Supraviețuire în cămara cu borcane de gem, în camera în care curg în fiecare zi imagini din afară și dispar/apar afișe cu animale pierdute. În care pernele rămân desfățate, iar desenele animate ale copilăriei nu mai sunt pentru copii. Supraviețuire printre cuvintele așezate ca produsele congelate pe banda de la supermarket. Supraviețuire „între două sughițuri” cu palmele lipite pentru a spune înger îngerașul meu: „în buncărul meu nu disting nici zdrăngănitul oalelor de ticăitul ceasului”. Supraviețuire în poezia Mălinei Turtureanu. Aici unde învățăm că rănile de pe piele sunt niște tablouri expresioniste. Un „dezmăț controlabil”. – Emil Munteanu
am deschis atât de larg ochii până am orbit
am supraviețuit invaziei cu varicelă când aveam paișpe/ nu te scărpina nu te scărpina&lasă pisica să-ți lingă bășicile
urcam săptămânal în același lift cu un viitor pedofil/ același etaj/ aceeași intoleranță la lactoză și aceeași dorință bolnavă de a rămâne blocați&abandonați întunericului
ești fetiță/ strânge piciorușele/ nu te strâmba/ nu băga mâinile în buzunare/ nu scuipa/ nu râde prea tare/ nu alerga/ nu te cățăra/ și dacă mi-au fost tunse băiețește toate visele/ eu.ce.naiba.mă.fac.acum
în carantină mâncarea n-are niciun gust/ tochitură cu de toate/ atenție atenție prea mult zahăr provoacă dependență severă/ supă la plic și tăiței în forme de alfabet
fiecare gram de fericire îmbuteliat are gust de săpun&papuci de casă
fiecare supradoză de (anti)iubire băută din bolul câinelui diagnosticat cu cancer/ îmi amintește de toate petrecerile din 2000 cu altă dată altă dată o vom face și mai și mai lată
mă ascundeam pe sub mese/ picioarele adulților erau mereu umflate și dezosate ca pulpele de pui cu sare făcute de mama în tigaie după regim/
le gâdilam tălpile pantofilor&dar nimeni nu observa&se mai întâmpla să-mi zdrobească cineva accidental câte un deget când calculam cu precizie că măcar pentru două tălpi din încăpere/ chiar nu va mai fi nicio altă dată
***
ai observat câte afișe cu animale dispărute sunt în oraș?
de fiecare dată când dispare un afiș mă întreb dacă l-au găsit sau au renunțat să-l mai caute/așa cum am renunțat și eu demult să mai caut/diferențele vizibile dintre mine și o maimuță cu breton băiețesc
de acolo vin eu
din timpurile în care păream mai îmblânzită
de unde nu se râdea decât înainte de amiază & perfect etanș cu șinele căii ferate
de unde se numărau la infinit alunițele de pe gâtul femeii
& bărbații ne schimbau cearșafurile pătate de sânge
de acolo vin eu
*muzeu de animale atemporale*
aș fi vrut să mă prindă de scalp
să-mi scoată ochii & să-mi desprindă carnea fâșie cu fâșie
atunci poate aș fi înțeles for real ce e durerea
în schimb m-a privit calm
zâmbind
m-a mângâiat pe păr
cum făcea bunica la culcare înainte să adorm
mi-a șoptit doar că rasa umană e condamnată & că numele lui real nu e dani
închisă ermetic în buncărul meu de pe balcon
aud sunetele celui de-al treilea război mondial
și beculețul verde din țeastă nu mai funcționează
viitor amorf îngrămădit între borcanele cu gemuri
eu în buncărul meu nu disting nici zdrăngănitul oalelor de ticăitul ceasului
& de acolo de unde vin eu
nici
nu
trebuie
meme this
scriu mult și prost/rezervă de cuvinte made in china&inspirație only antepartum
mă întreb cât timp îi ia unui pensionar să își întindă produsele pe banda rulantă de la casa de marcat
fiecare pungă de făină are rostul ei/ fiecare sticlă de spirt servește la ceva/ la dezinfectarea cui vom asista în seara asta?
în secțiunea notes de pe telefon am notițe cu gânduri profunde/ încerc să dibuiesc câte straturi de înțelegere are telepatia umană&cum funcționează între rafturile cu ouă/ pâine&absorbante
abia la produse congelate găsesc răspunsul/ câte mame fugite de acasă/ atâtea cutii de crochete de pește trebuie să mai aduci
să mănânci&să tot mănânci până la epuizare/ până la refuzul de a mai înghiți tot ce nu-ți aparține&tot ce s-a aflat descoperit mai mult de cinci secunde pe banda rulantă
una mesa para dos por favor
sunt îndrăgostită de un actor spaniol & nu am unde să mai îngrămădesc atâtea fantezii cu noi gătind omletă pe blatul vintage din bucătărie
am purtat o singură dată în viață corset
se încheia cu capse în față/ îmi presa sânii &burta &spatele/ m-am ținut de perete ca-n filme
în timp ce mâinile mamei îmi coseau agil rănile de pe piele
mâinile ei, mâinile lui, mâinile lor, mâinile voastre
ar fi în stare să mă țină între buricele degetelor
să mă ferească de rău &să mă strivească așa cum strivești o gâză amețită de pervaz
e 6 dimineața/ și nu înțeleg cum poți să arăți în continuare angelic cu două tatuaje și un piercing în nas
//în carapacea mea de ou nu există oboseală//
doar rotocoale& rotocoale de tristețe fără tuș
sunt udă pe mâini/ îmi usuc părul
de fiecare dată când înfig ștecherul în priză
mă gândesc cum ar fi dacă acum m-aș curenta
autism sever
lumea mea e un dezmăț perfect controlabil/face clic la ore regulate și temperaturi constante& se închide ermetic de fiecare dată când soră-mea refuză să ne mai uităm la bambi împreună pe antenă
mereu aceleași perne desfățate zac între mine și himerele construite la ora de arte vizuale/nu trebuie să mă rănesc de două ori cu același cuțit ca să știu că pragmatismul meu ar ucide orice formă de viață din jur începând cu mine
am (re)învățat-o pe mama aseară cum să spună înger îngerașul meu/oare cum o fi să-ți arate un ateu nou calificat cum să te rogi/palmele mele între palmele ei/aproape am avut din nou șase ani/ doar aproape
între două sughițuri am găsit un răgaz să spun ce-mi doresc/pământul e prea aproape oricum de fereastră/mâinile mele sunt prea mari acum ca să mai deseneze inimi pe geam/suflă o dată că trece/suflă de două ori se vor usca
arachibutyrophobia este teama patologică de lipire a untului de arahide de cerul gurii/dacă data viitoare când spunem înger îngerașul meu nu voi mai putea să-mi desprind palmele de ale mamei
*Mălina Turtureanu, redactor Alecart, este elevă în clasa a XI-a, filo, la Colegiul Național Iași.
Tablou: Tăcere, de Ioniță BENEA
