Malcolm and Marie: o cartografiere a percepțiilor.

Un film despre trăiri organice, despre experimentarea unor ritmuri interioare alerte (subsumate unui puternic sentimentalism), care aduc la suprafață insecurități și adânci frustrări, Malcolm and Marie, în regia lui Sam Levinson, este o peliculă ce te propulsează în miezul vieții intime a unui cuplu american de culoare, în care partenerii își cern și își reinterpretează unul altuia gândurile, cuvintele și intențiile în anevoioasa încercare de a se salva în ochii partenerului și în propria viziune.

 Simetrii și opoziții

Acțiunea se petrece în noaptea de după premiera peliculei realizate de personajul masculin, care se dovedește a fi un adevărat succes, un punct de reper în cariera de cineast a lui Malcom. Omisiunea sa de a-i mulțumi partenerei la premieră, precum și filmul în ramă, simbolic pentru întreaga relație, are în centru povestea tragică a unei tinere dependente de droguri, inspirată de experiența de  viață a protagonistei și reprezintă un pretext pentru discuțiile aprinse pe care cei doi urmează să le poarte, care vor scoate la suprafață insecuritatea, temerile și îndoielile deja inoculate în gândurile lor. Cearta se manifestă asemenea unui proces distrugător, apoi regenerator, în care partenerii se remodelează reciproc, se desființează și se reclădesc pe principii inculcate în celălalt, care devine o matrice, o oglindă, un alter-ego al persoanei iubite.

Personajele sunt construite simetric, se completează, se echilibrează precum doi poli opuși de putere, care se atrag, dar, având la origine ca substanță aceeași esența tare, la coliziune se resping. Opozanții egalizează forțele, se anulează și apoi se reconstruiesc, piesă cu piesă, unul pe celălalt după șabloane noi. Intenția este, pe de o parte, de a câștiga argumentul, orgoliu venit din dorința firească de a avea dreptate, de a-i strivi credibilitatea celuilalt, de a-l eviscera, iar vanitatea se naște fie din egocentrism, o extensie a narcisismului, a megalomaniei în cazul lui, fie din spiritul de autosabotare, de masochism sentimental, instabilitate și insecuritate, în cazul ei – pentru care cearta un devine pretext de explorare a propriei persoane în încercarea de a înțelege și de a justifica propriul rol în viața și succesul celuilalt. Ea reprezintă, în același timp, unicul critic și adevărata muză a partenerului. Pe de alta parte, intenția este de a încuraja persoana iubită să evolueze, să experimenteze, să depășească pragurile impuse de dezamăgirile din trecut și teama de eșec (ea), de autosuficiență, narcisism, veleități și limite (el), însă într-un mod  și prin cuvinte alese nepotrivit, fapt care determină conflictul. Astfel, eroarea capătă contur prin discrepanța dintre intenție, exprimare și demers și se înscrise în  limbajele diferite ale iubirii celor doi.

 Și în doi, fiecare rămâne uneori singur

Filmul este, așadar, despre barierele ivite într-o relație de cuplu de diferențele de percepție și de recunoaștere a meritelor ce vizează, pentru unii, simple cuvinte (precum a mulțumi partenerului pentru că face cafeaua de dimineață), gesturi semnificative (a ridica un costum sau a găti niște macaroane pentru celălalt după o zi lungă), iar pentru alții, a fi alături în momentele esențiale, problematice sau fericite. Vorbește despre arta de a mulțumi și de a fi mulțumit, despre iubirea domestică și despre cât de importantă este manifestarea recunoștinței, a atenției la celălalt după ce între doi oameni, doi îndrăgostiți, s-a împrăștiat misterul și s-a eludat necunoscutul care la începutul relației îi obliga să afișeze cea mai bună versiune a propriei persoane pentru celălalt.

Dragostea protagoniștilor, deși pusă la îndoială la prima vedere, poate fi înțeleasă ca o  simbiotică a conviețuirii, căci ia forma unui parteneriat în care, simetric și în egală măsură, fiecare încearcă să ghicească și mai apoi să-și impună conștiința contribuției personale în dezvoltarea sau succesul celuilalt. Dezamăgirile și dezacordurile sunt efecte firești, care reprogramate, ilustrate de cuvintele celuilalt și dublate de insecurități, se decantează în conștiința personajelor și ulterior se concretizează în problemele disecate în noaptea de după premieră.

