă. Dezbatere

Dezbaterea de vineri, 4 mai 2018, a avut loc la Centrul de Limbi Moderne și Integrare Culturală din Iași, din cadrul Universității de Medicină Generală ,,Grigore T. Popa”, cu ocazia lansării la Iași a două cărți din literatura chineză, traduse cu o scrupuloasă atenție de Luminița Balan: Cronica unui negustor de sânge, de Yu Hoa și Cei trei regi, de A Cheng. În sala amfiteatrului, ferestrele ample și lipsite de draperii permiteau disiparea luminii în întreg spațiul, făcându-l să pară mai vast decât era de fapt. Cu toate că aerul era fierbinte și umed, percepeam în jur un confort liniștitor provenind, presupun, de la dragostea și naturalețea cu care invitații au vorbit despre ceea ce îi fascinează.

Dezbaterea este deschisă și dirijată de Anca Colibaba, profesor universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie, Iași, care i-a prezentat pe cei trei invitați, Denisa Comănescu, Doris Mironescu și Luminița Balan, fixând temele discuției despre cultura și literatura chineză și puntea care se creează între confucianism și avangardă.

Denisa Comănescu, directorul general al Humanitas Fiction, își începe intervențiile de conținut prin a ne vorbi despre ,,această aventură extraordinară, numită Raftul Denisei” și literatura chineză. (Încă de la început, când a dorit s-o cunoască și s-o felicite pe Andrada, care a scris o cronică la romanul Cronica unui negustor de sânge, Denisa Comănescu s-a impus ca o prezență caldă, emanând cultură, însă fără nicio urmă de epatare.) Pentru a pătrunde în discuția centrată pe cultura chineză, aceasta citează din opera Descrierea Chinei a lui Nicolae Milescu: ,,Asia cuprinde multe și mari împărății. Totuși, dintre toate acestea, niciuna nu se poate asemui cu împărăția Chinei, pentru că ea este cea mai veche dintre toate. Și ceea ce la alte împărății lipsea, chinezii cunoșteau, căci ei aveau obiceiuri cetățenești și stăpâneau și învățătura artelor. […] Pe lume, nu se află nicio astfel de împărăție în care să fie atât de prețuite scrierea și învățătura ca împărăția chineză”. Această ,,fabuloasă tradiție literară”, așa cum o numește Denisa Comănescu, este reiterată mereu în scrierile autorului Mo Yan, care a primit în anul 2012 Premiul Nobel pentru Literatură. În cadrul colecției pe care o coordonează, Raftul Denisei, dumneaei publică pentru prima oară cartea Sorgul Roșu, în traducerea profesorului universitar Dinu Luca. Acest fapt o încurajează să continue publicarea romanelor din literatura chineză contemporană, printre care se numără opere ale lui Yu Hoa și A Cheng. Cei trei autori, spune Denisa Comănescu, ,,alcătuiesc tripleta de aur a literaturii chineze”. Pe Yu Hoa l-a întâlnit la International Writing Program, din Iowa City, romanul Cronica unui negustor de sânge fiind cel care l-a consacrat mai întâi în America, iar mai apoi în întreaga lume. A Cheng, ,,poet și prozator imens”, este cel care a făcut marea eliberare în anii `80 a literaturii chineze contemporane în Occident, cu Cei trei regi, conținând trei microromane, Regele șahului, Regele copiilor și Regele copacilor. Prima nuvelă se constituie într-o deschidere spirituală pentru chinezi, în urma stingerii Revoluției Culturale din China de la începutul anilor `60, care după lecturare și-au dat seama că ,, se poate să râzi cu multă subtilitate de o revoluție culturală, de conducători, să arăți ce i se întâmplă chinezului contemporan și să legi lucrurile din viața cotidiană de marea tradiție a legendelor și poveștilor clasice chinezești.” Ambii autori sunt victime ale acestei revoluții, provenind din familii de intelectuali care au fost trimiși la țară pentru reeducare.

