„Majoratul meu a luat forma unui monolog fastuos împotriva participării la olimpiadă.”**

Mentalitatea ce guvernează zona educațională sud-estică a țării a devenit otravă pură pentru orice elev care, fie din neștiință, fie din curiozitate, își oprește pasul măsurându-și pasiunea în olimpiadele școlare.

Periplul meu printre aceste concursuri a început de când am atins stiloul, conștientă că pot mai mult. M-am perindat anual, din provinciala mea instituție de învățământ, până în reședința de județ, întorcându-mă cu eterna diplomă de premiant.

Throwback către clasa a VI-a, când, puternic agățată de carnetul de elev, am ajuns să descopăr pentru prima dată suspicioasa discrepanță dintre rezultatele inițiale și cele finale. Nouăsprezece puncte m-au propulsat din planul secundar al unei simple participante, în lumina unui premiu. Îmi amintesc amalgamul predominant confuz de trăiri ce-și încercau existența în sufletul meu. Și nu era nici pe departe pentru ultima oară. Același an, calificare la etapa națională a unui alt concurs.

Anul următor – calificare la etapa națională a olimpiadei precedente. Voi lăsa lectorul să descifreze disciplina aferentă.

Incomprehensibil mi-a fost faptul că, la oricare pas luat în direcția cultivării unei minți dornice de cunoaștere și experiență, existau voci ostile, ce puneau sub semnul întrebării nu abilitățile personale ale elevei, ci mediul educațional din care provenea aceasta. Prestigiul adus unui municipiu mult prea puțin vizibil părea un bolovan trântit în ușa veche și de brand a instituțiilor Tomisului sau chiar a altor școli din aceeași localitate, dar mai vizibile.

În loc să se cultive dorința de a ne îmbunătăți, a asimila și a ne evidenția valoarea, se sădește în mințile juvenile o ură nedemnă de tinerețea noastră. Elevii parcă-parcă se metamorfozează – suntem lemn cioplit pentru jocul de șah dintre numele școlilor; și bucuria de a participa piere odată cu oportunitatea noastră de a ne cunoaște și a lega prietenii.

Fast-forward până în clasa a XI-a când, cu o ușurință fatală stimei de sine a elevului, un cadru didactic asociază olimpica din provincie cu o persoană cu deficiențe mentale. Tonul folosit era îmbibat cu același venin administrat în copilărie. Toți care veniți de acolo sunteți la fel! Din angoasa și furia cauzate răsare o intervenție nerostită, firavă: Ce e rău în asta? Prefer să rămân un produs al mediului meu social decât să îmi pierd originalitatea și valoarea alergând după un model ideal al olimpicului de brand. Este clar și dezolant faptul că scena de performanță dorește instaurarea unui acces cu prioritate.

Experiența, din păcate, nu este la singular; aceeași reținere de a susține o persoană din provincie poate fi întâlnită în spațiul pontic și când vine vorba despre valențele britanice.

Nu o singură dată am avut stupoarea de a realiza că rezultatele de la proba barajului pentru etapa națională reflectă cu precădere emblema instituției din pieptul elevilor, nu competențele lor dialogale.

Am realizat, de-a lungul acestor ani încărcați, că devenisem un fel de mașină competitivă. Cu autonomie ridicată, la turație mare, îmi lăsam urmele asupra paginilor albe. Participarea mea devenise, cumva, fără să-mi propun și fără să pot evita (parafrazându-l pe Radu Paraschivescu), un element-cheie, fără de care modus-ul vivendi al clasei nu-și putea găsi cursul.

Clasa a XI-a. Din dorința de a mă cufunda în anii tinereții și în experiența de licean, am luat decizia, tot autonomă, de a mă retrage din cadrul olimpiadelor.

Condamnată de colegii care, până în acea zi, nu acordau însemnătate muncii mele, am fost supusă tirului de întrebări pe care îmi permit să le numesc, acum, ipocrite. Dacă nu mergi tu, cine o să ia premiu pentru liceu? Ai fost mereu până acum, ce mai înseamnă un an? Bineînțeles, argumentele aduse se loveau de pereții duri ai ideilor preconcepute ale colegilor mei, brusc intransigenți.

Întrebare: Care este punctul de fierbere al unei eleve eminente, dar nerespectate?

Răspuns: Lipsa de ascultare, nepăsarea cadrului didactic în momentul când subsemnata își justifică simplu alegerea: Olimpiada mă consumă, nu îmi oferă nimic concret. Am dobândit tot ce puteam dobândi, am demonstrat tot ce era de demonstrat.

Am fost sfătuită de indivizi terți să nu mai încerc să mă opun; să particip la etapele inițiale fără a-mi dezvălui întreaga valoare și abilitate în ceea ce privește o limbă străină.

Chiar și împinsă până în cel mai obscur colț al libertății, mi-am păstrat poziția; nu aș fi Eu, dacă nu aș încerca. Integritatea este mai presus de satisfacerea așteptărilor altora, rezultate mediocre nu pot fi ținta mea. Astfel, mi-am justificat aprig dorința de a abandona. Atât de mult, încât majoratul meu a luat forma unui monolog fastuos împotriva participării la olimpiadă, nelipsit de lacrimi.

Consider că am un caracter integru și nu vreau să mă obișnuiesc cu injustiția. Ceea ce consider eu, din păcate, nu a coincis cu interesele portofoliilor pentru care jucam rolul de adjuvant în basmul învățământului românesc. Acceptarea deciziei mele de către ceilalți a survenit abia după intervenția magică a părinților; este seducătoare puterea cuvântului unui adult.

Pe sistemul „Ce să faci? N-ai ce să faci.” îmi cruț ultimul an de liceu de acest galop al punctajelor și mă axez pe asimilarea lucrurilor cu adevărat importante pentru mine. Dacă am învățat cu adevărat ceva din această experiență este că sistemul nu te poate schimba atâta timp cât îți exprimi opiniile cu pertinență și perseverență. (((((Sunt îngrijorată însă pentru generațiile viitoare de elevi curioși să pășească, la rândul lor, în jocul olimpiadei.))))

 

*Delia Bălăucă este elevă în clasa a XI-a la Liceul Teoretic „Callatis” Mangalia.

Grafică de Ioniță Benea

**Întrebarea/ nota redacției: De ce, în liceu, tot mai mulți elevi renunță la olimpiade? (Sunt discipline importante unde, la faza județeană, participă doar 3-4 elevi.) Un răspuns îl găsim și în articolul de mai sus. De asemenea, sperăm să nu se înțeleagă faptul că încurajăm renunțarea la acest tip de competiție, mai ales că mulți dintre redactorii Alecart participă în aceste zile la faza națională.

Loading Facebook Comments ...

Fii primul care comentează!

No Trackbacks.