A student’s school year revolves around two key moments: the 15th of September and the 15th of June. The first one brings a taste of melancholy, the student feels as if he indeed misses his classmates and maybe some of his teachers too, but not that much. However, the feeling begins to fade after the first week of waking up at 6:30 in the morning and completely disappears after the first tests. The student starts thinking about that second key moment as early as Easter holiday, just when the weather is great for taking walks in the evening and spending time with friends in pubs, but there’s no time for such things as the student has to fix his grades, because he wants to have a great summer, go to festivals or even to the seaside. Still, these things need to be approved by his sponsors who have expectations from him and want to see that ”their hard work was worth it”.

Issue #19 - english

special edition for FILIT

Anul elevului se învârte în permanență în jurul a două momente definitorii: 15 septembrie și 15 iunie. Primul vine cu puțină melancolie: elevul simte vag că îi e dor de colegi, poate chiar și de câțiva profesori. Sentimentul începe să se estompeze după prima săptămână de trezit la 6:30 dimineața, ajungând să dispară în totalitate după cea dintâi rundă de teste. Al doilea moment se lasă așteptat cam de prin vacanța de Paște: luna mai se lunge…eeește, elevul are senzația că timpul a încremenit și afară e tot mai cald, o vreme frumoasă de plimbat seara și de mers în pub-uri cu prietenii. Totuși, elevul are de reparat medii, pentru că vrea să meargă la festivaluri în iulie și august (poate ajunge chiar și pe la mare), iar asta e imposibil fără finanțare de la „sponsorii” săi care vor să vadă „pentru ce am muncit eu și cu taică-tu”.

Numărul 19 - română

ediție specială FILIT

„Din interior”, deci, nu se vede limpede cu ce se iese din istoria recentă. Ai, părerea mea, mult prea multe povești de spus – pentru că probabil una dintre chestiile cele mai importante în perioada asta o reprezintă întâlnirile. De orice tip. E o vârstă e experiențelor și a experimentelor în fond, de aceea întâlnirile valorează atât de mult. Oriunde, cu oricine sau cu orice are loc o întâlnire: de la profesori, colegi, portar, Radu Paraschivescu, Marin-Mălaicu Hondrari, Gabriela Adameșteanu, (insert om de cultură, artist sau absolvent invitat la ALECART) ș.a. până la Un roman natural al lui Gospodinov, Unu+Unu de la TNI, Bacalaureatul total sau Despărțirea de copilărie, poezia celor de Suceava etc. , orice aspect neînsemnat (sau nu) îți pică în mână sau îți apare în față – aceea e o întâlnire. Un tête-à-tête cu o idee de fapt. (fragment din editorialul semnat de Tudor Berbinschi) din cuprins: muzica adolescenței de aici și din SUA, interviu cu Marin Mălaicu-Hondrari, dosar Khaled Hosseini, recenzie Bacalaureat și Sieranevada, Cine se ascunde sub cocul „man-bun”?, Lionel Duroy ș.a.

Numărul 18

din editorial

Atunci eram un fluture într-un borcan. Am învățat să sparg sticla. Și cioburile au rămas - haotice, aruncate, dezorientate și ireversibile - în casa bunicii, la masa de scris, prin parcuri, câteva prin alte orașe, alte țări, pe balcoane, pe bănci și între două trotuare. Câteva, în cărți. Altele, la câțiva oameni. Acum frântura aceasta de sticlă, însă, mă surprinde și pe mine. Sunt eu aici, sărind, râzând, mult prea veselă și prea diferită de ceea ce am devenit, contrastând cu tot ce se află în jurul meu, ciufulită, mică, îmbufnată că păpușile vorbesc din ce în ce mai rar cu mine și prefăcându-mă că între degetele mici și încovoiate de o greutate mult prea mare, cartea Fraților Grimm începe să fie mai mult decât o jucărie.

Numărul 17

din editorial

Tentativele de trezire a educației din România ultimelor decenii seamănă oarecum cu încercarea de a lipi cu bandă adezivă la urgențe o babă feliată gospodărește de o cositoare. Nici nu știi ce-i mai rău, toate sunt, așa că ești tentat să-i pui banda adezivă pe gură, măcar să nu mai țipe. Doar că, a naibii, în loc să țipe cântă. Și încă fals. Stai și te uiți la ea și te prinzi că e complet desprinsă de realitate. Ceea ce-i simpatic, desigur, doar că tot nu știi de unde să te apuci s-o repari, că te mai și pocnește când încerci să te apropii de ea. E îmbătrânită și irascibilă ca toate babele, mai ales dacă vorbim despre babe cărora le-a făcut fiecare ce i-a trecut prin cap în ultimii nici nu mai știm câți ani (de unde ne apucăm să numărăm, oricum?). O lași deci pe masă, cu mațele pe-afară, și te scurgi fluierând pe după colț, sperând că nu te-a văzut nimeni și că o să-și revină ea cumva miraculos, de capul ei și al norocului chior. (fragment din editorialul semnat de Ștefania Dumbravă)

