Olimpiada. Așa cum (ne-)a fost…

Luni, 2 aprilie 2018

Luni dimineață, la ora 5:20, trenul interregio Suceava-București a plecat spre olimpiadă (sau spre ceea ce avea să fie aventura noastră bucureșteană). După 7 ore în care ne-am cunoscut mai bine și am trăit împreună emoțiile olimpiadei, am ajuns la București și ne-am cazat la Rin Grand Hotel. O surpriză frumoasă, ca pentru olimpici! Am petrecut timpul rămas prin oraș, curioși de atmosfera nouă, de aerul primăvăratic, de oamenii energici, cu zâmbete largi. Într-adevăr, era primăvară! (Alexandra Alexandru)

Deși e oră matinală (4:20, mai exact), mă trezesc mai ușor decât am făcut-o vreodată, din cauza emoției, cel mai probabil. În gară, trenul parcă ne cheamă să-i ocupăm locurile, în vagonul 1, of course. Ne așezăm. Timpul se comprimă și într-o clipă am ajungem în capitală. Poate că pentru ceilalți pasageri cele 7 ore petrecute pe drum sunt ca 7 secole, dar pentru mine s-au scurs ca 7 secunde. În București, atmosfera e primitoare chiar din Gara de Nord. Îmi amintește de locurile pe care le-am lăsat în urmă. Suntem întâmpinați cu pancarte pe care este scris numele județului nostru, pe care îl reprezentăm cu drag. Ajungem, în cele din urmă, și la mult așteptatul Rin Grand Hotel. Da, e Grand Hotel. Am primit o legitimație, care să valideze prezența noastră la olimpiadă și am fost cazați și tratați ca atare, că de! n-am ajuns chiar atât de ușor acolo! După o mică plimbare prin împrejurimile hotelului, de acomodare, ne-a cuprins o mare de emoție pentru următoarea zi, anume ziua cu proba scrisă. (Andra Hostinari)

Aer de Bucureşti, pancardă cu „OLAV/OLLR” (doar suntem olimpici, nu?), zi călduroasă. Totul anunță o şedere plăcută în minunata noastră Capitală. Deja semăn cu “o bucureşteancă”, vorba lui CĂRTĂ. După un drum care ne-a familiarizat cu traficul bucureştean, ajungem la hotel şi primim ecuson cu poză pentru că aşa se cuvine. Obosiți după drumul de 8 ore, reuşim să ne relaxăm & să ne pregătim emoțional pentru ceea ce urmează. (Ștefania Luca)

 Marți, 3 aprilie 2018

 Se anunță o zi cu emoții. Proba scrisă, of course. Toți par a fi legați de același sentiment: nevoia de a avea pe cineva cu care să împartă stările prin care trec. Înainte de a intra în săli, în cazul meu, unul dintre impunătoarele amfiteatre ale Universității Politehnice, îmbrățișez persoane necunoscute și spun vorbe încurajatoare (în care nici eu nu cred pe moment) celor din jur. Asta e vraja olimpiadei! Despre această legătură dintre oameni vorbesc toți atât de fericiți. Când ești la 430 de kilometri de casă, îți faci casă din ce ai. Evident, noi ne-am creat o mare familie olimpică. După proba scrisă, m-am întâlnit cu fetele din lot, dar și cu alte colege de a X-a din țară. Râsete. Nervi. Lacrimi. Nimic nu-ți poate provoca emoții mai mari decât discutarea subiectelor (din acest motiv, nu recomand). Domnul Cîrstian, proful meu de română & însoțitorul grupului, ne-a luat însă fiecare sentiment negativ și ne-a sfătuit să ne bucurăm. Asta îmi amintește de profesorul Keating, cu faimosul său carpe diem. Într-adevăr, urmau clipe magice la teatru. Actorii de la Teatrul Odeon ne-au introdus în atmosfera războiului bulgaro-sârb, în dramele unor iubiri complicate și, la final, soldățelul de ciocolată ne-a îndulcit la propriu, cu bomboane. Discutând între noi, am ajuns la concluzia că teatrul e delicios. (Alexandra Alexandru)

Proba scrisă. Emoții continue, inima bătând puternic, să-mi iasă din piept. De scris, am scris, de plâns, am plâns. De ce plâns? Probabil că de eliberare. Avusesem mari emoții. Până în momentul în care primele lacrimi au ajuns să fie șiroi, fetele, colegele mele de breaslă, mă considerau ,,verdele” lor, pentru că emanam foarte multă energie, eu fiind mai vulcanică de fel și pentru că aveam un optimism parcă prea mare în toată atitudinea mea. După această mică vărsare de sentimente, a urmat o piesă de teatru, pe care cei de la Teatrul Odeon ne-au reprezentat-o cu mare drag și pasiune pentru meseria lor. Piesa se numea ,,Soldățelul de ciocolată” și ne-a adus în scenă o poveste captivantă, cu răsturnări de situație, care descria în varianta comico-satirică vrajba dintre oameni, amintindu-mi de lupta (cu mine însămi) pe care o voi purta la proba orală. (Andra Hostinari)

