O zi cu poezia Mădălinei Grosu

sunt un capăt de aţă

inima mea creşte afară e un fir de păr

o unghie transparentă cu vinişoare

un picior

ceva

mă demachiez cu acetonă

spaţiul dintre pleoape şi sprâncene e prea plin

acolo mă sărută vlad când

pleacă la muncă

sau mă înşală

acolo stau ridurile la bronzat

îl aud şi acum

ceaiul se bea ca apa mănânci şi bei ceai

alergi şi bei ceai

citeşti şi bei ceai iar ceaiul întotdeauna se fierbe într-un ibric

de culoarea pielii

nu l-am inţeles niciodată când a plecat când

a venit mi-a pus nişte întrebări ca şi cum

făcea dragoste cu alta

inima mea e ultrasensibilă simte firul de aţă

când

mâncăm împreună susan

între bucureşti şi piteşti

“ştii care e diferenţa dintre bucureşti şi piteşti?

în bucureşti poţi să te piteşti, dar în piteşti nu poţi să te bucureşti”

e suficient să trăieşti în acelaşi vagon cu

un cerşetor un fluier

cu o pană ca o sorcovă

observi că împlineşti cu trei ani mai mult decât

ultima dată

brusc data din buletin nu mai corespunde realităţii

îţi cresc fire albe

cu domne ajută înainte sau

dăi a patra bă că merge

transpiraţia dintre noi creşte

ca un bibelou

aminteşte-mi că nu-mi pasă dacă eşti fericit

visul cu gemuri sparte din 11 dec 2009

sau cum să trec strada

în spatele meu

zeci de înjurături de la ţară/ mă simt rea

încep bine înlocuiesc copiii cu genii

parchez maşina

sute de grilaje ca nişte oase de păsări

şi la sfârşit

dă-mi şi mie tanti ceva o să ai casă şi viaţă frumoasă

o să ai

S-a născut la 30 ianuarie 1994. Este elevă în clasa a XII-a a Colegiului Naţional “Petru Rareş” din Suceava. Membră a Cenaclului literar “Săgetătorul”. Redactor al revistei de atitudine culturală ALECART. Laureată la importante concursuri literare (“Tinere Condeie”, “Porni Luceafărul…”, “Rezonanţe udeştene”, “Gellu Naum”, “Moştenirea Văcăreştilor”, “N. Labiş”, “Costache Conachi”, “LicArt” etc.).

Creaţia sa a apărut în antologii şi numeroase reviste literare. Scrie o poezie de notaţie citadină, cu reverberaţii rurale, în imagini intense. Dragostea, timpul şi moartea sunt teme recurente, care îi provoacă poetei “probleme tăcute”. Creaţia însăşi îi solicită  o “dublă personalitate”: când fluturând steguleţe juvenile, când arborând pavilionul maturităţii. (Gheorghe Cîrstian)

Foto: Creatie Ilie Krasovschi

Loading Facebook Comments ...

Fii primul care comentează!