A student’s school year revolves around two key moments: the 15th of September and the 15th of June. The first one brings a taste of melancholy, the student feels as if he indeed misses his classmates and maybe some of his teachers too, but not that much. However, the feeling begins to fade after the first week of waking up at 6:30 in the morning and completely disappears after the first tests. The student starts thinking about that second key moment as early as Easter holiday, just when the weather is great for taking walks in the evening and spending time with friends in pubs, but there’s no time for such things as the student has to fix his grades, because he wants to have a great summer, go to festivals or even to the seaside. Still, these things need to be approved by his sponsors who have expectations from him and want to see that ”their hard work was worth it”.

Issue #19 - english

special edition for FILIT

Anul elevului se învârte în permanență în jurul a două momente definitorii: 15 septembrie și 15 iunie. Primul vine cu puțină melancolie: elevul simte vag că îi e dor de colegi, poate chiar și de câțiva profesori. Sentimentul începe să se estompeze după prima săptămână de trezit la 6:30 dimineața, ajungând să dispară în totalitate după cea dintâi rundă de teste. Al doilea moment se lasă așteptat cam de prin vacanța de Paște: luna mai se lunge…eeește, elevul are senzația că timpul a încremenit și afară e tot mai cald, o vreme frumoasă de plimbat seara și de mers în pub-uri cu prietenii. Totuși, elevul are de reparat medii, pentru că vrea să meargă la festivaluri în iulie și august (poate ajunge chiar și pe la mare), iar asta e imposibil fără finanțare de la „sponsorii” săi care vor să vadă „pentru ce am muncit eu și cu taică-tu”.

Numărul 19 - română

ediție specială FILIT

„Din interior”, deci, nu se vede limpede cu ce se iese din istoria recentă. Ai, părerea mea, mult prea multe povești de spus – pentru că probabil una dintre chestiile cele mai importante în perioada asta o reprezintă întâlnirile. De orice tip. E o vârstă e experiențelor și a experimentelor în fond, de aceea întâlnirile valorează atât de mult. Oriunde, cu oricine sau cu orice are loc o întâlnire: de la profesori, colegi, portar, Radu Paraschivescu, Marin-Mălaicu Hondrari, Gabriela Adameșteanu, (insert om de cultură, artist sau absolvent invitat la ALECART) ș.a. până la Un roman natural al lui Gospodinov, Unu+Unu de la TNI, Bacalaureatul total sau Despărțirea de copilărie, poezia celor de Suceava etc. , orice aspect neînsemnat (sau nu) îți pică în mână sau îți apare în față – aceea e o întâlnire. Un tête-à-tête cu o idee de fapt. (fragment din editorialul semnat de Tudor Berbinschi) din cuprins: muzica adolescenței de aici și din SUA, interviu cu Marin Mălaicu-Hondrari, dosar Khaled Hosseini, recenzie Bacalaureat și Sieranevada, Cine se ascunde sub cocul „man-bun”?, Lionel Duroy ș.a.

Numărul 18

din editorial

Atunci eram un fluture într-un borcan. Am învățat să sparg sticla. Și cioburile au rămas - haotice, aruncate, dezorientate și ireversibile - în casa bunicii, la masa de scris, prin parcuri, câteva prin alte orașe, alte țări, pe balcoane, pe bănci și între două trotuare. Câteva, în cărți. Altele, la câțiva oameni. Acum frântura aceasta de sticlă, însă, mă surprinde și pe mine. Sunt eu aici, sărind, râzând, mult prea veselă și prea diferită de ceea ce am devenit, contrastând cu tot ce se află în jurul meu, ciufulită, mică, îmbufnată că păpușile vorbesc din ce în ce mai rar cu mine și prefăcându-mă că între degetele mici și încovoiate de o greutate mult prea mare, cartea Fraților Grimm începe să fie mai mult decât o jucărie.