Oameni frumoşi, oameni frumoşi peste tot! Ne întâlnim cu scriitoarea Doina Ruşti (o Doamnă!) la Biblioteca Națională. Chiar mă impresionează sinceritatea & sentimentul de apropiere pe care îl emană. „Eu sunt o ființă egoistă”. Și noi, credeți-ne! Printre cuvinte schimbate cu diverşi olimpici din cele 4 colțuri ale țării, ne întâlnim cu minunatele noastre colege de la OLLR, care tocmai ies de la proba scrisă. Păreau cam dezamăgite (spoiler: toate au avut rezultate excepționale!). Universitatea Politehnică din Bucureşti, ce loc frumos! Ca acasă ne-am simțit şi la TeatruL Odeon, cu „Soldățelul de ciocolată”, care a vegheat asupra emoțiilor noastre & a avut grijă să le îndepărteze. (Ștefania Luca)

Miercuri, 4 aprilie 2018

 În a treia zi de olimpiadă, aerul bucureștean ne-a luat cumva emoțiile pentru proba orală. Uimitor, nu? Examenul a fost plăcut, mai mult o oportunitate de a fi ascultați, nu evaluați. Puteam vorbi ore în șir despre ceea ce am scris cu o zi înainte, însă totul s-a desfășurat sub forma unei competiții contra cronometru. Trecând de acest moment, am plecat să explorăm Capitala. Și cum puteam descoperi secretele unui oraș, dacă nu luând străzile la pas, admirând peisajele, vorbind cu oamenii? Nici noi nu ne-am dat seama, așa că am urmat rețeta aceasta. Copaci înfloriți, mulțimi vibrante de oameni, muzică, poze, prietenii, primele călătorii cu metroul, cumpărături, aventuri. Mi-e greu să descriu în cuvinte ceea ce nu pot descrie nici măcar prin viu grai. Chiar dacă fericirea mă copleșise, nu pot uita de ospitalitatea bucureștenilor, de modul lor aparte de a relaționa cu străinii, niciodată enervați de prea multele întrebări pe care le adresam. Ne-am întors la hotel mult mai bogați sentimental și cultural. (Alexandra Alexandru)

A venit și proba orală, pe care nu pot spune că am trecut-o neapărat cu brio, dar mai am încă timp, eu fiind ,,mezina” lotului sucevean. Am ieșit din sala în care am avut plăcerea de a fi ascultată. Am luat apoi la pas străzile Bucureștiului, întrebând oamenii și utilizând gps-ul pentru a ajunge la diferite repere. Și la cel mai important dintre acestea, destinația finală – Rin Grand Hotel – casa noastră pentru cele 5 zile pe care le-am petrecut în capitală. În această zi, eu și Alexandra am fost inițiate în rândul bucureștencelor autentice, pentru că am reușit să străbatem marele oraș cu forțele proprii. (Andra Hostinari)

Emoții & iarăşi emoții. Proba scrisă şi impresiile fireşti despre subiecte. Moțiunile pentru proba orală nu s-au lăsat aşteptate, însă meditația ne-a mai destins. Cu capul în nori & cu picioarele prin Muzeul Literaturii. Cum să nu mă îndrăgostesc de un loc atât de plăcut? E clar că limpede nu voi mai gândi. Îmi va fi aşa greu să-mi dezlipesc Bucureştiul din minte… (Ștefania Luca)

 Joi, 5 aprilie 2018

 Joi dimineață am plecat în altă aventură. Cea mai frumoasă și mai intensă. Ca niște bucureștence adevărate, care știau deja cum stă treaba cu ratb-ul, am ajuns în Piața Victoriei. Palatul Parlamentului a fost primul obiectiv la care ne-am oprit și la care am putut exclama: „Nu pot să cred! Chiar așa arată!”. Am făcut poze, am schimbat păreri, am admirat. În aceeași zonă, am mai putut vedea și copacii roz, care aduceau a japonezi: cherry blossoms și parfum. Andra le-a făcut câteva poze de colecție. De la cireși am ajuns în Centrul Vechi, unde am descoperit o uimitoare diversitate culturală. Străzile cu piatră cubică și clădirile deosebit decorate ne-au făcut să ne oprim și să nu realizăm că stăm în calea mulțimii grăbite. Am fost plăcut surprinsă să aflu că terasele de acolo nu aduceau doar pentru mine un aer turcesc, de Instanbul. Centrul Vechi ne dădea senzația de déjà vu: parcă toate țările vizitate până acum se reuniseră într-un frumos peisaj panoramic bucureștean. Biserica Sfântul Antonie a fost un prilej bun de a ne aminti de săptămâna în care ne aflam. După ce am fost la un anticariat și ne-am cumpărat cărți, am încheiat seara la o terasă, cu limonadă și clătite. Auzeam în surdină vocea unui tânăr, cu chitară: ,,there was a wonderful pleasure…”. Atmosfera relaxantă a adus, bineînțeles, rezultate pe măsură. Ne-am bucurat & ne-am felicitat. Îmbrățisări, apeluri către părinți, țipete și lacrimi de bucurie. Ne-am confirmat nouă și profesorilor noștri minunați munca depusă. (Alexandra Alexandru)

