Despre trădare și răscumpărare în Muza, de Jessie Burton

„La început i se părea ireal, cum se uita în jos îngrozită, săgetând cu lumina lanternei sângele care țâșnea din capul lui Isaac, valurile roșii ce i se revărsau în ochi.“ – Muza, de Jessie Burton

Cum poți simți mirosul morții dacă nu te-ai desfătat cu cel al vieții? Dorința lui Olive, unul dintre personajele romanului lui Jessie Burton, Muza, de a se avânta în necunoscut și de a explora drumul spre absolutul iubirii și al artei sfârșește în dezamăgire și moarte. Cruzimea în care trăim zi de zi e diferită de brutalitatea anilor ’30, dar și de indiferența arogantă a anilor ’60, iar autoarea nu ezită să creeze fundalul realist al unor perioade despre care încă mai avem de descoperit pentru a ne face să medităm la prezent. Suflul înghețat al morții și al trădării se insinuează fără a cruța aproape niciun personaj, căci și scrisul, ca formă de salvare, presupune într-o anumită măsură moartea.

Muza înfățișează povestea unei tinere artiste care-și trăiește visul prin bărbatul de care s-a îndrăgostit, pentru ca apoi să cunoască prăbușirea tot prin el, dar și pe cea a unei tinere scriitoare de culoare ce dorește să înțeleagă lumea în care trăiește și pe sine însăși. Sunt două povești la fel de intense,  situate în epoci diferite (deși nu distanța în timp le desparte în primul rând, ci spiritul care animă oamenii), două momente în care se oglindește aceeași nevoie impetuoasă de a afla cine ești: ca pictoriță într-o lume încă doar a bărbaților, ca imigrantă într-o Londră încă supusă prejudecăților. Împreună oferă o imagine complexă asupra vieții, deloc idealizată, iar separat, conturează două epoci. Acestea sunt delimitate brutal prin moartea a două persoane cruciale în derularea firului narativ. Jessie Burton dă viață la două destine care se întretaie misterios, deși nu în mod direct, iar vocile narative mărturisesc, din cele două lumi, despre aceleași probleme: suferință, boală, război, trădare, speranță, dezamăgire, opțiuni. Un personaj care dintr-o adolescentă speriată, dar puternică, devine o femeie și mai speriată, puterea stingându-i-se pe zi ce trece. O ființă care, aparținând ambelor lumi, poartă cu ea un secret ca o fereastră deschisă, o ușă pe care, în ciuda încercărilor disperate, nu a reușit să o închidă.

Acțiunea se desfășoară, după cum spuneam, în două lumi care nu par a avea nimic în comun: una este a războiului civil spaniol, dominată de răzbunare, sânge și moarte, de haos și dezumanizare, iar a doua, Anglia anilor ’60 în care o tânără își părăsește căminul insular pentru a cuceri Londra, dar se confruntă cu o realitate deloc simplă. Odelle lucrează într-o galerie de artă ca secretară, deși visează să devină scriitoare, descoperă prietenia și incertitudinea, e prinsă în vârtejul unei taine, ajungând să rezolve misterul trecutului alb-negru, pentru a putea trăi în prezentul multicolor. Ambele planuri sunt marcate de legătura dintre cele două tinere care, fiecare în felul ei, aspiră la împlinirea prin artă – una prin pictură, iar alta prin scris .

Prim-planul primei epoci, mai important și mai central decât moartea, este reprezentat de culoarea pe care o lasă pe șevalet și în viață pensula tinerei ce picta în podul unei case închiriate, undeva în pustietatea sudică a Spaniei, și cea a bărbatului care scrijelea pânza, visând la abolirea vechii ordini. În prima parte, Olive Schloss, tânăra femeie pasionată de pictură, dar lipsită de curajul de a-și expune pânzele și de a recunoaște în fața tatălui talentul pe care îl are, descoperă ceea ce ea consideră iubire. O iubire care se dovedește toxică și, în final, letală. O iubire neîmplinită a unei adolescente care experimentează, legată la ochi,  lumea periculoasă în care trăiește. Prietenia sa cu Teresa este o subțire legătură cu realitatea. Toate sfaturile și vorbele pe care le primește de la fată o plasează, din universul creat, cu care se identifică, în realitatea apropiată. Din dragoste pentru prietena ei, Teresa recurge la înlocuirea unui tablou pictat de fratele ei cu unul al lui Olive, întâmplare care, deși aparent inofensivă, schimbă radical existența tuturor.  Pe Olive o conduce spre dezastru, aruncând-o în bezna iluziei, prin care merge orbită – greșeală care o împinge cu o poftă inexplicabilă, nebună, spre moarte, ajungând să se jertfească pentru Teresa.

Instrumentul-simbol al celui de-al doilea destin este stiloul care, deși scrie în albastru, colorează lumea în care sunt plasați atât personajele, cât și cititorii. Cel de-al doilea fir narativ se axează pe consecințele acțiunilor anterioare, dar are propria forță de a configura destine noi, de a suprapune planuri și întâmplări, de a țese subtil când intriga unui roman polițist, când o nouă poveste de dragoste, când o imagine nuanțată a raporturilor dintre Anglia fost colonială și Anglia anilor ’60.

Voi dezvălui doar un aspect al finalului, cu toate că ar trebui să-ți acord șansa, cititorule, să descoperi singur povestea din spatele atâtor destine pregnant desenate, în tușe vii, autentice. Am fost tristă, dar și fascinată . Nu m-am identificat cu niciun personaj , dar am reușit să trăiesc acțiunea în propriul  fel și, crede-mă, nu am rămas indiferentă. Pe lângă fascinație și tristețe, am simțit o nuanță de dezamăgire, căci am sperat până la ultima pagină la fericire și împlinire, la viață și culoare. Citind romanul, am fost surprinsă să descopăr câte probleme sunt tratate sub aparența unor povești de dragoste și despre căutarea identității. Am descoperit o lume a prieteniei, a iubirii, a sacrificiului și slăbiciunii, a bolii, a problemelor general umane și a aspectelor lumii contemporane. Romanul se încheie cu o moarte: a aceleia care a fost nevoită să-și îngroape total în amintiri adevărata identitate și forțată să se accepte pe sine însăși , estompându-și, odată cu numele de Marjorie Quick, suferința, dar lăsând vii regretul și vina. Nu cred că romanul, care sună impecabil în traducerea Veronicăi D. Niculescu, poate să lase pe cineva indiferent. Vorbind despre atunci, ne obligă să ne gândim la acum, la propriile noastre alegeri și pasiuni.

 

*Ana Istrate este elevă în clasa a IX-a, mate-info, la Colegiul Național Iași.

Loading Facebook Comments ...
Loading Disqus Comments ...

Fii primul care comentează!

No Trackbacks.