Modele de subiecte pentru un altfel de Bacalaureat

Săptămâna trecută au fost afișate modelele de subiecte pentru Examenul de bacalaureat 2021. Nimic surprinzător; mai mult decât atât, ele se înscriu în linia încurajării lipsei de originalitate și par a fi favorabile elevilor care consideră literatura o materie numai bună pentru a-i fi aplicate niște șabloane. În acest context, am provocat pe doi dintre foștii redactori Alecart, acum studente la Litere, să își imagineze subiectul pe care și l-ar fi dorit anul trecut la Bacalaureat, pentru profilul filologie. Iată ce a ieșit:

Anastasia Fuioagă*:

Subiectul I

Comentați, în minimum 200 de cuvinte, următorul text poetic, având în vedere atât elementele de structură și compoziție, cât și semnificațiile sale:

Piatra pe care o arunc spre tine se preface în fluturi

Fluturii care năvălesc spre tine dispar în lumină

Lumina care trece prin tine se preface în îngeri

Îngerii ce să facă și ei li-e teamă să se prefacă

Rămân fără aripi își scapă-n bălți nimbul cald

Vine un șoarece plin de făină și-i îmbrâncește

Se trezesc iar adorm se trezesc iar adorm

Tu le pari o fântână despicată de-un crin enorm!

De-aici începe poezia scrisă anume ca s-o citești

Pentru-a putea să străbați, c-o vergea de cleștar

în mână, printre ciuperci otrăvite, nesfârșite povești…

Emil Brumaru – De pe un hard disk vechi

Subiectul al II-lea

Redactați un text de minimum 150 de cuvinte în care să argumentați dacă prima impresie creată unui necunoscut este importantă sau nu în stabilirea unei eventuale legături cu acea persoană.

Subiectul al III-lea

Redactați un eseu de minimum 600 de cuvinte în care să comentați felul în care este surprinsă tema orgoliului în cel puțin trei opere studiate. În realizare eseului veți avea în vedere:

  • Încadrarea fiecărei opere în curentul specific;
  • Elemente de structură și compoziție ale operelor abordate (titlu, temă, motive specifice, relația incipit-final etc.);
  • Comentarea a cel puțin o scenă relevantă pentru subiectul tratat în eseu din fiecare operă abordată;
  • Observarea manierei în care tema propusă (orgoliul) se reflectă în relația dintre personaje.

Modelul de față ilustreză în primul rând felul în care mi-aș dori și cred că ar trebui predată limba și literatura română în școli. Nu am vrut să concep un subiect care să se muleze pe situația actuală din școli, un subiect pe care să îl poată rezolva oricine, ci unul care să oglindească aptitudinile pe care un absolvent ar trebui să le stăpânească în mod ideal. De altfel, cred că elevii din orice școală pot ajunge să rezolve cu succes un astfel de subiect dacă sunt îndrumați cu dedicare și interes în cei 12 ani școlari, respectiv dacă materia este revizuită (în detaliu).

Subiectul I l-am gândit ca o probă menită să verifice capacitatea elevilor de a înțelege un text literar. Cred că, dacă literatura este predată ca atare elevilor, și nu ca o înșiruire de noțiuni necunoscute, respectiv de comentarii interminabile și impersonale, fiecare elev poate să citească un text literar și să exprime ce înțelege din el, ce îi transmit acele rânduri. Am ales o poezie aparținând unui autor contemporan, întrucât literatura nu se termină la autorii din programă, iar studierea unor texte literare în liceu ar trebui să aibă ca obiectiv și dezvoltarea capacității unui tânăr de a se raporta la literatura contemporană, specifică lumii și epocii în care trăiește. Altfel, literaura se transformă în ceva mort și lipsit de importanță.

Subiectul al II-lea se vrea a fi unul care să pună accentul pe uzul limbii române în situații concrete, probabile în viața viitoare a elevilor. Ar trebui să propună teme ușor identificabile în viața cotidiană și să verifice abilitatea tinerilor de a-și exprima opinia într-o manieră optimă, care să evidențieze punctul lor de vedere fără, însă, a crea divergențe de ordin personal între interlocutori. Cred că elevilor le lipsește de mule ori exercițiul dialogului și al exprimării, gol care ar trebui remediat, având în vedere că trăim într-un stat democratic.

