Câte două-trei romane (super)comerciale pe an (în cel mai bun caz, pe semestru) și mă pot numi cititoare. Din când în când, niște titluri alese la întâmplare din listele cu recomandări pertinente. A prezenta lecturile înseamnă a relata o înșiruire de evenimente aproape cursivă, de fiecare dată la fel de surprinsă de poveste, căreia îi rămân (și care îmi rămâne) mereu străină. O atitudine aproape glacială față de orice roman, care nu m-a lăsat să ajung niciodată în interior: până la urmă, un raft de cărți din care nu am încercat să înțeleg nimic și încă pe atâtea din care am înțeles tot și care nu spuneau nimic.

Numărul 20

din editorial

A student’s school year revolves around two key moments: the 15th of September and the 15th of June. The first one brings a taste of melancholy, the student feels as if he indeed misses his classmates and maybe some of his teachers too, but not that much. However, the feeling begins to fade after the first week of waking up at 6:30 in the morning and completely disappears after the first tests. The student starts thinking about that second key moment as early as Easter holiday, just when the weather is great for taking walks in the evening and spending time with friends in pubs, but there’s no time for such things as the student has to fix his grades, because he wants to have a great summer, go to festivals or even to the seaside. Still, these things need to be approved by his sponsors who have expectations from him and want to see that ”their hard work was worth it”.

Issue #19 - english

special edition for FILIT

Anul elevului se învârte în permanență în jurul a două momente definitorii: 15 septembrie și 15 iunie. Primul vine cu puțină melancolie: elevul simte vag că îi e dor de colegi, poate chiar și de câțiva profesori. Sentimentul începe să se estompeze după prima săptămână de trezit la 6:30 dimineața, ajungând să dispară în totalitate după cea dintâi rundă de teste. Al doilea moment se lasă așteptat cam de prin vacanța de Paște: luna mai se lunge…eeește, elevul are senzația că timpul a încremenit și afară e tot mai cald, o vreme frumoasă de plimbat seara și de mers în pub-uri cu prietenii. Totuși, elevul are de reparat medii, pentru că vrea să meargă la festivaluri în iulie și august (poate ajunge chiar și pe la mare), iar asta e imposibil fără finanțare de la „sponsorii” săi care vor să vadă „pentru ce am muncit eu și cu taică-tu”.

Numărul 19 - română

ediție specială FILIT

„Din interior”, deci, nu se vede limpede cu ce se iese din istoria recentă. Ai, părerea mea, mult prea multe povești de spus – pentru că probabil una dintre chestiile cele mai importante în perioada asta o reprezintă întâlnirile. De orice tip. E o vârstă e experiențelor și a experimentelor în fond, de aceea întâlnirile valorează atât de mult. Oriunde, cu oricine sau cu orice are loc o întâlnire: de la profesori, colegi, portar, Radu Paraschivescu, Marin-Mălaicu Hondrari, Gabriela Adameșteanu, (insert om de cultură, artist sau absolvent invitat la ALECART) ș.a. până la Un roman natural al lui Gospodinov, Unu+Unu de la TNI, Bacalaureatul total sau Despărțirea de copilărie, poezia celor de Suceava etc. , orice aspect neînsemnat (sau nu) îți pică în mână sau îți apare în față – aceea e o întâlnire. Un tête-à-tête cu o idee de fapt. (fragment din editorialul semnat de Tudor Berbinschi) din cuprins: muzica adolescenței de aici și din SUA, interviu cu Marin Mălaicu-Hondrari, dosar Khaled Hosseini, recenzie Bacalaureat și Sieranevada, Cine se ascunde sub cocul „man-bun”?, Lionel Duroy ș.a.

Numărul 18

din editorial

Atunci eram un fluture într-un borcan. Am învățat să sparg sticla. Și cioburile au rămas - haotice, aruncate, dezorientate și ireversibile - în casa bunicii, la masa de scris, prin parcuri, câteva prin alte orașe, alte țări, pe balcoane, pe bănci și între două trotuare. Câteva, în cărți. Altele, la câțiva oameni. Acum frântura aceasta de sticlă, însă, mă surprinde și pe mine. Sunt eu aici, sărind, râzând, mult prea veselă și prea diferită de ceea ce am devenit, contrastând cu tot ce se află în jurul meu, ciufulită, mică, îmbufnată că păpușile vorbesc din ce în ce mai rar cu mine și prefăcându-mă că între degetele mici și încovoiate de o greutate mult prea mare, cartea Fraților Grimm începe să fie mai mult decât o jucărie.