Numărul 17

din editorial

Tentativele de trezire a educației din România ultimelor decenii seamănă oarecum cu încercarea de a lipi cu bandă adezivă la urgențe o babă feliată gospodărește de o cositoare. Nici nu știi ce-i mai rău, toate sunt, așa că ești tentat să-i pui banda adezivă pe gură, măcar să nu mai țipe. Doar că, a naibii, în loc să țipe cântă. Și încă fals. Stai și te uiți la ea și te prinzi că e complet desprinsă de realitate. Ceea ce-i simpatic, desigur, doar că tot nu știi de unde să te apuci s-o repari, că te mai și pocnește când încerci să te apropii de ea. E îmbătrânită și irascibilă ca toate babele, mai ales dacă vorbim despre babe cărora le-a făcut fiecare ce i-a trecut prin cap în ultimii nici nu mai știm câți ani (de unde ne apucăm să numărăm, oricum?). O lași deci pe masă, cu mațele pe-afară, și te scurgi fluierând pe după colț, sperând că nu te-a văzut nimeni și că o să-și revină ea cumva miraculos, de capul ei și al norocului chior. (fragment din editorialul semnat de Ștefania Dumbravă)

Numărul 16

din editorial

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite. După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în care lămâile au fost stoarse altfel în ceaiuri, paginile întoarse cu mai puțină poftă, hainele ne-au părut prea mici ori prea mari, oricum nepotrivite, muzica agasantă, trotuarele au căutat frunțile, ne-am reașezat cumva în noi. Scriu știind că voi, atât de tineri, de vii, de frumoși, de deștepți și de curajoși, respirați altfel aerul acidulat și proaspăt al fiecărei zilei. Și că, în biografiile voastre, ale noastre, am suferit o mutație ontologică: ne-am descoperit vii. Oameni salvatori dacă nu ai altora, măcar ai noștri. Vă aveți în grijă, ăsta e adevărul. Și trebuie să trăiți cu acest adevăr axiomatic deloc comod poate, la vârsta voastră: vă cam aveți în grijă. Știu nu doar că sunteți, dar că veți fi buni. Cei mai buni chiar într-o lume în care răutatea pare virtual infinită. O să așezați cu migală câteva straturi de armură, o să puneți Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica, Brahms sau altceva în căști, o să vă iertați părinții dacă nu v-au înțeles cum ați fi vrut voi, iar ei vă vor ierta pentru toate făcutele și nefăcutele, și o să cam ieșiți în larg. Iar largul acesta poate fi fioros de multe ori. (fragment din editorialul semnat de Roxana Dumitrache)

Numărul 15

din editorial

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul de acest tip din spațiul preuniversitar ieșean, în care foști redactori, studenți la universități din afară și din țară, absolvenți angajați în diferite domenii vin să ne împărtășească într-un dialog viu experiența lor), workshop-uri și lansări de carte (activități desfășurate în parteneriat cu Institutul Cultural Francez din Iași și Editura Polirom), Clubul de Poezie de la Suceava, Concursul „M.Iordache”. E o dinamică a spiritului ce susține și însuflețește revista și care modelează, fără a limita atitudinea culturală la articolele regăsite în paginile ei.

Disponibil în variantă PDF

download_arrow

Numărul 14

din editorial

Cooperare transfrontalieră – iată o realitate care, pentru a dobândi substanță, trebuie să treacă de definiția tehnică, de dicționar. Pentru a o înțelege în realitatea ei palpabilă, cernută prin sita culturii (căci în afara acesteia nimic nu poate dura), tinerii redactori Alecart au participat în august la un workshop a cărui temă a fost chiar aceasta: cooperarea transfrontalieră.

download_arrow

Numărul 13 - română

din editorial

De ce aleg absolvenții noștri să studieze în afară?

Înăuntru și-n afară – într-o relație conjunctă, nu disjunctă, într-o oglindire a semnelor existenței așezate sub semnul lui „a rămâne” (acasă, în țară, printre ai tăi) și a lui „a te situa” în lumea din afara acestor spații, fără a pierde nimic din ceea ce „a rămâne” îți putea oferi. Așa a fost gândită rubrica în care se adună în…

David Vann: „Când scriu, mă prefac că nu va citi nimeni.”

