Poemele Mălinei Turtureanu sunt proteste tacite și neajutorate împotriva plictiselii incurabile a lumii de azi, în care fericirea este fabricată, în mod ironic, din insensibilitatea sistematică și matematică a like-urilor de pe internet, din atingeri reci, din muzica ascultată în căști. „Personajul” Mălinei este construit din suferință și regrete înăbușite până la refuz, până la înceata, dar sigura lor stingere în apatie, până la reconcilierea forțată cu aceeași realitate brută care nu a făcut nimic altceva decât să „îi dea cu virgulă” întreaga viață – ironic când mă gândesc miopia mea a ajuns oricum la -6,50 de parcă nu putea să fie și ea un număr rotund trebuia să dea cu virgulă totul în viața mea a dat mereu cu virgulă. Astfel, realitatea este transfigurată într-un carusel al relativului și al aproximărilor, un șir îndelungat de dezamăgiri interiorizate și apăsătoare unde relațiile își pierd înțelesul, efortul își pierde valoarea.
Rutina, frustrările reprimate, epuizarea din poemele Mălinei sunt ingredientele tragediei contemporane trăite de fiecare tânără în felul său: o femeie nu ar trebui să se servească pe tavă devine plictisitoare imaginează-ți că nu sunt femeia sunt tava sunt o tavă goală de tinichea care stă mereu cum o pui tu nu-ți creează probleme.
Astfel, imaginile create rămân pulsând înăuntrul nostru ca niște scene de film, derulându-se într-un haos organizat, un vuiet al minții și al emoției, iar ceștile de cafea, căștile stricate, hainele decolorate, ochelarii murdari sunt obiectele cu care se construiește portretul unei generații care este avertizată din când în când: atenție un volum ridicat poate dăuna sănătății. Volumul din căști, dar și cel al iubirii conflictuale.(Luiza Sfîcă)
mai bine așa
ascult muzică franceză un moft mai nou
ca râsul vulgar din lucruri inocente
de când ai terminat cu spaniola de când nu mai am un cel mai bun prieten căruia să-i zic ce am mâncat la prânz ce-am visat azi noapte ce pastă de dinți am cumpărat ce compliment libidinos a mai făcut vecinul de la doi când ne-am întâlnit la ghenă și nu voiam să-mi las gunoiul să-l atingă pe al lui
putrefacția are gradul ei de contaminare
ascult muzică franceză dansez prin casă până fac bătături două piruete și bazinul mi se lovește de masa din bucătărie mâinile în aer s-a clătinat lustra transpir și gâfâi măcar în casa mea dă-mi voie să-mi mușc sângele până la sânge
am lăsat căștile pe raft am fost plecată de acasă trei zile de trei zile nu mai am prieteni și nu știu cum mi-e mai bine eu n-am nevoie de ei sau ei n-au nevoie de mine
mă întorc acasă după trei zile fac un duș o aștept pe mama să-mi dea cu săpun pe spate mama nu mai vine niciodată mă prefac mai bine de atât nu mi-a fost niciodată pun o rochie pe mine
nu mă rad pe picioare mă duc la raft căștile s-au umplut de praf difuzorul fâsâie e mai bine așa nu mai am pastă de dinți e mai bine așa laptele s-a stricat în frigider o muscă a murit în plasă câinele vecinului libidinos a murit cel mai bun prieten a sunat i-a răspuns robotul nici nu s-a prins o cască încă merge în surdină
o apăs de timpan cu toată forța de care sunt în stare dau la maxim atenție un volum ridicat poate dăuna sănătății și-mi zic timpanul stâng cedează acum
acum celui drept îi este deja mai bine
we know nothing about forever
mi-ai sărutat glezna
talpa piciorului
mi se pusese o crampă
ai oprit alarma ai pornit televizorul
mi-ai adus cafea lapte zahăr tot ce trebuie tot ce-mi trebuie baby știi n-am foot fetish sau ceva lasă-mă doar să-ți iau durerea
cu mâna mea
nu mi-a mai sărutat nimeni gleznele nu mă poți condamna mi se pare romantic
nu vreau să-ți cunosc limitele iubirii a noastră de la mama natură
