Ediția de anul acesta se va desfășura în perioada 4-9 octombrie, dar prologul l-a constituit atât de așteptatul și de fascinantul spectacol-concert cu Ada Milea, pus în scenă pentru prima dată la Teatrul Național din Cluj-Napoca, Apolodor. Un spectacol complex, vibrând de candoare și de forță de sugestie, în care ruperile de ritm s-au datorat pe de o parte lui Dragoș Pop (un Apolodor când mucalit, când purtat de melancolie sau hotărât să răzbească în orice încercare), pe de altă parte, extraordinarului acompaniament muzical, prin care călătoria spre Labrador a uluitorului tenor la circul de pe Calea Moșilor s-a transformat într-o aventură printre cele mai variate acorduri și tonalități: de la jazz la rock, de la sonoritățile gospel sau country la cele pur africane și de operă.
Complex, îmbinând prezența pe scenă a actorului cu proiecțiile pe un ecran cu umbre mișcătoare, într-o permanentă dinamică a ruperilor de ritm, reprezentația a fost un deliciu atât pentru copiii din sală, cât și pentru publicul matur. Între dialogul candid, ironia subtilă și jocul plurietajat s-a creat un echilibru perfect. Partea interactivă nu a lipsit, în special în debutul spectacolului Apolodor provocându-i pe cei din sală cu tot felul de întrebări care să-i amuze și să le pună la încercare imaginația. Indiferent de cât de absurd-infantile erau răspunsurile, Dragoș Pop a făcut față cu brio situației, spre deliciul tuturor, cu o candoare „pinguinescă” ce păstra dimensiunea ludică a textului Lui Gellu Naum și anticipa amestecul de genuri, atitudini, aventuri și sentimente pe care se va baza spectacolul propriu-zis.
Luând o anumită distanță față de întâmplările atât de cunoscute ale lui Apolodor și ale prietenilor săi, episoadele călătoriei au fost însoțite de „prelegeri” sau de intruziuni sentimental-lirice, de suspans, neeludând parodia și pastișa (Apolodor e confundat de către un celebru om de știință cu un extraterestru, e supus unor experimente, e prins de membrii Ku Klux Klan, se îndrăgostește de „maimuțica tristă”, dar renunță la iubire după intervenția categorică a părinților, se îmbogățește subit și se comportă ca un nabab lipsit de scrupule, iar în final… nimic mai neașteptat nu se putea întâmpla). Minimal ca scenografie, spectacolul reușește să fie însă plin de culoare și spectaculos. Doar câteva obiecte (globul pământesc, frigiderul cu… surprize) și o recuzită a „corului” extrem de bine aleasă și simplu de mânuit (peruci și măști) redau atmosfera diverselor locuri de pe glob pe unde Apolodor poposește în drumul lui spre Labrador. Și dacă mai adăugăm metamorfoza permanentă pe care o permite ecranul „magic” din fundal (personajele animale ies dobândind chip uman și invers – imaginile proiectate fiind de o mare naturalețe), înțelegem atât grația, cât și dinamica acestui spectacol.
În esență, Apolodorul actorilor de la Naționalul clujean și al Adei Milea e un spectacol-concert total, o gură de aer proaspăt, un show care mă face să cred că și această ediție a Festivalul Internațional de Teatru pentru Publicul Tânăr va fi un real succes.