(Fragment dintr-un interviu acordat de celebrul scriitor, David Vann, în exclusivitate revistei „Alecart”-nr. 12)* Î: Aveți cumva un anumit tip de cititor în vedere? DV: Nu, dimpotrivă, nu mă gândesc deloc la cititori când scriu. Nu-mi imaginez cine va citi ce am scris. Nu îmi place să lucrez cu alții, deci nu-mi place să mă gândesc la altcineva în timpul…

O viață între paranteze: Sebastian, ceilalți și un cîine, de Mihai Radu

Starea pe care mi-a produs-o romanul lui Mihai Radu se aseamănă într-o anumită măsură cu aceea pe care am trăit-o vizionând filmul lui Corneliu Porumboiu, Polițist-adjectiv (minimalist, s-au grăbit să spună unii, cu cadre filmate în timp real, punând la încercare răbdarea celor care așteptau suspans, intrigă, „evoluție”). Romanul lui Mihai Radu nu e deloc minimalist, e mai curând un…

Expoziția de grafică și fotografie „Amprente”

Expoziția de grafică și fotografie „Amprente”,propusă de artistul plastic Ioniță Benea și de tânăra fotografă Alexandra Baban, transpune în limbajul artei vizuale o suită de opere semnificative ale literaturii franceze. Atmosfera poemelor lui Alfred de Musset, Louis Aragon, Jacques Prévert, Paul Éluard, Mistral, Villon, Baudelaire și Mallarmé e surprisă în lucrările de grafică ale lui Ioniță Benea. Fluiditatea liniilor traduce…

La volan 4

Cui nu îi pasă de condus nu ar trebui să mai conducă; la fel cum, dacă nu mă interesează gătitul, nu ar trebui să pregătesc cina pentru prieteni. Pentru dezinteresați, mașina nu e interesantă, ci e un bun cu care se trezesc sub fund. Mulți dintre ei își iau mașina ca și cum și-ar lua ultimul tip de smartphone: habar…

Update manual

Dezavantajele în a fi „street-wise” reies în momentul exprimării, în cazul limbajului. În timp ce cunoşti toate „mersurile”, ţi-e greu să îţi susţii teoretic manevrele fără să pari un bişniţar însetat de visul românesc al frustrărilor postcomuniste. De aceea propun un fel de documentare în masă pentru a ne desluşi concret poziţia. Un fel de update declanşat manual, ca să…

Move like Cartman

Nu am mai comunicat nimic pe acest blog prietenos pentru că mă temeam că nu prea aveam despre ce… deocamdată. Deși, vorbitul degeaba poate fi un exercițiu de self trust – dacă vă pasionează „doctorii” penibili care scot cărți despre cât de frumos trebuie să te crezi. Când iți repeți prostioarele pe la cafele sau în oglindă, ca pe o…

Cum să-i atragi pe profesori să citească?

Se tot vorbește în învățământul românesc despre motivarea elevilor de a citi. Cum rămâne însă cu motivarea profesorului de română de a citi la zi ce apare, de a fi informat cu privire la realitatea „reală” din revistele de cultură și din cenaclurile literare? Poate că greșesc și nu e rostul unui profesor de română să citească și literatura la…

The fractional transfiguration of a trauma: Legend of a Suicide

A life marked by the continuous attempt to understand a father who is incapable of finding his place in this world—odd in his approach to interfamilial relationships and much too immature—spurred the birth of this novel inside which David Vann pieces back together parts of his father’s life, in order to discover him beyond the deeds and gestures that can…

Cărțile sunt ochi și urechi la FILIT

Expoziţia „Cărţile sunt ochi şi urechi la FILIT” propune o traducere a cuvântului în imagine. Acest proces este de fapt o convertire a simbolului, a mesajului dintr-o formă de exprimare artistică în alta. Fotografiile Alexandrei Baban se remarcă prin intermediul contrastelor puternice; folosite în ilustraţia pentru Cele 7 vieţi ale lui Felix K. pentru a transmite ipostazele antinomice, dualitatea divinităţii…

La volan 3

La volan, cu niște Deadmau5 in boxe, cu ochelarii tip aviator pe nas; fericit și chiar liniștit și fără nici un gând pe creier. Asta se întâmplă numai la volan, unde nici nu prea răspund la telefon. Nici traseul nu il știu tot timpul, din cauza asta nici nu mă deranjează să mai ocolesc din când în când. Las cocalarii…

Jurnalul FILIT: „Întâlnirile Alecart”

  În săptămâna ce a trecut, s-a desfăşurat FILIT, Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere , în care atât scriitori români cât si străini au fost invitaţi ai redactorilor Alecart, într-un spațiu nonconformist, tapetat cu grafică, fotografie. În afara școlii, la înălțime! Prima zi. Ne-am întâlnit cu Sadie Jones şi romanul ei „Proscrisul”. Deşi este o scriitoare apreciată, premiată în lume, s-a…