Numărul 17

din editorial

Tentativele de trezire a educației din România ultimelor decenii seamănă oarecum cu încercarea de a lipi cu bandă adezivă la urgențe o babă feliată gospodărește de o cositoare. Nici nu știi ce-i mai rău, toate sunt, așa că ești tentat să-i pui banda adezivă pe gură, măcar să nu mai țipe. Doar că, a naibii, în loc să țipe cântă. Și încă fals. Stai și te uiți la ea și te prinzi că e complet desprinsă de realitate. Ceea ce-i simpatic, desigur, doar că tot nu știi de unde să te apuci s-o repari, că te mai și pocnește când încerci să te apropii de ea. E îmbătrânită și irascibilă ca toate babele, mai ales dacă vorbim despre babe cărora le-a făcut fiecare ce i-a trecut prin cap în ultimii nici nu mai știm câți ani (de unde ne apucăm să numărăm, oricum?). O lași deci pe masă, cu mațele pe-afară, și te scurgi fluierând pe după colț, sperând că nu te-a văzut nimeni și că o să-și revină ea cumva miraculos, de capul ei și al norocului chior. (fragment din editorialul semnat de Ștefania Dumbravă)

Numărul 16

din editorial

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite. După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în care lămâile au fost stoarse altfel în ceaiuri, paginile întoarse cu mai puțină poftă, hainele ne-au părut prea mici ori prea mari, oricum nepotrivite, muzica agasantă, trotuarele au căutat frunțile, ne-am reașezat cumva în noi. Scriu știind că voi, atât de tineri, de vii, de frumoși, de deștepți și de curajoși, respirați altfel aerul acidulat și proaspăt al fiecărei zilei. Și că, în biografiile voastre, ale noastre, am suferit o mutație ontologică: ne-am descoperit vii. Oameni salvatori dacă nu ai altora, măcar ai noștri. Vă aveți în grijă, ăsta e adevărul. Și trebuie să trăiți cu acest adevăr axiomatic deloc comod poate, la vârsta voastră: vă cam aveți în grijă. Știu nu doar că sunteți, dar că veți fi buni. Cei mai buni chiar într-o lume în care răutatea pare virtual infinită. O să așezați cu migală câteva straturi de armură, o să puneți Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica, Brahms sau altceva în căști, o să vă iertați părinții dacă nu v-au înțeles cum ați fi vrut voi, iar ei vă vor ierta pentru toate făcutele și nefăcutele, și o să cam ieșiți în larg. Iar largul acesta poate fi fioros de multe ori. (fragment din editorialul semnat de Roxana Dumitrache)

Numărul 15

din editorial

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul de acest tip din spațiul preuniversitar ieșean, în care foști redactori, studenți la universități din afară și din țară, absolvenți angajați în diferite domenii vin să ne împărtășească într-un dialog viu experiența lor), workshop-uri și lansări de carte (activități desfășurate în parteneriat cu Institutul Cultural Francez din Iași și Editura Polirom), Clubul de Poezie de la Suceava, Concursul „M.Iordache”. E o dinamică a spiritului ce susține și însuflețește revista și care modelează, fără a limita atitudinea culturală la articolele regăsite în paginile ei.

Disponibil în variantă PDF

download_arrow

Numărul 14

din editorial

Cooperare transfrontalieră – iată o realitate care, pentru a dobândi substanță, trebuie să treacă de definiția tehnică, de dicționar. Pentru a o înțelege în realitatea ei palpabilă, cernută prin sita culturii (căci în afara acesteia nimic nu poate dura), tinerii redactori Alecart au participat în august la un workshop a cărui temă a fost chiar aceasta: cooperarea transfrontalieră.

download_arrow

Numărul 13 - română

din editorial

poezie #5 iulie’18

suplimentul este dedicat festivalului „poezia e la bistrița” Descarcă (PDF) Programul Festivalului „poezia e la bistrița” (ediția a X-a, 12-15 iulie, 2018) Suplimentul este ilustrat cu grafică semnată de Ioniță Benea și Maximilian Lupu, absolvent „Băncilă” anastasia gavrilovici, anastasia fuioagă, ioana tătărușanu, andrada strugaru, tamara bivol, viviana gheorghian, amalia carciuc, raisa manolescu, ilinca zaharia-lefter, andrei rusu, alina ioana vițel, ioana…

Captiv în mine, eu nu este eu: Insectarul Coman

Vara s-a dus, lucrurile nu s-au așezat nici de data asta. E vară. Căldură apăsătoare, înăbușitoare. Dan Coman își suflecă manșetele blugilor și aprinde o țigară. Mintea e încețoșată de cafea, de tutun, de zăpușeală, de vârstă – și stă. Stă precum un ceas stricat, precum străzile goale ale Bistriței. E iarnă. Totul a înghețat pe strada Grigore Bălan. Dan…

Dragostea pulsatilă respirând literatură: La două zile distanță, de Marin-Mălaicu Hondrari

Un instrumental lung de opt ore unde sunt compilate în același fișier unic, fără urmă de titlurile originale, cele mai actuale piese și, deși sunt camuflate și mixate, le recunoști; aerul condiționat de mașină care să emane la nevoie căldură sau particule răcoroase; vuietul roților ce nu știu unde se îndreaptă mânate de viteza dorului și, lângă tine, cu aspect…

