Muzica & community-builder la Întâlnirile ALECART la FILIT 2024

La fel ca toate artele, literatura este și ea o community-builder. Artele conțin mase imense de frumusețe; la fel ca orice masă fizică, masa frumuseții posedă și ea gravitația – care atrage mințile & inimile umane. Și astfel, indivizii separați se transformă într-o comunitate: prin gravitația pură a frumuseții. – Radu Vancu, Boala & Războiul (Jurnal, 2020-2024)

Am pătruns în această community-builder pe care o face posibilă literatura în fiecare dintre cele cinci zile ale Întâlnirilor Alecart la FILIT admirând și oglindindu-ne într-o altă community-builder: cea produsă de muzică. Muzica adusă printre noi, produsă de grupuri de elevi sau de profesori, muzica ce adună în jurul aceleiași partituri instrumente diferite și, implicit, temperamente diferite, muzica obligându-te să ieși din tine și să fii alături de celălalt, împreună cu el, pentru a produce un act artistic ar trebui să fie modelul pe care să-l urmeze întreaga educație din școlile românești. Nu în singurătate, într-o partitură solo, oricât de elegantă, de puternică, de performantă este ea, stă reala putere a muzicii de a seduce. Doar împreună se cântă muzica bună, doar împreună se poate construi ceva valoros. Cred că un recital solo nu va atinge decât în cazuri excepționale percutanța celui interpretat de un ansamblu/de o orchestră.

Ceea ce ne-au oferit momentele muzicale susținute la începutul fiecărei Întâlniri Alecart au fost tocmai  modele de grup: ansamblul de percuție al Colegiului Național de Artă, cvartetul de fagot și cvartetul Dodicesimo (proaspăt înființat în componența actuală), Trio Academik, format din trei excepționali artiști & profesori universitari, elevii de la clasa de canto coordonați de doamna profesor Daniela Ciocoiu au demonstrat că în muzică este esențial să cânți pe aceeași partitură.

Dacă modelul acestui tip de educație s-ar putea multiplica și în alte contexte educaționale, cu siguranță că acea community-builder despre care vorbește Radu Vancu nu ar mai fi una contextuală, ci o realitate incontestabilă. Pentru că și în cazul literaturii, întâlnirea cu un scriitor devine relevantă și unificatoare în momentul în care fiecare înțelege că întrebarea/prezentarea de carte/cronica de eveniment nu este o formă de validare a sinelui, ci modul natural de funcționare a grupului. Că fiecare are rolul său și că grupul nu poate ființa prin individualități, ci doar ca o comunitate. De aceea, momentele muzicale prezentate de elevi și de profesori ai Colegiului Național de Artă „Octav Băncilă” Iași (care sărbătorește pe 20 noiembrie 75 ani de la înființare) și ai Universității Naționale de Arte „George Enescu” Iași (cu permanentul „dialog” dintre cei aflați pe scenă și cei care i-au format, cu dialogul dintre membrii „echipei” muzicale care performa, cu dialogul dintre ei și cei din sală devin esențiale – ele sunt, repet, un model.

 În cele cinci zile în care s-au desfășurat Întâlnirile Alecart la FILIT am avut onoarea de a-i avea alături de noi și ne-am bucurat de profesionalismul unor muzicieni consacrați sau în devenire care au deschis dialogul cu scriitorii invitați – un preambul muzical copleșitor, de fiecare dată în acord cu atmosfera cărților pe care urma să le discutăm.

Aceste momente au reprezentat un omagiu adus invitaților și, deopotrivă, o formă de a ne apropia de starea de grație pe care o presupune muzica. Am început cu ansamblul de percuție al Colegiului Național de Artă care, interpretând trei lucrări din Fiesta Marimbana, de Wolfgang Sonntag, a evocat vara, soarele, vacanța și bucuria asociate lor. Am continuat următoarea zi ascultând vocile luminoase și puternice ale elevilor de la clasa de canto, în care au răsunat fiorul religios din Panis Angelicus, Ave Maria, Angels, ever bright și ritmurile ludice din Măi, bărbate, fii cuminte. La întâlnirea cu Zeruya Shalev și Clara Bastašić ne-am lăsat purtați de acordurile fagotului – când grave, când temperate și domoale, uneori sprințare – elevilor cvartetului de fagot, pentru ca în cea de a patra zi vocea puternică a lui Ionuț Urdeș să ne umple de lumină, să ne facă să simțim profunzimea unei game variate de trăiri, acompaniată de celebrul corn al profesorului univ. dr. Petrea Gîscă și de acordurile pianului doamnei prof. univ. Aurelia Simion. Trio Academik ne-a ajutat să vedem, căci nu întâmplător invitații noștri erau Clara Usón și Radu Vancu, cum se mișcă prin lume acel corp care produce frumusețea (Radu Vancu). Duminică am ascultat două părți din Suita pentru flaut și jazz piano trio, de Claude Bolling în interpretarea cvartetului Dodicesimo, coordonat de doamna profesor Mihaela Popa. Flautul, pianul, fagotul și setul de tobe ne-au răscolit, fiecare găsindu-și „partitura” și amintindu-ne că muzica înseamnă emoție în stare pură și că, citându-l pe Radu Vancu, noi, profesorii nu avem nimic mai prețios de spus elevilor noștri, la final de FILIT, decât asta: 

