A student’s school year revolves around two key moments: the 15th of September and the 15th of June. The first one brings a taste of melancholy, the student feels as if he indeed misses his classmates and maybe some of his teachers too, but not that much. However, the feeling begins to fade after the first week of waking up at 6:30 in the morning and completely disappears after the first tests. The student starts thinking about that second key moment as early as Easter holiday, just when the weather is great for taking walks in the evening and spending time with friends in pubs, but there’s no time for such things as the student has to fix his grades, because he wants to have a great summer, go to festivals or even to the seaside. Still, these things need to be approved by his sponsors who have expectations from him and want to see that ”their hard work was worth it”.

Issue #19 - english

special edition for FILIT

Anul elevului se învârte în permanență în jurul a două momente definitorii: 15 septembrie și 15 iunie. Primul vine cu puțină melancolie: elevul simte vag că îi e dor de colegi, poate chiar și de câțiva profesori. Sentimentul începe să se estompeze după prima săptămână de trezit la 6:30 dimineața, ajungând să dispară în totalitate după cea dintâi rundă de teste. Al doilea moment se lasă așteptat cam de prin vacanța de Paște: luna mai se lunge…eeește, elevul are senzația că timpul a încremenit și afară e tot mai cald, o vreme frumoasă de plimbat seara și de mers în pub-uri cu prietenii. Totuși, elevul are de reparat medii, pentru că vrea să meargă la festivaluri în iulie și august (poate ajunge chiar și pe la mare), iar asta e imposibil fără finanțare de la „sponsorii” săi care vor să vadă „pentru ce am muncit eu și cu taică-tu”.

Numărul 19 - română

ediție specială FILIT

„Din interior”, deci, nu se vede limpede cu ce se iese din istoria recentă. Ai, părerea mea, mult prea multe povești de spus – pentru că probabil una dintre chestiile cele mai importante în perioada asta o reprezintă întâlnirile. De orice tip. E o vârstă e experiențelor și a experimentelor în fond, de aceea întâlnirile valorează atât de mult. Oriunde, cu oricine sau cu orice are loc o întâlnire: de la profesori, colegi, portar, Radu Paraschivescu, Marin-Mălaicu Hondrari, Gabriela Adameșteanu, (insert om de cultură, artist sau absolvent invitat la ALECART) ș.a. până la Un roman natural al lui Gospodinov, Unu+Unu de la TNI, Bacalaureatul total sau Despărțirea de copilărie, poezia celor de Suceava etc. , orice aspect neînsemnat (sau nu) îți pică în mână sau îți apare în față – aceea e o întâlnire. Un tête-à-tête cu o idee de fapt. (fragment din editorialul semnat de Tudor Berbinschi) din cuprins: muzica adolescenței de aici și din SUA, interviu cu Marin Mălaicu-Hondrari, dosar Khaled Hosseini, recenzie Bacalaureat și Sieranevada, Cine se ascunde sub cocul „man-bun”?, Lionel Duroy ș.a.

Numărul 18

din editorial

Atunci eram un fluture într-un borcan. Am învățat să sparg sticla. Și cioburile au rămas - haotice, aruncate, dezorientate și ireversibile - în casa bunicii, la masa de scris, prin parcuri, câteva prin alte orașe, alte țări, pe balcoane, pe bănci și între două trotuare. Câteva, în cărți. Altele, la câțiva oameni. Acum frântura aceasta de sticlă, însă, mă surprinde și pe mine. Sunt eu aici, sărind, râzând, mult prea veselă și prea diferită de ceea ce am devenit, contrastând cu tot ce se află în jurul meu, ciufulită, mică, îmbufnată că păpușile vorbesc din ce în ce mai rar cu mine și prefăcându-mă că între degetele mici și încovoiate de o greutate mult prea mare, cartea Fraților Grimm începe să fie mai mult decât o jucărie.

