Câte două-trei romane (super)comerciale pe an (în cel mai bun caz, pe semestru) și mă pot numi cititoare. Din când în când, niște titluri alese la întâmplare din listele cu recomandări pertinente. A prezenta lecturile înseamnă a relata o înșiruire de evenimente aproape cursivă, de fiecare dată la fel de surprinsă de poveste, căreia îi rămân (și care îmi rămâne) mereu străină. O atitudine aproape glacială față de orice roman, care nu m-a lăsat să ajung niciodată în interior: până la urmă, un raft de cărți din care nu am încercat să înțeleg nimic și încă pe atâtea din care am înțeles tot și care nu spuneau nimic.

Numărul 20

din editorial

A student’s school year revolves around two key moments: the 15th of September and the 15th of June. The first one brings a taste of melancholy, the student feels as if he indeed misses his classmates and maybe some of his teachers too, but not that much. However, the feeling begins to fade after the first week of waking up at 6:30 in the morning and completely disappears after the first tests. The student starts thinking about that second key moment as early as Easter holiday, just when the weather is great for taking walks in the evening and spending time with friends in pubs, but there’s no time for such things as the student has to fix his grades, because he wants to have a great summer, go to festivals or even to the seaside. Still, these things need to be approved by his sponsors who have expectations from him and want to see that ”their hard work was worth it”.

Issue #19 - english

special edition for FILIT

Anul elevului se învârte în permanență în jurul a două momente definitorii: 15 septembrie și 15 iunie. Primul vine cu puțină melancolie: elevul simte vag că îi e dor de colegi, poate chiar și de câțiva profesori. Sentimentul începe să se estompeze după prima săptămână de trezit la 6:30 dimineața, ajungând să dispară în totalitate după cea dintâi rundă de teste. Al doilea moment se lasă așteptat cam de prin vacanța de Paște: luna mai se lunge…eeește, elevul are senzația că timpul a încremenit și afară e tot mai cald, o vreme frumoasă de plimbat seara și de mers în pub-uri cu prietenii. Totuși, elevul are de reparat medii, pentru că vrea să meargă la festivaluri în iulie și august (poate ajunge chiar și pe la mare), iar asta e imposibil fără finanțare de la „sponsorii” săi care vor să vadă „pentru ce am muncit eu și cu taică-tu”.

Numărul 19 - română

ediție specială FILIT

„Din interior”, deci, nu se vede limpede cu ce se iese din istoria recentă. Ai, părerea mea, mult prea multe povești de spus – pentru că probabil una dintre chestiile cele mai importante în perioada asta o reprezintă întâlnirile. De orice tip. E o vârstă e experiențelor și a experimentelor în fond, de aceea întâlnirile valorează atât de mult. Oriunde, cu oricine sau cu orice are loc o întâlnire: de la profesori, colegi, portar, Radu Paraschivescu, Marin-Mălaicu Hondrari, Gabriela Adameșteanu, (insert om de cultură, artist sau absolvent invitat la ALECART) ș.a. până la Un roman natural al lui Gospodinov, Unu+Unu de la TNI, Bacalaureatul total sau Despărțirea de copilărie, poezia celor de Suceava etc. , orice aspect neînsemnat (sau nu) îți pică în mână sau îți apare în față – aceea e o întâlnire. Un tête-à-tête cu o idee de fapt. (fragment din editorialul semnat de Tudor Berbinschi) din cuprins: muzica adolescenței de aici și din SUA, interviu cu Marin Mălaicu-Hondrari, dosar Khaled Hosseini, recenzie Bacalaureat și Sieranevada, Cine se ascunde sub cocul „man-bun”?, Lionel Duroy ș.a.

Numărul 18

din editorial

Atunci eram un fluture într-un borcan. Am învățat să sparg sticla. Și cioburile au rămas - haotice, aruncate, dezorientate și ireversibile - în casa bunicii, la masa de scris, prin parcuri, câteva prin alte orașe, alte țări, pe balcoane, pe bănci și între două trotuare. Câteva, în cărți. Altele, la câțiva oameni. Acum frântura aceasta de sticlă, însă, mă surprinde și pe mine. Sunt eu aici, sărind, râzând, mult prea veselă și prea diferită de ceea ce am devenit, contrastând cu tot ce se află în jurul meu, ciufulită, mică, îmbufnată că păpușile vorbesc din ce în ce mai rar cu mine și prefăcându-mă că între degetele mici și încovoiate de o greutate mult prea mare, cartea Fraților Grimm începe să fie mai mult decât o jucărie.