Vei construi frumusețea singur – dar o vei găsi mai eficient dacă o vei căuta împreună cu câțiva prieteni, Și, într-un fel, construcția frumuseții e la fel de dificilă & esențială ca și construcția prieteniei. Însă, dacă vei reuși să construiești măcar una dintre stelele astea fixe, lumina lor îți va încălzi & îți va orienta decisiv întreaga viață. (Radu Vancu)

Fără aceste momente muzicale pentru care suntem extrem de recunoscători, probabil că entuziasmul alecartienilor și-ar fi găsit mai greu drumul pentru a antrena dialogul dintre sală și scriitorii invitați. Ele au reprezentat rama de chihlimbar (Tatiana Țîbuleac) în care s-a scris povestea de anul acesta a Întâlnirilor Alecart la FILIT.

Reverențe profesorilor și elevilor Colegiului Național de Artă „Octav Băncilă” Iași & profesorilor de la Universitatea de Artă „George Enescu” Iași care ne-au fermecat în fiecare zi de FILIT:

  • Miercuri, 23 octombrie, ora 15.30: Ansamblul de percuție Alternances Junior (Maria Tanasă, Casandra VOION, Antonia Bîrlă, Vlad Grigoraș), sub îndrumarea profesorilor Iustin Rusu, Valentina Cioată și Dan Constantinescu, Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” Iași,
  • Joi, 24 octombrie, ora 15.30: elevi din Clasa de canto (Smaranda-Elena Ceaușu și pe David Ștefan Constantinescu) coordonată de prof. Daniela Ciocoiu, la pian: prof Smaranda Acatrinei, Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” Iași,
  • Vineri, 25 octombrie, ora 15.30- Sonoris Bassoon Quartet (Darius-Eduard Petrișor – clasa a IX-a, Paul Brumă – clasa a X-a, Ana-Maria Baciu – clasa a X-a, David Vasiliu – clasa a XI-a), coordonator prof. Florin Loghin, Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” Iași,
  • Sâmbătă, 26 octombrie, ora 11.00: Trio „Academik” al Universității Naționale de Arte „George Enescu” (Aurelia Simion – pian, Petrea Gîscă – corn, Ionuț Urdeș – tenor),
  • Duminică, 27 octombrie, ora 11.00 – Dodicesimo (Kalypso Wavre – flaut, Ruxandra Blându – pian, Vlad Ambrosă – fagot, Vlad Grigoraș – set de tobe, clasa a XII-a), coordonatoare prof. Mihaela POPA, Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” Iași.

P.S. În ultimul an dintre cei 17 în care am predat la „Băncilă”, am fost diriginte al unei clase de muzică formate din elevi foarte, foarte inteligenți & talentați, dar și mai rebeli. Poznele unora dintre băieții din clasă erau notorii, așa că i-am rugat să formeze un cvartet și să pregătească un program muzical cu care să deschidă o Întâlnire Alecart cu Ambasadorul Marii Britanii în România. Repetau în afara orelor (cred), iar la începutul orei de dirigenție ne ofereau momente din program La Întâlnirea Alecart mi se păreau foarte motivați, numai că după câteva acorduri, ceva a început să scârțâie. S-au oprit dintr-odată – tăcerea din Sala de Festivități a Colegiului Național Iași devenea acuzatoare, și-au dat jos cămășile albe și au rămas în niște tricouri negre cu imprimeuri. Nu mai înțelegeam nimic, dar mă consolam cu gândul că măcar timp de câteva săptămâni au repetat împreună și că s-au apropiat prin muzică. Evident, eram supărat, dar n-a durat mai mult de câteva clipe până când recitalul a continuat: nu cu ce credeam eu că au pregătit, ci cu Led Zeppelin și Pink Floyd (formațiile mele preferate). Era surpriza pe care cei patru care speriaseră „Băncilă” ne-au făcut-o mie, invitatului nostru și publicului numeros din sală. Deveniseră un grup care avea inițiativă și care își alesese partitura.

*Emil Munteanu, coordonator ALECART, este profesor Merito la Colegiul Național Iași.

Loading Facebook Comments ...

Fii primul care comentează!