Poemul care nu poate fi înțeles. De vorbă cu sticla poeziei

Existența poetică a lui Ion Mureșan în Poemul care nu poate fi înțeles se construiește tocmai în această direcție, a complexității în construcție și a afluenței de nuanțe și amprente lirice de sorginte distinctă, de la un romantism aproape inocent și ludic, trecând prin etapa unei somnolențe acut misterioase și ajungând la ostentații grele ale cuvântului și ale trăirii. Complementaritatea…

Jucăria Mortului, de Constantin Acosmei – poezia între a privi și a simți

O prezență destul de rezervată în spațiul poeziei românești, Constantin Acosmei propunea în 1995 primul (și, până în prezent, singurul) său volum: o sinteză concentrată, fundamentată pe infuzia straniului și grotescului într-o banalitate refiltrată prin prisma unui ochi atent la fiecare detaliu, ochiul omului singur, care disecă și analizează până la ultima piesă tot ceea ce se află în exteriorul…

poezia e la bistrița. Dialog cu Dan Coman & Marin Mălaicu-Hondrari

Ce are în plus, din punctul dvs. de vedere, Festivalul „poezia e la bistrița” față de celelalte festivaluri de poezie din țară (exceptând prezența alecartienilor, desigur :))? Dan Coman: Ț. (un festival care nu are Ț-ul său, musai să și-l cumpere). /cea mai bună cafea la ibric din lume/ publicul/ autorii (și ideea de bază a festivalului: fără vedete)/ jumătatea…

Când totul se unește (dar nu se uniformizează) prin Frânghia înflorită, de Radu Vancu

Pentru că eu mă gândesc acum la arta de familie ca la tortura tandră și atroce care vindecă omul de fericirile lui. Să spun despre poemele lui Radu Vancu că m-au ținut cu răsuflarea tăiată în inspirații sfâșiate și expirații eliberate cu trudă, cu inima înjumătățită, tremurândă și așezată lângă cafeaua neatinsă de ore, plasată într-un colț strategic al mesei…

O direcție din Ieudul fără ieșire, de Ioan Es. Pop

oltețului 15, camera 305 O remarcă generală asupra majorității textelor lui Ioan Es. Pop, care provine în special din primul și din ultimul ciclu de poeme ale cărții, este aceea că e subliniat caracterul maximalist al poeziilor, toate având o tentă narativă vizibilă, ce duce scriitura într-o zonă a graniței dintre poem în proză și proză poematică. Poate principalul atu…

Printre volutele lumii în Cerul senin, de Ștefan Manasia

Cerul senin reprezintă un exemplu percutant de poezie demitizantă, volumul fiind dominat de un realism brut, sincer, căci omul nu se află doar în căutarea lucrurilor înalte, ci are nevoie să îi fie satisfăcute și aspirațiile frivole, setea carnală. Sunt abordate teme care denotă adevăratele trăsături și preocupări înșurubate în cotidian, evidențiindu-se faptul că grotescul a devenit un element recurent,…

Programul Festivalului „poezia e la bistrița” (ediția a X-a, 12-15 iulie, 2018)

JOI, 12 IULIE 2018 la Centrul Multicultural Sinagoga Bistrița 18:00 – 18.30 DESCHIDEREA FESTIVALULUI și prezentarea invitaților. Acordarea Premiului Librarul anului: Mihail Vakulovski (Librăria Humanitas, Brașov) One man show: Claudiu Fălămaș Vernisajul expoziției Painted Concerts – Eugen Alupopanu 18.30 – 20:00 LECTURI: Elena Vlădăreanu, Vlad Moldovan, Sebas Puente Letamendi, Anastasia Gavrilovici, Dumitru Crudu, Ioan Es Pop Recital: Eduard Kunz (Rusia)   VINERI, 13…

„Marile schimbări în viață vin din micile detalii. În acest fel ți se modifică destinul.” – interviu Antoine Laurain*

Cartea dumneavoastră începe cu un citat din Tristan Bernard („Faptul de a avea o pălărie pe cap îți oferă o autoritate incontestabilă asupra celorlalți.”). Considerați că autoritatea de care dă dovadă o persoană la un moment dat este un „bun personal” sau o idee indusă, masca purtată în fața celorlalți? A.L: De fapt, este un citat umoristic. Având o pălărie,…

Lumina ce reverberează în interior: Glitch, de Vlad Moldovan

Viața va scăpăra/ corpuri/ luminare/ și doar reflexe/ lăsate sub dărâmătură/ cuprinse de mortar. Impresia pe care mi-a lăsat-o volumul de poezie semnat de Vlad Moldovan este că s-a născut din scânteia unui scurtcircuit, a unui glitch din interiorul ființei, prin cel mai profund și onest tip de căutare, cea creatoare, care în permanență își găsește resorturile în oscilația halucinantă …