În perioada 1-5 septembrie 2017, s-a desfășurat la București Olimpiada Internațională de Lectură/ International Reading Contest (OIL/ IRC). Tema ediției de anul acesta: Libertatea. Sub acest generic, Ioana Tătărușanu (Colegiul Național Iași, prof. îndrumător Emil Munteanu) & Diana Roznovan (Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava, prof. îndrumător Gheorghe Cîrstian), redactori Alecart, au scris de la fața locului despre eveniment. Alecart le mulțumește Doamnei Director Monica Cristina Anisie personal & organizatorilor (ISMB) pentru invitația adresată celor două alecartiene de a participa la manifestarea de prestigiu internațional de la București.
Începând de astăzi, timp de 5 zile, pe blogul Alecart vor fi postate materiale realizate de Ioana Tătărușan & Diana Roznovan.
Alecart is joy.
Ziua 1 (05.09.2017). București, invazia olimpică
Fereastra căminului descoperă matinal și umed câteva blocuri, o cioară și o macara. E începutul unei frumoase prietenii, ca să parafrazăm un final de film celebru.
Călătoria până la București a fost pentru noi extenuantă: ne-am îndreptat însă neîntrerupt gândul către noutatea a ceea ce avea să vină, cu speranța și bucuria că o ieșeancă (Ioana) și o suceveancă (Diana) ne vom întâlni, în sfârșit, ca ființe în carne & oase, nu doar prin cuvinte (& oase).
Ne-am cazat la Moxa, Căminul de la ASE. Din județele patriei (desigur, laureații etapelor naționale), dar și din R. Moldova și Cipru. Urma să vină și lotul din Ucraina. Câte 4 în cameră. Cu bune & cu bunicele. Fără dragul de internet, preaprelungirea noastră. Cu apă lină, apă puțină. Cu muzică până noaptea târziu. Că e vacanță & e veselie.
Colegiul Național de Muzică „George Enescu”. Sală de festivități luminoasă, dichisită, cu un uriaș pian, care tronează pe scenă. Intrăm rând pe rând & ne minunăm. E chiar bine. Mai toată lumea zâmbește. Începe Ceremonia de deschidere: fără fasoane, fără formule rigide oficializate. Pe scenă e pianul. Lângă el, un banner/ roll up cu Olimpiada. E bine așa. Fără prezidiul scorțos dintotdeauna. Pe scenă a fost doar muzica. De altfel, numele lui Geoege Enescu, în caligrafia binecunoscută, este scris sus, pe peretele din față. Nimeni altcineva.
Doamna profesoară Mihaela Cîrstea, inspector de română ISMB, deschide manifestarea. Își exprimă bucuria de a ne avea drept oaspeți. Scurt&prietenos&cuprinzător. Urcă pe scenă un elev al Colegiului & profesoara lui: o compoziție pentru vioară și pian fermecătoare. Violonistul reușește să stârnească emoții puternice, să trezească interesul participanților din public, „proaspăt” ajunși dintr-o călătorie lungă la „finala” acestei prestigioase competiții. Al doilea moment, un solo la pian. Mica pianistă, la cei doar unsprezece ani ai săi, impresionează prin pasiune și dexteritate (nativă, bineînțeles, dar cizelată de efort constant), uimind spectatorii cu mișcările agere și atente ale degetelor.
Pe fereastră zărim perindarea domoală a norilor care anticipează tumultul pe care îl vor trăi participanții aflați în zilele următoare în fața colilor albe, așteptând să fie umplute cu gândurile lor dense, libere. Nicio fâlfâire de aripi. Doar zborul interior. Liber și el, firește.
A urmat la cuvânt domnul profesor Liviu Papadima, președintele Comisie centrale, prorector Universitatea București. Un bun vorbitor: timbru plăcut, plăcerea rostirii, libertate în mișcări & comportare. Ne vorbește despre bucuria de a fi împreună, ne vorbește și despre muzică, pe care o vede drept cea mai liberă dintre arte. Ne urează succes, știind că acesta va fi de partea noastră.
Vorbește în continuare doamna profesoară Mina Maria Rusu, inspector școlar general MEN. Tot despre bucuria întâlnirii & tot despre libertate. Crede cu tărie că adolescenții pot să ne înalțe dincolo de constrângeri spre libertate. Le urează elevilor, care vor susține joi proba scrisă, „inspirație și libertate în gândire”.
Îndemnul vine, ați intuit, ca urmare firească a temei ediției de anul acesta a olimpiadei: libertatea. Libertatra de gândire, de exprimare, libertatea creatoare. Într-un context politic și cultural în care libertatea este constant dorită, clamată, visată, dar adeseori „negociată” și deci periclitată, ideea de a așeza această competiție a excelenței sub semnul ei nu poate fi decât un avertisment al nevoii de a înțelege mecanismele prin care ea se afirmă. Cu atât mai mult cu cât literatura este instrumentul cel mai la îndemână care ne face liberi, ne ascute spiritul și ne îndeamnă să descoperim cu propriii ochi lumea. Zborul liber prin cuvânt.
Un moment deosebit de intens emoțional îl marchează următoarea vorbitoare, doamna profesoară Monica Cristina Anisie, director MEN. Vorbitoarea le amintește participanților la Olimpiadă, viitoarelor elite (aflate acum la început de drum), un adevăr incontestabil: „știința vă dă putere, educația vă conferă libertate”. Subînțelegem că rămâne la latitudinea noastră dacă, într-un spațiu generos și independent, știința poate avea statutul libertății și dacă puterea se află într-o sinonimie aproximativă, oricum incertă și oscilantă, cu libertatea.
Vorbește în continuare domnul profesor Ionel Florian Lixandru, inspector școlar general ISMB. O prezență agreabilă, destinsă & distinsă. Vorbitorul aduce salutul organizatorilor și urează succes participanților. Nu uită să le mulțumească din toată inima colegilor și sponsorilor, tuturor celor care contribuie la buna desfășurare a manifestării.
Ceremonia se încheie prin prezentarea programului din zilele ce vor urma. Intrigați, fericiți, entuziasmați, gânditori, în fel & chip, am părăsit sala. Se simte în aer emoția densă a celor care, dincolo de frumusețea întâlnirii și a schimbului de idei specific adolescentin, se află totuși într-o competiție în care dorința de a arăta valoarea ideilor personale este extrem de puternică.
Din nou la Căminul Moxa. Până seara, pasărea a plecat. În zbor. Ea este, cu siguranță, liberă. Macaraua & blocurile au rămas. Și noi am rămas. Vom scrie și zilele următoare. Și vom fi liberi.
