„lasă-ne/ să fim în continuare poeți și să facem/ lucruri care nu ne vor duce nicăieri/ în afară de, poate, ziua de mâine.” (Runa Svetlikova)
Ultima și cea de-a treia zi a festivalului de poezie „Poets in Transylvania” a adus aproape de îndrăgostiții de poezie muzica lui Claudiu Fălămaș, întâlnit acum câțiva ani de către unii dintre alecartieni și la festivalul „Poezia e la Bistrița”.
Prima dată când am venit în Sibiu, am ascultat un performance susținut de acesta la „BIS Teatru”, unde poeziile lui Iustin Panța și-au găsit notele și ritmul în interiorul cărora să vibreze din plin. Astăzi, Claudiu a fost la fel de spectaculos, întâlnirea cu muzica lui amintindu-mi de emoția trăită desfăcând răvașele din prăjiturile copilăriei, căci artistul a știut să ofere din inima lui până în inima noastră. Momentul muzical a fost compus din cover-uri, creații proprii (Când stau și exist/Sunt de la nas în sus un om trist), fragmente din Bukowski sau Cioran, făcute să palpite acompaniate de instrumente diferite, mânuite cu o dibăcie de magician: chitară, pian, trompetă. Tranziția de la o piesă la alta, de la o tonalitate către următoarea purta publicul printr-un carusel de emoții. Era ca și cum cineva sau ceva ne guverna sentimentele, luându-ne de mână și plimbându-se prin cele mai ocolite colțișoare ale memoriei și ale moliciunii inimii. Iar acel ceva nu era decât muzica îmbrățișând poezia și făcând-o să fie mult, mult mai puternică și mai rezistentă în fața realității.
„în lume e tot ce nu pot să înțeleg.” (Claudiu Komartin)
Seara, în sala festivă a Bibliotecii Astra, au citit poeții Claudiu Komartin (România), Michael Waters (S.U.A), Runa Svetlikova (Belgia), Artiom Oleacu (Republica Moldova), Miruna Vlada (România), Simion Hanin (Letonia) și Vasi Prode (România). Această ultimă lectură a fost mult mai puternică&distrugătoare, nu doar pentru că poezia ne-a pus față în față cu subiecte grave, apăsătoare, purtând rezonanțele războiului, maternității, abandonului, circuitându-ne inerțiile, ci și pentru că aceste trăiri au fost dublate de nostalgia încheierii festivalului și de senzația de gol care urmează după trei zile pline, petrecute în aerul rarefiat al celor care respiră poezie.
Îi mulțumim lui Radu Vancu pentru că ne-a dat prilejul să simțim din nou că poezia aduce și ține oamenii (chiar și fizic) aproape, făcându-i să pară, pentru câteva momente, transparenți&nemuritori. Mulțumim tuturor celor care au făcut posibil&minunat „Poets in Transylvania”. Mulțumim pentru toată poezia auzită aici, la Sibiu, care a modificat sensul lumii noastre interioare, scurmând în miezul celei exterioare, pentru zâmbete, îmbrățișări și pentru căldura umană. Cu atât de multă poezie, lumea chiar pare să mai aibă o șansă:
„Mai bine pune o expresie/ blândă peste ce e tăios„ (Runa Svetlikova).
Articolul complet al festivalului va apărea în zilele următoare pe site-ul și pagina Alecart, când gândurile vor avea răbdare să se așeze.