O altă zi, o altă aventură. Cea de-a patra zi petrecută în cadrul olimpiadei a fost cea mai interesantă. Plină de peripeții și de locuri noi. După aflarea rezultatelor, le-am felicitat (îmbrățișări și lacrimi) pe colegele mele dragi. Am luat la pas Centrul Vechi și împrejurimile sale. Am descoperit o mulțime de peisaje și detalii minunate, pe care, eu mai artistă fiind, le-am putut observa cu ușurință și le-am fotografiat. Atmosfera caldă, aerul de capitală, vremea plăcută, copacii înfloriți, chiar și aglomerația de oameni de care am dat, toate acestea ne-au făcut dintr-o simplă zi de joi una din acele zile pe care le pui cu drag în sertarele inimii. (Andra Hostinari)

Punctul culminant. Probă orală & rezultate…  Încurajări & felicitări. Avem de sărbătorit şi mergem prin tot Bucureştiul! Centrul Vechi, locul nostru de suflet, pare că ne aşteaptă de atâta vreme. Diversitate culturală, copaci înfloriți, zâmbete răzlețe şi priviri aruncate persoanelor pe care nu le vom mai vedea vreodată. Pe scurt: adolescente în Bucureşti, faceți loc! (Ștefania Luca)

 Vineri, 6 aprilie 2018

 Ziua a început cu premierea din sala de festivități a hotelului Rin. Momentul în care am primit diploma a fost magic: aplauze, felicitări și, din nou, aplauze. Premiul obținut m-a încurajat să continui, să-mi urmez pasiunea și să nu renunț niciodată la acest dar al cuvintelor. Sub semnul Centenarului, limba română a fost ridicată la rang de artă. Olimpicii sunt încă apreciați. Drumul spre casă a fost parcă mai lung, totul avea să se termine peste câteva ore. Frumosul vis bucureștean & olimpic era pe sfârșite. Prinse în atmosfera de olimpiadă, n-am realizat că între noi s-a legat o prietenie atât de puternică, încât probabil va rezista mult timp. Despărțire cu lacrimi & îmbrățișări, dar și cu planificarea unei reuniuni a olimpicelor. Să fie! (Alexandra Alexandru)

A fost, într-un fel, o zi mai tristă. De ce? Deoarece, în ciuda faptului că le-au fost oferite premii colegelor mele și m-am bucurat enorm pentru ele, știam ca trebuie să ne despărțim, după o perioadă în care deja prezența lor devenise o necesitate pentru mine. Drumul făcut cu iubitul nostru tren interregio a trecut prea repede și ne-a lăsat prea puțin timp la dispoziție pentru a ne sătura să stăm împreună. Ne-am luat adio, pline de emoție și cu gândul de a planifica, în viitorul apropiat, o reuniune a olimpicelor. Verde crud, verde crud. (Andra Hostinari)

Nu credeam că-mi va fi aşa greu să-mi iau rămas-bun… Nici nu vreau să concep faptul că la ora 22 voi fi în propriul meu pat, înconjurată de rudele pe care le-am lăsat acasă, la Suceava. Festivitatea de premiere mă trezeşte la viață. Aplauze, aplauze! Le felicit pe premiantele mele dragi şi ne îndreptăm spre gară. Făcând o paralelă, nu pot să nu remarc relația de prietenie care s-a legat între noi, atât de puternică, încât primele momente împreună par amintiri din alte vieți. În tren jucăm fotbal de masă (cu proful CÎRSTI), învârtim monede (tot cu…) şi povestim. Când coborâm, aproape că plângem! Ne luăm la revedere. Acasă ne dăm mesaj cu „Mi-e dor de voi”. Dor de olimpiadă. Dor de voi. (Ștefania Luca)

 *Nota Redacției:

Și anul acesta, redactorii Alecart au obținut premii și mențiuni la olimpiadele școlare: Ana-Maria Țebrean & Alexandra Alexandru , eleve la Colegiul Național Petru Rareș” Suceava, au obținut câte o mențiune MEN la Olimpiada de limba și literatura română.

De asemenea, Andrada Strugaru a obținut Premiul al III-lea la Olimpiada de limba latină, Viviana Gheorghian – Premiul Special al Academiei la Olimpiada de istorie, Roxana Agape – Mențiune la Olimpiada de limba latină, Alina Vițel- Mențiune la Olimpiada de istorie, Lidia Ivanov – Premiul I la Olimpiada de limba rusă. Toate cele cinci sunt eleve ale Colegiului Național Iași, secția filologie.

Loading Facebook Comments ...
Loading Disqus Comments ...

Fii primul care comentează!

No Trackbacks.