Numărul 16

din editorial

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite. După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în care lămâile au fost stoarse altfel în ceaiuri, paginile întoarse cu mai puțină poftă, hainele ne-au părut prea mici ori prea mari, oricum nepotrivite, muzica agasantă, trotuarele au căutat frunțile, ne-am reașezat cumva în noi. Scriu știind că voi, atât de tineri, de vii, de frumoși, de deștepți și de curajoși, respirați altfel aerul acidulat și proaspăt al fiecărei zilei. Și că, în biografiile voastre, ale noastre, am suferit o mutație ontologică: ne-am descoperit vii. Oameni salvatori dacă nu ai altora, măcar ai noștri. Vă aveți în grijă, ăsta e adevărul. Și trebuie să trăiți cu acest adevăr axiomatic deloc comod poate, la vârsta voastră: vă cam aveți în grijă. Știu nu doar că sunteți, dar că veți fi buni. Cei mai buni chiar într-o lume în care răutatea pare virtual infinită. O să așezați cu migală câteva straturi de armură, o să puneți Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica, Brahms sau altceva în căști, o să vă iertați părinții dacă nu v-au înțeles cum ați fi vrut voi, iar ei vă vor ierta pentru toate făcutele și nefăcutele, și o să cam ieșiți în larg. Iar largul acesta poate fi fioros de multe ori. (fragment din editorialul semnat de Roxana Dumitrache)

Numărul 15

din editorial

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul de acest tip din spațiul preuniversitar ieșean, în care foști redactori, studenți la universități din afară și din țară, absolvenți angajați în diferite domenii vin să ne împărtășească într-un dialog viu experiența lor), workshop-uri și lansări de carte (activități desfășurate în parteneriat cu Institutul Cultural Francez din Iași și Editura Polirom), Clubul de Poezie de la Suceava, Concursul „M.Iordache”. E o dinamică a spiritului ce susține și însuflețește revista și care modelează, fără a limita atitudinea culturală la articolele regăsite în paginile ei.

Disponibil în variantă PDF

download_arrow

Numărul 14

din editorial

Cooperare transfrontalieră – iată o realitate care, pentru a dobândi substanță, trebuie să treacă de definiția tehnică, de dicționar. Pentru a o înțelege în realitatea ei palpabilă, cernută prin sita culturii (căci în afara acesteia nimic nu poate dura), tinerii redactori Alecart au participat în august la un workshop a cărui temă a fost chiar aceasta: cooperarea transfrontalieră.

download_arrow

Numărul 13 - română

din editorial

Înainte și după FILIT: zile de toamnă care au schimbat totul (I)

Orele se termină. Mă uit pe geamul aburit și cuprind lumina aurie ce învăluie totul. E o zi bună pentru stat afară, respirând în ritmul toamnei care pogoară domol, dar o zi și mai bună pentru citit… Vreau să merg din nou în Sala de festivități, să las tot zgomotul, toată frenezia și acordurile muzicii să mă cuprindă, vreau să…

Cum devine timpul reversibil? Despre decența inocenței

Romanul Ioanei Pârvulescu este cartea unei încercări de a recupera un timp. Sau, mai corect spus, o entitate temporală care corespunde nu doar copilului, ci prin excelență celui care urmează să devină și care apoi se situează conștient în vârsta adultă.   Astăzi, pentru cei mai mulți, copilăria a decăzut în amorful unei percepții care îi anulează consistența în primul…

La FILIT, când afli despre tine de la ceilalți. Dan Coman & Gyӧrgy Dragoman(II)

Iată-ne și la sfârșitul acestei călătorii printre oameni și cărți, prin timpuri îndepărtate, ale copilăriei și adolescenței, prin epoci istorice dramatice, printre sentimente, identități, personaje. În toate aceste zile de zbor printre lumile fantastice aduse aproape de noi de FILIT, ne-am întâlnit cu diferiți oameni, făcuți parcă din povești și vorbe pline de miez și ne-am plimbat alături de ei…

Ultima zi la FILIT: Gyӧrgy Dragoman și Dan Coman. Punctul care devine linie

O întâlnire ALECART de neuitat înseamnă o sală plină într-o dimineață de duminică, oameni îndrăgostiți de literatură și fremătând de emoție, dornici de a simți – pe lângă picăturile cuminți de ploaie – fiorul întâlnirii cu sufletul și mintea celor ce trezesc la viață alte suflete și alte minți, ascunzându-se în spatele unui personaj, al unei imagini, al unui vers….