Subiectul al III-lea a își propune să reflecte ceea ce rămâne din orele de literatură de la liceu. Totodată, am încercat să îl formulez astfel încât el nu numai să oblige elevii să citească într-adevăr operele studiate, dar și să înțeleagă aceste opere pe cont propriu. M-am gândit că un eseu mai amplu presupune și gândirea mai atentă a conținutului, evitându-se astfel reproducerea unor comentarii care nu le aparțin și care nu reflectă deloc capacitatea lor de a se raporta la ceea ce li s-a predat în școală. Totodată, dacă elevul nu are, la sfârsitul liceului, pârghiile necesare pentru a face conexiuni între informațiile pe care le deține, atunci predarea materiei respective are lipsuri.

(*Anastasia Fuioagă este studentă la Facultatea de Litere, română-germană, UAIC. În anul 2020, a obținut locul II la Concursul Național Rețeaua Literară, secțiunea poezie, organizat sub egida PEN România, a publicat un grupaj de poeme în numărul din iulie al revistei „Orizont” și  pe site-ul „O mie de semne” și a fost invitată la Festivalul Internațional „Poezia e la Bistrița”)

 

Ioana Tătărușanu*:

Subiectul I                                                                                              

Citiți, cu atenție, următorul fragment:

Vă mai amintiți, poate, imagini ale revoluției romane din decembrie 1989, așa cum au apărut ele pe ecranele de televiziune din toată lumea. Fusese, s-a spus, prima revoluție în direct: un dictator fugea cu elicopterul de pe clădirea guvernului, străzile erau pline de tancuri, de soldați descumpăniți și de civili exaltați. Se trăgea din toate părțile. Euforia nu se putea încă deosebi de teroare, speranța se asocia cu doliul. Ulterior, analiști de toate felurile, din Romania și din afara ei, au căutat și au găsit argumente pentru a relativiza dimensiunea revoluționară a acelor zile. S-au numărat morții și s-a stabilit că n-au fost destui, s-au identificat complicate scenarii conspiraționiste, s-a vorbit de o lovitură de stat comunistă, de o subtilă manevră sovietică, sau americană, sau sovieto-americană, sau, cum altfel, iudeo-masonică. Romania părea să fi reușit o înșelătorie de proporții: organizase ceva care semăna a revoluție, dar care, în realitate, lăsa neatinse structurile dictaturii. Era, așadar, marele eșec, excepția, oaia neagră a Estului european. Între timp, suspiciunile s-au mai potolit, oaia a devenit comestibilă, a fost invitată să adere la NATO și i s-a promis marea pășune europeană. Evenimentele din decembrie 1989 au fost reînvestite cu titlul de revoluție.                  

Dar eu nu despre aceste grandioase evoluții istorice vreau să vă vorbesc. Amintirile mele despre revoluția de la București sunt mai modeste: țin de faptul divers, de spaime concrete, de detalii mai mult sau mai puțin semnificative. De pildă, primul strigăt de victorie pe care l-am auzit, prima bucurie articulată, atestând schimbarea radicală a vremurilor, a venit din partea unei vecine cumsecade, fără nici un fel de apetențe revoluționare. Ea a intrat impetuos în curte, trecând, eroic, printre gloanțe, și a proclamat, în beneficiul întregului cartier: La magazinul din colț se găsesc măsline! și nu e coadă!. Am simțit imediat aroma viitorului. Am simțit că suntem în pragul unei schimbări decisive: de-acum încolo vom avea măsline. Și le vom putea cumpăra în orice cantitate, fără măcar să stăm la coadă. Din punctul meu de vedere, era o realizare suficientă pentru a justifica o revoluție…  (…)                                                                                                                                      

A savura din plin bucuriile minimale – iată una din experiențele ireductibile ale bucuriei în Răsăritul european înainte de 1989. Bucuriile minimale nu trebuie confundate cu bucuriile simple. Una e să te bucuri de o bucată de pâine caldă și de un pahar cu vin întorcând spatele restaurantului sofisticat de peste drum și alta e să te bucuri pur și simplu că ai pâine și vin. Aș spune că Vestului îi erau accesibile, în mai mare măsură decât nouă, bucuriile simple. Noi eram în situația de a ne mulțumi cu bucuriile minimale. Regimul totalitar nu ne-a putut lua marile bucurii, bucuriile de care orice om are parte, indiferent de condițiile în care trăiește: bucuria dragostei, a prieteniei, a creativității. Dar, obligându-ne să ne concentrăm asupra bucuriilor minimale, ne-a văduvit de bucuriile simple.                                                                          (Despre bucurie în Est și în Vest, Andrei Pleșu)

1. Explicați, folosindu-vă de cunoștințele acumulate în timpul orelor de istorie, dar și de primul paragraf al fragmentului citat, termenul de revoluție.