e conflictuală ți-am spus m-am dus la terapie
m-ai strâns în brațe mai tare aproape a fost ceva pur domestic domesticit uscat
mi se pare ironic nimeni vreodată nu estimează
când au ajuns la liman efectiv iubirea e gata
conflictul devine ocazional
thank u for not letting me go o meritam
oricum nu faci diferența între un argument și-un break up point
ai noroc că-s mioapă
nu știu să mă port cu oamenii cum ar merita
ghemotoc de scame adunate sub calorifer s-au îmbibat în covor te apleci cu greu
întinzi mâinile mult și bine nu apuci tot ghemotocul dintr-odată
mai stai puțin și te pornești iar
ghemotocul s-a răsfirat
cineva se duce după țeava de la aspirator cu care
luam bătaie când eram mici
așa am învățat
să ridicăm mâinile deasupra capului când facem dragoste
ne trezim cu crampe
pacea nu e niciodată garantată
lasă-mă să-ți sărut talpa piciorului
învăț să te iubesc cum meriți
whiz kid
prima oară am luat bătaie cu cureaua aveam prea puține spre deloc traume în familie singura prostie pe care o făcusem în doișpe ani a fost că nu mi-am șters ochelarii la timp
există riscul să-mi stric vederea
ironic când mă gândesc miopia mea a ajuns oricum la -6,50 de parcă nu putea să fie și ea un număr rotund trebuia să dea cu virgulă totul în viața mea a dat mereu cu virgulă ironic mă gândesc am luat bătaia aia să țin minte să-mi șterg ochelarii
oricum stau și acum cu lentilele mereu murdare
de atunci mi-am spus nu mai lăsa lumea să vadă când te doare nu mai plânge în fața lor dar am făcut-o oricum am plâns tot timpul în fața lumii nu mă mai puteam abține până ajungeam acasă și-mi număram obsesiv curelele
când mă întindeam să te sărut îmi spuneai fii cuminte mă băteai pe umăr așa cum îți alungi pisica de la castronul cu lapte când mă întindeam să te sărut îmi spuneai să am răbdare pentru mai târziu când venea mai târziu mă mângâiai pe cap și-mi ziceai bravo ai fost o fată cuminte așa îi spui pisicii după ce-ți prinde șoareci
chiar am fost un copil foarte cuminte și tocmai asta e problema când ești prea cuminte ajungi să crezi că peste tot toată lumea îți va vrea numai
binele
ascultăm frecvențe diferite la același radio
mi-a dat mama like la o poză din douămiinouăsprezece
nu-mi arhivez niciodată postările primesc confidence booster de fiecare dată
cineva îmi spune de la an la an arăți din ce în ce mai bine
cum dai tu din toate cele pe tik tok top nu dă nimeni
mulțumesc îmi place să dansez
îmi place să-mi simt aud văd șuncile cum se zbenguie pe internet
fiecare like în plus contribuie neironic la doza de serotonină zilnică
contribuie la fericire
îmi dă mesaj mama mai trebuie să vorbesc cu tine niște chestii de volumetrie și culoare
fata mea deșteaptă nu are voie să-și țuguie botul în halul ăsta fata mea deșteaptă trebuie să-și
țină pantalonii pe ea fata mea deșteaptă nu o să mai fie fata mea deșteaptă după ce o să publice
mizeriile ei porno să vadă tot poporul că a dat în sfârșit bărbaților de gust
ok mama
mai vorbim
mâine și poimâine și săptămâna viitoare dacă vrei tu
doar cum vrei tu
mama ta nu vorbea niciodată ai ajuns să îmi oferi atâta iubire cât unui pui abia născut
îl strivești din greșeală în palmă e prea drăguț și cald nu e vina nimănui
nu ți-a arătat nimeni cum se ține în palme atâta căldură
îi place să îmi cumpere haine
femeia are un talent extraordinar găsește mari branduri la sh-uri inele cercei 3 lei bucata
dulapul meu dă pe dinafară
maldăre de haine așteaptă să fie spălate călcate parfumate aranjate purtate
mai ales purtate
raportul ăsta calitate preț o face pe mama să se simtă cea mai cool mamă din lume
copilul nu își mai poartă de unul singur răzmerița