Numărul 17

din editorial

Tentativele de trezire a educației din România ultimelor decenii seamănă oarecum cu încercarea de a lipi cu bandă adezivă la urgențe o babă feliată gospodărește de o cositoare. Nici nu știi ce-i mai rău, toate sunt, așa că ești tentat să-i pui banda adezivă pe gură, măcar să nu mai țipe. Doar că, a naibii, în loc să țipe cântă. Și încă fals. Stai și te uiți la ea și te prinzi că e complet desprinsă de realitate. Ceea ce-i simpatic, desigur, doar că tot nu știi de unde să te apuci s-o repari, că te mai și pocnește când încerci să te apropii de ea. E îmbătrânită și irascibilă ca toate babele, mai ales dacă vorbim despre babe cărora le-a făcut fiecare ce i-a trecut prin cap în ultimii nici nu mai știm câți ani (de unde ne apucăm să numărăm, oricum?). O lași deci pe masă, cu mațele pe-afară, și te scurgi fluierând pe după colț, sperând că nu te-a văzut nimeni și că o să-și revină ea cumva miraculos, de capul ei și al norocului chior. (fragment din editorialul semnat de Ștefania Dumbravă)

Numărul 16

din editorial

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite. După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în care lămâile au fost stoarse altfel în ceaiuri, paginile întoarse cu mai puțină poftă, hainele ne-au părut prea mici ori prea mari, oricum nepotrivite, muzica agasantă, trotuarele au căutat frunțile, ne-am reașezat cumva în noi. Scriu știind că voi, atât de tineri, de vii, de frumoși, de deștepți și de curajoși, respirați altfel aerul acidulat și proaspăt al fiecărei zilei. Și că, în biografiile voastre, ale noastre, am suferit o mutație ontologică: ne-am descoperit vii. Oameni salvatori dacă nu ai altora, măcar ai noștri. Vă aveți în grijă, ăsta e adevărul. Și trebuie să trăiți cu acest adevăr axiomatic deloc comod poate, la vârsta voastră: vă cam aveți în grijă. Știu nu doar că sunteți, dar că veți fi buni. Cei mai buni chiar într-o lume în care răutatea pare virtual infinită. O să așezați cu migală câteva straturi de armură, o să puneți Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica, Brahms sau altceva în căști, o să vă iertați părinții dacă nu v-au înțeles cum ați fi vrut voi, iar ei vă vor ierta pentru toate făcutele și nefăcutele, și o să cam ieșiți în larg. Iar largul acesta poate fi fioros de multe ori. (fragment din editorialul semnat de Roxana Dumitrache)

Numărul 15

din editorial

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul de acest tip din spațiul preuniversitar ieșean, în care foști redactori, studenți la universități din afară și din țară, absolvenți angajați în diferite domenii vin să ne împărtășească într-un dialog viu experiența lor), workshop-uri și lansări de carte (activități desfășurate în parteneriat cu Institutul Cultural Francez din Iași și Editura Polirom), Clubul de Poezie de la Suceava, Concursul „M.Iordache”. E o dinamică a spiritului ce susține și însuflețește revista și care modelează, fără a limita atitudinea culturală la articolele regăsite în paginile ei.

Disponibil în variantă PDF

download_arrow

Numărul 14

din editorial

Cooperare transfrontalieră – iată o realitate care, pentru a dobândi substanță, trebuie să treacă de definiția tehnică, de dicționar. Pentru a o înțelege în realitatea ei palpabilă, cernută prin sita culturii (căci în afara acesteia nimic nu poate dura), tinerii redactori Alecart au participat în august la un workshop a cărui temă a fost chiar aceasta: cooperarea transfrontalieră.

download_arrow

Numărul 13 - română

din editorial

mi-a intrat niște nisip în…

… și așa cum spuneam, îmi ții teoria toleranței și a minții deschise, dar desconsideri orice persoană care nu merge pe bicicletă. Nu înțelegi de ce lumea mai conduce mașini prin ambuteiajele propriei ignoranțe, dar cochetezi cu ideea de a conduce un Fiat 500 vechi, vintage, old school, true, sau cum naiba ești tu și nu sunt alții. Nu te…

Dracula Sucked Notoriously, but Modova Sucks Not*

“Accursed city Kishinev! The tongue would tire of berating you” Alexander Pushkin (1823)       Since the 19th Century Russia has laid claim to Bessarabia, long before it became the Socialist State of Moldova, and long before General Lebed became a local hero. In fact, one of Russia’s greatest writers, Alexander Pushkin, once lived in the capital city of…