Numărul 17

din editorial

Tentativele de trezire a educației din România ultimelor decenii seamănă oarecum cu încercarea de a lipi cu bandă adezivă la urgențe o babă feliată gospodărește de o cositoare. Nici nu știi ce-i mai rău, toate sunt, așa că ești tentat să-i pui banda adezivă pe gură, măcar să nu mai țipe. Doar că, a naibii, în loc să țipe cântă. Și încă fals. Stai și te uiți la ea și te prinzi că e complet desprinsă de realitate. Ceea ce-i simpatic, desigur, doar că tot nu știi de unde să te apuci s-o repari, că te mai și pocnește când încerci să te apropii de ea. E îmbătrânită și irascibilă ca toate babele, mai ales dacă vorbim despre babe cărora le-a făcut fiecare ce i-a trecut prin cap în ultimii nici nu mai știm câți ani (de unde ne apucăm să numărăm, oricum?). O lași deci pe masă, cu mațele pe-afară, și te scurgi fluierând pe după colț, sperând că nu te-a văzut nimeni și că o să-și revină ea cumva miraculos, de capul ei și al norocului chior. (fragment din editorialul semnat de Ștefania Dumbravă)

Numărul 16

din editorial

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite. După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în care lămâile au fost stoarse altfel în ceaiuri, paginile întoarse cu mai puțină poftă, hainele ne-au părut prea mici ori prea mari, oricum nepotrivite, muzica agasantă, trotuarele au căutat frunțile, ne-am reașezat cumva în noi. Scriu știind că voi, atât de tineri, de vii, de frumoși, de deștepți și de curajoși, respirați altfel aerul acidulat și proaspăt al fiecărei zilei. Și că, în biografiile voastre, ale noastre, am suferit o mutație ontologică: ne-am descoperit vii. Oameni salvatori dacă nu ai altora, măcar ai noștri. Vă aveți în grijă, ăsta e adevărul. Și trebuie să trăiți cu acest adevăr axiomatic deloc comod poate, la vârsta voastră: vă cam aveți în grijă. Știu nu doar că sunteți, dar că veți fi buni. Cei mai buni chiar într-o lume în care răutatea pare virtual infinită. O să așezați cu migală câteva straturi de armură, o să puneți Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica, Brahms sau altceva în căști, o să vă iertați părinții dacă nu v-au înțeles cum ați fi vrut voi, iar ei vă vor ierta pentru toate făcutele și nefăcutele, și o să cam ieșiți în larg. Iar largul acesta poate fi fioros de multe ori. (fragment din editorialul semnat de Roxana Dumitrache)

Numărul 15

din editorial

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul de acest tip din spațiul preuniversitar ieșean, în care foști redactori, studenți la universități din afară și din țară, absolvenți angajați în diferite domenii vin să ne împărtășească într-un dialog viu experiența lor), workshop-uri și lansări de carte (activități desfășurate în parteneriat cu Institutul Cultural Francez din Iași și Editura Polirom), Clubul de Poezie de la Suceava, Concursul „M.Iordache”. E o dinamică a spiritului ce susține și însuflețește revista și care modelează, fără a limita atitudinea culturală la articolele regăsite în paginile ei.

Disponibil în variantă PDF

download_arrow

Numărul 14

din editorial

Cooperare transfrontalieră – iată o realitate care, pentru a dobândi substanță, trebuie să treacă de definiția tehnică, de dicționar. Pentru a o înțelege în realitatea ei palpabilă, cernută prin sita culturii (căci în afara acesteia nimic nu poate dura), tinerii redactori Alecart au participat în august la un workshop a cărui temă a fost chiar aceasta: cooperarea transfrontalieră.

download_arrow

Numărul 13 - română

din editorial

FILIT 2018. Ziua a 2-a: Gabriela Adameșteanu & Goce Smilevski. Reflexii ale realității sau Noi cine suntem?

După a doua zi de FILIT, după o altă „Întâlnire Alecart”, încă încerc (fără a reuși pe deplin) să îmi stăpânesc respirația dezechilibrată, să îmi liniștesc gândurile ce-mi forțează pereții minții ca niște molecule încărcate atomic și încă mă întreb dacă revelația descoperirii unei realități, asemenea revelației de astăzi, va putea fi vreodată depășită sau, cel puțin, egalată de vreo…

Întâlnirile Alecart la Filit, 2018. Prima zi: Forme ale exilului, ale pierderii și ale regăsirii.

Cărţile în universul cărora am rămas captivă în ultimele săptămâni (cele premergătoare acestei ediții Filit 2018), nereușind să mă despart de personajele lor vii, cutremurătoare, de acea condiţie asumată de scriitor ratat, de brutalitatea cu care destinul poate ruina viaţa unui păcătos, au fost cele care i-au incitat pe tinerii alecartieni la un dialog autentic, netrucat. Într-un ritm ameţitor, locurile…

Programul „Întâlnirile Alecart” la FILIT

„ÎNTÂLNIRILE ALECART” la FILIT 2018 vor avea loc în amfiteatrul Centrului de Limbi Moderne și Integrare Culturală al U.M.F. „Grigore T. Popa” (în spatele Librăriei Junimea, lângă Parcul Gulliver), după următorul program: Miercuri, 3 octombrie 2018, 14.30-16.30 Invitați: Carmen Firan, Bogdan Răileanu Momente muzicale: Orchestra de suflători a CNAOB Iași; coord. prof. Sergiu Sandu Prezentare de carte: Alina Vițel și Ioana…