îi iau ceva iubitului meu a fost ziua lui în iulie
e rac nu știu ascendentul
nu ne-am văzut de vreo trei luni
ce relație e aia măi fată la distanță când îl aduci să-l cunoaștem
ok stai bine cu engleza da chiar așa bengoasă bănoasă ești tu să ții un bărbat care se uită la noi
ca mâța în calendar
era cu adevărat mișto
motelul din torino am învățat advocacy vin alegerile europene
patru dimineața pe scări firul de la căști în haine mi-am pierdut airpodurile
căscată ce-s normal
tu n-ai căști da ai o boxă
mă dai pe minim sunt ai tăi acasă așa facem să fie cu 1% mai bine zilnic
ne alintăm numai pe limbi de circulație internațională
globalization strikes again e time to be real
avem cea mai mare viteză de internet din ue
nu am spus asta nimănui mor de drag te aud adormi în telefon respirația ta în difuzor sforăitul
m-ai pus să-ți fredonez ceva da nu știu să cânt te rog mult eram în pană de idei am început viața
mea s-a luminat tangled 2010 ediția premium
peste fredonat șoptind te iubesc pe limba mea mi s-a înmuiat inima toată
îmi scriu licența reglementarea migrației ilegale de la frontierele externe ale uniunii europene
facem dragoste pe facetime
nu mă pot gândi
la
nicio formă
de
apropiere
mai
sănătoasă
nu am să mă învăț niciodată minte
mi-ai spus că niciodată nu ești strâns în brațe așa cum ai vrea
încerc de fiecare dată să o fac mi-e frică dacă te-aș strânge mai tare
m-aș lipi de pieptul tău așa cum
îmi lipeam degetele între ele cu superglue îmi stricam planșa
doamna educatoare îmi dădea peste palme na na altă dată să te înveți minte să nu mai deschizi ce nu știi să închizi la loc
încă nu știu
cum se folosește lipiciul
nu aș putea să fiu niciodată educatoare nu am răbdare cu copiii am să-i plesnesc peste mânuțe am să-ți spun să te înveți minte când folosești prea mult lipici
nu aș vrea să fiu niciodată mamă nu am răbdare cu mine mă plesnesc peste mânuțe când te iau în brațe și tu te desprinzi
se vede că îți plăcea le ceri alor tăi materialele plastice cu o lună înainte de oră eu nu eu îi zic mereu mamei la doișpe noaptea mâine am nevoie de sclipici foarfecă hârtie creponată diverse culori mama mă ceartă sunt ultima căscată așa ai să fii și cu bărbat-tu e supărată dar se duce la papetărie mereu se duce la papetărie
da așa am să fiu și cu bărbatu-meu cu tine nu
nu n-am să fiu niciodată mamă decât dacă îmi ceri tu
dacă îmi ceri tu mă duc dracului cu feminismul meu cu tot îți fac câți vrei tu
stau cum vrei tu în timp ce-i concepi vreau să fie doar ai tăi
să semene doar cu tine de la mine să nu ia nimic nimic nimic nici un fir de păr să fie toți ai tăi când te întreabă cineva să spui uite ăsta e fiul meu și asta e prietena mea dar nu e mama lui
stau cum vrei tu stau în genunchi stau în patru labe
o femeie nu ar trebui să se servească pe tavă devine plictisitoare imaginează-ți că nu sunt femeia sunt tava sunt o tavă goală de tinichea care stă mereu cum o pui tu nu-ți creează probleme vrea doar să o atingi din când în când
să nu uite de ce nu este femeie
*Mălina Turtureanu (n. 2002) este studentă în Iași la Drept și la Relații Internaționale și Studii Europene. În liceu, a fost secretar general de redacție în Alecart. A publicat poezie în Echinox, Timpul, O mie de Semne, Literomania, Cutra, Versus magazine, Kametsa și Poetic Stand. În 2023, a fost parte din Z9 Camp, organizat de cei de la Zona 9 pentru poeți nedebutați. Una dintre piesele ei de teatru, Fără implicații emoționale, a avut parte de un spectacol-lectură la București, la Teatrul Studențesc Podul. A câștigat Premiul Pagina de Poezie în cadrul Concursului național de literatură „Rețeaua Literară”, ediția a VII-a, 2024.