La FILIT, când acasă este pretutindeni (II)

Zilele anterioare au reprezentat o garanție pentru noi că și cea de-a patra zi a „Întâlnirilor Alecart” la FILIT se va desfășura în aceeași manieră savuroasă și energică. Experiențe întipărite în tine ireversibil, scriitori care devin personaje, joc de replici și de cuvinte, dialog, întrebări, emoție, bucurie. Au fost întâlniri care au avut la bază curiozitatea onestă, momente marcate de…

FILIT, dragoste și schimbare: Vesna Goldsworthy & Nuruddin Farah (I)

Azi, la fel ca ieri, pregătindu-mă să ajung la Întâlnirile Alecart, îmi spuneam: „nu, astăzi nu voi mai avea emoții”. Îmi șopteam că m-am obișnuit cu atmosfera și cu dialogurile purtate cu autorii și că voi savura ceea ce se întâmplă ca pe o ceașcă fierbinte de ceai într-o după-amiază liniștită. Dar iată-mă grăbindu-mi pașii spre Sala Caudella. Este deja…

FILIT: Arta și Parisul (Lisa Strømme & Adriaan Van Dis)

Forfotă, voci nerăbdătoare, gesturi și priviri. Ropot de aplauze. Toată sala se ridică în picioare. Deși stau în al treilea rând, simt că nu sunt destul de aproape de Lisa Strømme și Adriaan Van Dis, că nu voi avea timp să pun întrebările care m-au frământat de când am terminat cele două volume ale scriitorilor pe care urma, în sfârșit,…

Tușe și nuanțe. O experiență completă alături de Adriaan Van Dis și Lisa Strømme

După două experiențe Alecart la Filit-ul de anul acesta, pe cât de așteptate și dorite, pe atât de copleșitoare (două zile încărcate de sentimente intense și amestecate, de dialoguri antrenante și sesiuni de autografe), s-ar putea crede că ne-am familiarizat îndeajuns cu freamătul ce ne cuprinde pe toți cei prezenți la întâlnirile cu oamenii vii aflați în spatele personajelor pe…

FILIT 2017 cu gust de ciocolată și o îmbrățișare părintească (II)

Cu greu îmi adun gândurile și cuvintele pentru a vă ajuta să pătrundeți în lumea FILIT-ului, respectiv, în universului celei de-a doua Întâlniri Alecart din cadrul festivalului, care a avut loc în Sala de Festivități, devenită neîncăpătoare, a Colegiului Național. Dacă închid ochii, încă mă simt acolo, iar în urechi îmi răsună gălăgia din sală și revăd graba colegilor mei,…

Cel mai frumos loc din lume e la FILIT. Ziua a 2-a

Dacă ieri ne-am plimbat alături de Katja Petrowskaja și Dan Alexe prin Ucraina, Polonia, Germania, Cecenia și Afghanistan, cea de-a doua zi a FILIT-ului ne-a purtat pe meleagurile Maltei, pe străduțele și în cafenelele Barcelonei alături de Immanuel Mifsud și Francesc Miralles, autori ai romanelor În numele Tatălui (și al Fiului), respectiv, Cel mai frumos loc din lume e chiar…

„Răul nu există, este doar o absență a binelui.” (Dan Alexe)

FILIT. „Întâlnirile Alecart”. Prima zi (II)  Spunem „Bun-venit, FILIT 2017!” și ne aventurăm din nou, ne aruncăm în joc, visăm, credem, sperăm, întrebăm, vrem răspunsuri, simțim, trăim, căutăm dincolo de noi și ne dorim mult, totul, de la întâlnirile cu scriitorii invitați și cărțile lor. Am dat startul „Întâlnirilor Alecart” de anul acesta, avându-i ca primi invitați pe Katja Petrowskaja…

FILIT 2017. Emoții și adevăruri copleșitoare: Katja Petrovskaja & Dan Alexe (I)

Întâlnirile Alecart la FILIT. Prima zi Ritmuri cu o proeminentă tentă de jazz au deschis pentru tinerii alecartieni prima întâlnire cu autorii și cărțile lor la această ediție, a cincea, a Filit, răsunând în aceeași tonalitate cu emoțiile celor din sală. A fost preambulul unor momente care se vor așeza sub semnul unui timp privilegiat, de sărbătoare, marcat de dialoguri…