Machetă a realității: Așa să crească iarba pe noi, de Augustin Cupșa

Romanul lui Augustin Cupșa are la bază o voce narativă mai mult naivă decât inocentă, care conferă o anumită sensibilitate autentică discursului celui care trăiește o copilărie tulburată de greutatea sentimentului apăsător de vină, de amintirea tatălui ce pare să se șteargă odată cu trecerea anilor și își găsește alinarea în grupul de prieteni în care credința încearcă să fie…

O țară din cărți de joc și păpușarii ei: Dama de cupă, de Iulian Ciocan

Continuând paradigma romanelor vizionare, dar inspirate atent din realitatea prezentului în care semnele de exclamare alternează cu cele de întrebare într-un vertij rupt parcă din lumea SF-ului, Iulian Ciocan lansează, în 2018, la Polirom, romanul Dama de cupă, cel de-al patrulea în lista cunoscutului scriitor basarabean. Deși născut și transfigurat aproape de limitele inimaginabilului de fantezia debordantă a autorului, romanul…

Conjurația poeziei. Zodia Cancerului și Cantosuri domestice. 4 A.M*

Încă sub efectul unui soi de transă pe care știu că doar cărțile o pot inocula, vorbesc mai întâi despre lucruri cosmic-lumești, coincidențe pe care le întrevăd de când titlul m-a descumpănit întrebător-melancolic, făcându-mă să mă gândesc despre ce fel de istorii spitalicesc-mortuare mai poate fi vorba într-un jurnal despre Cancer. Și îmi amintesc apoi de ultima dată când l-am…

Cel mai ciudat loc din lume e în inima ta: Kartografie, de Kamila Shamsie

Cînd e mai puternică iubirea: cînd renunți sau cînd nu te dai bătut? Iubirea ca artă a seducției sau ca metodă de inițiere într-un periplu al plăcerii, al durerii, al agoniei și al extazului se învârte în jurul ideii de front comun în care bucuria absolută vine din predarea armelor și consfințirea păcii. Altfel spus, în iubire se intră cu…

Arcanele timpului sau suflete pierdute: Blestemul tâlharului mustăcios, de Irina Teodorescu

Clipa în care, de la un capăt la altul, viața îți trece dinaintea ochilor – nu îți aparține însă numai existența ta, ci întreaga istorie a identității tale. Sigur că poți s-ajungi departe așa, închipuind zile mai bune care s-ar fi întâmplat într-un trecut ipotetic, însă, până la urmă, de ce nu? Stabilită în Franța din 1998, Irina Teodorescu debutează…

Vitraliu în patru stări: Alt nume, altă ușă, de Eduardo Caballero

Existența. Menționez că am considerat mereu acest concept ca fiind unul sărac în conținut, având o semnificație abstractă. În schimb, viața era ceea ce caracteriza începutul oricui, putea fi o explicație neîndoielnică a oricărei întâmplări, purta o anumită certitudine și profunzime. Acum însă, pot spune că certitudinea și profunzimea sunt ancorate în realitate, limitele lor fiind date tocmai de relațiile…

Ceai amar și Întâmplări dintr-o viață, de Sylvie Germain

Sylvie Germain scrie sub semnul urgenței: timpul trece alert sau se dilată, vindecă și rănește din nou, nu-ți lasă momente să respiri, dar, dacă ți-ar lăsa răgaz să înțelegi totul dintr-odată, ai plânge. Romanul este, în același timp, o tresărire violentă, o inflamare, o reverie, o întrebare. Și dacă acest disc negru-cenușiu, care freamătă sub corpul ei în imponderabilitate, este…

Despre reflexii și reflexe în Drumul egal al fiecărei zile, de Gabriela Adameșteanu

Fragmente de lume și de oameni, timpuri dizolvate ori relații formatoare, toate se încadrează în romanul Gabrielei Adameșteanu într-un joc al reflexiilor și al reflexelor, al încercărilor eșuate ori al aspirațiilor niciodată neatinse. O imagine restrânsă, subiectivă și verosimilă a lumii, într-un roman cu iz clasic, în care protagonista este unicul observator al spațiului și al timpului ei.  Drumul egal…

Destin și neputință: Sora lui Freud, de Goce Smilevski

Cartea lui Goce Smilevski reușește, prin firul poveștii sale și structura aparte, concentrică, să contureze un portret al ființei aflate în penumbra istoriei consacrate. Destinul Adolfinei Freud, protagonista romanului, se desfășoară concomitent cu cel al lui Sigmund, însă intră sub tăcerea impusă în jur celorlalți, de lucrările fratelui său. Unde se adăpostesc însă năzuințele, zbuciumul, speranțele și dezamăgirile acestui destin…