Pentru tinerii elevi alecartieni, astăzi, la Iași, matematicianul și scriitorul Bogdan Suceavă a prezentat în premieră o conferință apărută în Notice of the American Mathematical Society, în luna octombrie a anului 2015 intitulată Un mister medieval: Nicole Oresme și prima definiție a conceptului de curbură. Deși întâlnirea de astăzi a fost prilejuită de lansarea romanului Republica, pe care abia aștept să-l citesc, iar conferința cu pricina a fost gândită ca un „cadou” pentru puștii prezenți în sală, eu consider că tocmai acesta a fost evenimentul central al întâlnirii.
Noțiunea de curbură, specifică geometriei diferențiale, greu accesibilă unor copii de 15-18 ani, este adusă excelent de autorul conferinței în atenția auditoriului necalificat să înțeleagă abstracte noțiuni de geometrie diferențială, dar la vârsta la care o poveste bine spusă și atent documentată din perspectivă istorică sigur a născut multiple curiozități.
Vreau să vă spun că eu am fost fascinat de informațiile primite și recunosc faptul că aici m-a ajutat și formația pe care o am la bază, iar în mintea mea au început să se deruleze multiple exemple, unele în legătură directă cu matematica, altele nu.
Îndrăznesc să vă împărtășesc și vouă din gândurile mele, cu speranța asimilării noțiunii despre care ați auzit astăzi, dar și cu dorința de a înțelege că astăzi ați fost părtași la un eveniment cu adevărat special.
Curbura, cum bine probabil ați înțeles caracterizează forma, iar formele sunt prezente de la începutul vieții noastre și până la sfârșitul acesteia în tot ce ne înconjoară. Am auzit de contrafort, menit să susțină anumite construcții curbate aflate în pericol de prăbușire și gândul meu s-a dus la poziția încovoiată cu care pătrundem în lume, dar și prin care ieșim din aceasta și la brațul de care avem nevoie la început și la sfârșit de drum, din partea celor aflați atunci lângă noi să ne susțină. Nu mi-am putut lua gândul de la cele două cercuri concentrice, prezentate de Bogdan Suceavă și de la ideea că cercul de rază jumătate din cea a cercului mare are curbura de două ori mai mare decât al celui ce-l cuprinde mai ales când am aflat că N. Oresme (un teolog din sec. al XIV-lea) își pune problema măsurării unor calități umane, în mod intuitiv, dar perfect argumentat matematic. Modelul celor două cercuri concentrice a trezit în mine imaginea mamei ce-și cuprinde în brațe puiul făcut ghem într-o descărcare incredibilă de sentimente și trăiri de intensități măsurabile științific. Nu pot să nu vă spun că am avut și revelația descoperirii sensului nebănuit al imaginii pe care o percepi admirând curbura frumos desenată a sprâncenelor și a ochilor cuiva care-ți atrage atenția și nu ai explicație imediată asupra stărilor ce te cuprind. Păi acum știu, datorită lui Oresme (și lui Bogdan Suceavă) că și bucuria se poate măsura, că ceea ce simți e în rezonanță cu ceea ce percepi, iar curbura ochilor cuiva (ca exemplu) poate induce o trăire intensă, măsurabilă, proporțională cu ceea ce percepi. Coloana vertebrală, pe care noi ne-o dorim cât mai dreaptă are de fapt o curbură naturală a sa. Fără acest „defect” am fi probabil mai neinteresanți (perfecta liniaritate ar însemna în fapt o curbură nulă). Nu este probabil, în sensul ideilor exprimate în conferința de astăzi, întâmplătoare preferința pentru tehnologiile actuale (telefoane, televizoare) a suprafețelor și liniilor curbe. Se pare că odată ce tehnologiile au permis, s-a ajuns la acest criteriu estetic ce bucură și încântă consumatorul, pentru că așa cum spunea autorul conferinței de astăzi și plăcerile pot fi măsurate mai ales că acestea sunt proporționale se pare cu percepțiile curburilor ce definesc formele.
Cu siguranță că multe alte exemple pot fi asociate informațiilor din conferința de astăzi, unele strict științifice (curbura pământului sau celebra curbură a spațiu-timpului ce a stat la baza teoriei lui Einstein), dar eu prefer să rămân sedus de imaginile ce mi-au invadat mintea în timpul Conferinței-Eveniment de astăzi și să vă fac o invitație: priviți cu atenție formele din jurul vostru și admirați-le curbele, pentru că bucuria pe care o veți simți va fi una reală, iar de astăzi știm că ea este și măsurabilă!
P.S. Vă invit să citiți conferința lui Bogdan Suceavă în varianta extinsă, cea originală (în limba engleză) pentru că simt că sunt încă multe lucruri de descoperit aici.
Marius Pașa, membru în Colegiul de onoare Alecart, este profesor la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” și la Colegiul Național