2. Explicați, având în vedere contextul în care sunt plasate, următoarele structuri/sintagme: marea pășune europeană, spaime concrete, aroma viitorului.                               

3. Explicați distincția pe care o face Andrei Pleșu între bucuriile minimale, bucuriile simple și marile bucurii, construind pentru fiecare dintre acestea cate un exemplu, diferit de cele prezente deja în text.

Subiectul II          

Cum ni se prezintă Ștefan? Ca un spirit speculativ și oarecum lipsit de simțul realității, care are despre femei păreri disproporționate, fie de adulație, fie de dispreț, fundamental egoist, centrând sentimentele pe ego-ul propriu, bănuitor din vanitate cel puțin la fel de mult ca din iubire, mai degrabă senzual decât sentimental. – Arca lui Noe, Nicolae Manolescu

Valorificând experiența lecturii romanului Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război, de Camil Petrescu, alegeți din fragmentul citat o trăsătură a lui Ștefan Gheorghidiu cu care sunteți de acord și ilustrați-o prin comentarea a două scene reprezentative.

Subiectul III                                                                                                                                                                                                   

A fi singur pentru tot restul vieţii ar putea crește riscul de a dezvolta

demenţă cu 42% comparativ cu persoanele căsătorite.

(The Independent)

 

Nu dau doi bani pe ce spun oamenii ăia mereu triști, învinși de climă în

lupta pentru endorfine, nu cred în paturile lor nefăcute după standarde europene.

Aici, la noi, în centrul unui oraș bine poziţionat, dragostea

coboară încet, cu precauţie, ca un alpinist ale cărui fese, strânse bine în curelușe,

îţi dau siguranţa că nimic rău nu se poate întâmpla.

Aici, pe malul unui râu în care plutesc cele mai nobile raţe și

gunoaie de secol 21, lumina e o disfuncţie tactilă care ne

împiedică să simţim pericolul. Pentru că noi mai mult nocturn decât

diurn, mai mult pe orizontală decât pe verticală, mai mult lucidele

halucinaţii ale verii, decât somnul odihnitor al anestezicelor.

Aici avem cruzimea de a încuraja oamenii pe patul

de moarte, aici neputinţa se dă prin noi ca pe Transfăgărășan,

deși suntem cu ppt-urile la zi și creierul

fezandat în săli de lectură și conferinţe intergalactice.

Uite, praful ăsta argintiu care ţi se împrăștie în jurul gurii

din șerveţelul mototolit cu care te ștergi e

corpul unui superb fluture de noapte.

Aici stewardese cu sâni detașabili te vor învăţa gesturile

de supravieţuire, dar dacă nu te descurci, nu-i nimic,

bumbacul hainelor tale va fi un bun fertilizator pentru solurile din

Nicaragua. Aici nu-ţi va fi niciodată dor de casă, vei înţelege

stupiditatea acestei false intuiţii etimologice. Gândește-te la

suflet ca la o sobă micuţă în care sunt sterilizate cele mai

infectate instrumente. Aici, la noi, poţi

fi singur pentru tot restul vieţii.          (AICI de Anastasia Gavrilovici)

Pornind de la poemul Anastasiei Gavrilovici și valorificând experiența personală de lectură, construiți un eseu liber în jurul ideii de singurătate.

(*Ioana Tătărușanu este studentă la Facultatea de Litere, română-engleză, Universitatea din București, este redactor Poetic Stand. A publicat poezie, proză și cronici de carte în reviste culturale, a participat la Festivalul Internațional „Poets in Transylvania”. În 2020, a obținut Premiul I la Concursul Național Rețeaua Literară, secțiunea proză, organizat sub egida PEN România și a fost invitată la Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara- FILTM.)

Grafică realizată de Maria Contaș, elevă la Colegiul Național Iași.

Loading Facebook Comments ...

Fii primul care comentează!