M-a făcut mama bancher
Notă : Mergând pe strada Lăpușneanu,o studentă în anul II de facultate
se împiedică
( de câteva ori
de resturile
de covrigi aruncați
de bătrâneii
de prin zonă,
de fiecare dată )
uitându-se în urmă –
tălpile bocancilor.
În fața vitrinei „Galeriilor Dana”,
își admiră rotunjimile feței,se apucă
de burtă,scrâșni din dinți,gemu
în mijlocul trotuarului.După aproximativ douăzeci
de minute născu
o bancă
pe care se așezară ,ținându-se de mână,doi îndrăgostiți,
sprijinindu-și
din când
în când
capul .
Pe pântece.
Zgărie-nori
Lumea-mi reproșează mereu că
sunt o visătoare,
(dar eu îi contrazic )
spunându-le că am capul întotdeauna gol și practic argumentul lor nu se bazează pe
concret –
Și totusi..
dacă stau să
mă gândesc,
uneori îmi face plăcere să-l umflu cu gaz ilariant și heliu,
împletindu-mi ,mai apoi, un cosulet in jurul gatului si
așteptând să mă urc
până la cer ,
– să-mi văd casa de jos –
și toate astea pentru propriul amuzament .și o imagine vizuală cât mai plăcută.
/Abia atunci poți spune că-s cu capul în nori …/
(până, desigur, mă sparge vreo vrabiuță
cu mintea ascuțită
înfigându-mi-se-n scalp.)
Se-n(ș)iră
mi-am tras o palmă peste pupile și am crezut că văd lumină
dintr-un soi de crăpătură definită prin
ce-cere omul să fie viu.
mi-am dat ochii și părul peste cap
și-am privit cum în spatele meu o sens-
ație de (cu) tremur m-a luat pe dupa șiră;
am căscat.
( și poate că
am dat afară tot
ceea ce am visat
acum două-trei
seri. )
Textele Larissei Danilov pot fi citite si in Alecart 9 sau pe www.alecart.ro