Pe lângă (sau cum nu te ajută facebook-ul)

Dacă nu funcționează căutarea propriei fericiri, te-ai putea gândi să le-o găsești altora. Nu te gândi la mari sacrificii, că nu așa se pornește la drum. Nici nu trebuie să ajuți, de fapt, pe nimeni. E de ajuns să te implici; undeva, în ceva, pentru că interesul cu care lucrezi face un bine cuiva. Numa’ nu te implica prea mult…

Cum ar veni

Cred că ghinionul se măsoară în încredere. Există pura întâmplare, dar e mai tentant să crezi că există și ghinionul. Norocul?… norocul ți-l faci singur, după caz. Când ai o zi proastă, ești înconjurat de cocalari norocoși. Când e ziua mai bună, crezi din nou în zen. Și cam așa e: cine-i liniștit, departe ajunge. Și mă gândesc că un…

Nu călcaţi pe răsaduri!

“Mama mea m-a făcut om de ştiinţă fără să vrea. Toate mamele din cartier îşi întrebau copiii abia întorşi acasă: Ei, ce ai învăţat nou astăzi? Nu şi mama mea. Ea mă întreba: Ce întrebare bună ai pus astăzi? Această diferenţă m-a făcut om de ştiinţă.” Interesant! Acest important detaliu din viaţa unui laureat Nobel îmi confirmă convingerea că toţi ne naştem oameni de…

„A se merita” sau „a nu se merita”

Cică unu’ ca mine s-ar scoate imediat prin străinătate, important este să se decidă dacă vrea sa plece acolo. Situația devine cu atât mai confuză cu cât încep să mă întreb, ca orice hipster nesuferit, la ce îmi mai trebuie dreptul de semnătură – necesar doar în cloaca românească; la ce folos că am luat diploma? De ce să îmbătrânesc…

Toamna gandurile se coc, dar nu cad

Toamna oamenii se intampla sa fie, mai mult decat sunt. Sunt intr-o parte si alta de anotimpuri, nici prea aproape, nici prea departe de timp, de oameni, de case si chiar de vise. Toamna oamenii se intampla sa se aleaga si sa se culeaga, precum fructele din gradini fosnitoare si aurii. Toamna e aurie si bogata in inceputuri: de ganduri,…

Scripta manent

Titlul  publicaţiei ALECART, extrem de inspirat şi bine găsit se potriveşte de minune  (foarte tare, în limbaj contemporan) intenţiei iniţiale a coordonatorilor. Începuturile publicaţiei stau sub semnul căutărilor lăudabile al celor două grupuri de la licee diferite, ALECsandri şi ARTe – „Octav Băncilă”, care au alcătuit întîia redacţie ce a făcut posibile conceperea şi întîia apariţie. Neastînpăratul grup, îndrumat direct…

EXERCIȚIU

După un duș atât de fierbinte, nu am simțit că îmi revin. Centrala merge aiurea și mi-a dat de ales doar dintre fierbinte și rece. Cu pielea încă roșie, am ajuns în dormitor, unde dădusem drumul la niște muzică. Fusesem atât de trist cu o zi înainte, încât îmi făcusem planuri de atac pentru dimineața de astăzi: să fac tot…

Disconfort prelungit, all inclusive, la standarde europene

Încerc să o descriu ca pe situația unui hipster fără stres și prejudecăți, însă mă tem că nici tampoanele nu sunt așa de „carefree” cum spune reclama. Sentimentul injectat de confruntarea cu mediocritatea și neseriozitatea mă aduce la niște scene de fată mare căreia nu îi răspunde iubitul la telefon: panică, lamentare și dojană pentru toată lumea, pentru că, într-un…

Din când în când, disconfort

A căuta vinovatul nu este întotdeauna echivalent cu a rezolva eroarea. Ba mai mult decât atât, mi se pare un reflex deseori urât, ca de funcționar tocit de monotonie. Când ceva nu merge, nu începi să arăți cu degetul (în primul rând pentru că nu e frumos), mai ales în sistemul românesc de lucru. Chestia asta cu „da nu mi-a…