Doris Mironescu, critic literar și lector universitar la Facultatea de Litere a Universității „Al.I. Cuza”, definește spațiul chinezesc ca fiind ,,o civilizație stranie, din care nu poți înțelege nimic, departe de noi; aproape că n-avem nimic în comun, însă lucrurile se schimbă de 40-50 de ani încoace”. A continuat explicând cum China se află în mijlocul unei dezvoltări fără precedent, din punct de vedere al infrastructurii, tehnologiei și economiei. Literatura nu se lasă mai prejos, ținând pasul cu lumea contemporană. În această epocă a literaturii mondiale, ea ,,are rolul de a observa psihologia chinezului de rând”. În același timp, vorbește și despre misiunea politică a literaturii dincolo de ,,regimuri care presează și cetățeni care rezistă”. Apoi, Doris Mironescu își exprimă punctul de vedere în legătură cu volumele celor doi scriitori. Vorbind despre Cronica negustorului de sânge, este adusă în prim-plan această familie care nu accentuează impactul politic, o familie ,,care nu știe să întâmpine viața, totul fiind o surpriză pentru membrii ei”. El este de părere ca romanul lui Yu Hoa ține de avangardă, idealizând naivitatea personajelor care ,,nu voiau să sucombe în fața regimurilor politice”. Un roman despre „spectacolul inocenței”. Cât despre Cei trei regi, pe care îl numește un ,,fenomen”, acesta remarcă ideea personajelor care nu au de-a face propriu-zis cu regalitatea, însă ea provine din statutul de elită al acestora. Chintesența operei o reprezintă ,,meditația asupra sensului moral al artei” și modul în care șahul este practicat în cadrul unor contexte încărcate de sens moral. Criticul încheie prin comparația dintre A Cheng cu Sadoveanu „al nostru”, subliniind mânuirea extraordinară a actului meditației pe care ambii o posedă.

Prezentarea Luminiței Balan, traducătoarea apreciată a celor două romane, se axează în mare pare pe romanul lui Yu Hoa. Imaginea dezolantă a revoluției culturale a avut un mare impact asupra poporului chinez, existând pretutindeni o subtilitate (la care și Denisa Comănescu a făcut referire) în privința vremurilor, o ,,subtilitate a oamenilor de rând la absurdități”. În Cronica unui negustor de sânge, se vorbește despre rezistență și ,,cum să facem să nu murim”, spune doamna profesor. Astfel, moartea devine și ea o temă majoră abordată de scriitor. Se insistă, de asemenea, pe pietatea familială, pe care civilizația chineză o respectă, și care este evidențiată în operă, precum și pe modificările prin care a trecut familia tradițională în ultimele decenii. În genere, domnia sa precizează că scriitorii chinezi au tendința de a scrie foarte simplu, ,,dar te pun pe gânduri”. În plus, menționează efectul stilistic pe care repetițiile le au în cadrul literaturii chineze și, în contrast, modul în care acestea influențează negativ discursul la traducerea în română. Luminița Balan mărturisește că în corespondențele frecvente cu Yu Hoa, s-a consultat cu dânsul, cerându-i permisiunea în legătură cu dorința ei de a înlocui iterația supărătoare ,,mama și tata”, cu simplul „părinții”. Desigur că autorul a încurajat-o. Relația pe care ea o are cu textele traduse o consider de-a dreptul uluitoare, urmărind experiențele relatate în discursul său amplu despre cum le disipă conținutul interior în viața personală, de mamă și de profesor.

La finalul dezbaterii, cei trei invitați, așezați în scaunele galbene de birou, au primit întrebări din partea elevilor de la Colegiul Național Iași care fac parte din proiectul ALECART, întrebări precum: Cum a reușit Luminița Balan să introducă limbajul simplist al scriiturilor chineze în limba română fără a fi tentată să adauge ,,cuvinte în gura autorului” și fără a se lipsi de sonoritatea specifică limbii? Ce ar trebui cultura occidentală să împrumute de la ceea ce oferă cultura chineză? Ce carte ar recomanda unui cititor dornic de a se iniția în cultura chineză? Răspunsurile percutante au venit, pe rând, din partea invitaților, care, totodată, și-au exprimat surpriza extraordinară de a intra în contact cu talentul ,,micilor critici literari” de la Alecart, așa cum Denisa Comănescu i-a numit. Sesiunea de întrebări a reușit să neutralizeze bariere și să creeze un dialog deschis între public și vorbitori, astfel încheind dezbatere într-o notă veselă.

Înregistrarea integrală a dezbaterii o puteți vedea aici: 

https://www.youtube.com/watch?v=86Now0tkLVU&feature=youtu.be 

 

 

 

*Mara Cojocariu este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național Iași și cu această cronică de eveniment debutează în Alecart.

Foto: Irina Crețu, Ilinca Zaharia-Lefter

Loading Facebook Comments ...
Loading Disqus Comments ...

Fii primul care comentează!

No Trackbacks.