Spectatorul, din ipostaza de martor, e constrâns să devină arbitru al unui meci în care rivalii aparțin aceleiași echipe și țintesc la un fileu prea înalt, iar confruntarea se soldează cu o remiză deschisă. Acesta tinde să le dea succesiv câștig de cauză, însă reținerile constante și obiectivismul îl rețin, căci, la fel ca în viziunea lui Kafka, înțelege ce putere de convingere are aerul după furtună, simpatizând, așadar, fie cu Marie în rolul victimei neîndreptățite, fie recunoscând meritele lui Malcolm, în postura partenerului responsabil care i-a fost și îi este alături iubitei pe parcursul reabilitării. De altfel, verdictul devine irelevant în context, odată cu venirea dimineții în final.

 În alb și negru. Între alb și negru

În ceea de privește tehnica cinematografică, frapantă este opțiunea regizorului pentru monocromatism într-un film cu o acțiune lineară, ce se petrece într-un spațiu unic, la care participă doar două personaje. Aspectul cromatic oferă spectatorului posibilitatea de a radiografia atent nuanțele psihologice ale discursului personajelor, fiind concentrat asupra tensiunii în crescendo a cadrelor. Simplitatea și eleganța tușelor alb-negru e complementară pasajelor muzicale alese, jazz sau piese ce readuc culoarea filmelor de epocă în contemporaneitate. Monocromatismul armonizează liniștea din începutul filmului, ca mai apoi sa acutizeze surescitarea febrilă a personajelor, anticipând zbuciumul și exploziile repetate ce tulbură liniștea nopții,  apoi facilitează focalizarea exclusivă pe conflictul psihologic, creând iluzia unei monografii a sentimentelor, albul și negrul devenind  simboluri ale celor două perspective opuse ale protagoniștilor. Obiectivul pendulează constant, cadrele realizează transferul accentului de pe conflict pe elementele cotidiene înconjurătoare, pe acțiunile casnice, firești, care creează senzația de univers verosimil, o monografie a vieții de cuplu și a iubirii domestice.

Tehnica folosirii oglinzilor, care aduce personajele aproape chiar și atunci când ele se află poziționate în puncte diametral opuse, precum și pereții transparenți de sticlă ai casei în care spectatorul rămâne captiv odată cu intrarea în universul filmului conferă modernitate și dinamism peliculei.

Filmul aduce cu sine o fotografiere instantanee a ce înseamnă de fapt arta creației pentru un regizor, pentru public și problema identității în lumea cinematografiei. Malcolm sintetizează coerent observația că arta cinematografică reprezintă transpunerea și animarea unui mister, a nevoii de lumină și de suflet, în lipsa intenției universale de a transmite un mesaj. În cinematografie, paradoxal, publicul și criticii țintesc spre căutarea unui sens, a unui mesaj specific și tind să-și cristalizeze viziunea, denaturat, în raport cu identitatea regizorului, cu orientarea în ceea ce privește relațiile intime, confesiunea sau culoarea acestuia, catalogând un film realizat de o persoana de culoare drept o peliculă cu nuanțe politice, disecând  și având drept deziderat eradicarea rasismului din lumea filmului.

În definitiv, impresia pe care o lasă pelicula lui Sam Levinson este că, deși spectatorul, plasat în interior, asistă permanent la palpitațiile ritmului vieții protagoniștilor, la fluctuațiile reacțiilor și discursurilor, acestea se află in integrum într-o vitrină transparentizată, o ramă a ramei, care în final, precum filmul lui Malcolm, unește elementele dispersate ale unor fragmente de lume, firele roșii de mohair ale unei hărți tipar, care se unesc într-un singur punct, prin care pulsează trăirile organice ale personajelor și ale noastre – ca spectatori – odată cu ele.

 

*Livia Barac este elevă în clasa a XII-a, filo, la Colegiul Național Iași.

Filmul Malcolm and Marie a fost pretextul unei dezbateri despre raportul dintre realitate și ficțiune, despre forme ale gratitudinii în cadrul opționalului „Cinematografia de artă și literatura”.

 

Loading Facebook Comments ...

Fii primul care comentează!