Câte două-trei romane (super)comerciale pe an (în cel mai bun caz, pe semestru) și mă pot numi cititoare. Din când în când, niște titluri alese la întâmplare din listele cu recomandări pertinente. A prezenta lecturile înseamnă a relata o înșiruire de evenimente aproape cursivă, de fiecare dată la fel de surprinsă de poveste, căreia îi rămân (și care îmi rămâne) mereu străină. O atitudine aproape glacială față de orice roman, care nu m-a lăsat să ajung niciodată în interior: până la urmă, un raft de cărți din care nu am încercat să înțeleg nimic și încă pe atâtea din care am înțeles tot și care nu spuneau nimic.

Numărul 20

din editorial

A student’s school year revolves around two key moments: the 15th of September and the 15th of June. The first one brings a taste of melancholy, the student feels as if he indeed misses his classmates and maybe some of his teachers too, but not that much. However, the feeling begins to fade after the first week of waking up at 6:30 in the morning and completely disappears after the first tests. The student starts thinking about that second key moment as early as Easter holiday, just when the weather is great for taking walks in the evening and spending time with friends in pubs, but there’s no time for such things as the student has to fix his grades, because he wants to have a great summer, go to festivals or even to the seaside. Still, these things need to be approved by his sponsors who have expectations from him and want to see that ”their hard work was worth it”.

Issue #19 - english

special edition for FILIT

Anul elevului se învârte în permanență în jurul a două momente definitorii: 15 septembrie și 15 iunie. Primul vine cu puțină melancolie: elevul simte vag că îi e dor de colegi, poate chiar și de câțiva profesori. Sentimentul începe să se estompeze după prima săptămână de trezit la 6:30 dimineața, ajungând să dispară în totalitate după cea dintâi rundă de teste. Al doilea moment se lasă așteptat cam de prin vacanța de Paște: luna mai se lunge…eeește, elevul are senzația că timpul a încremenit și afară e tot mai cald, o vreme frumoasă de plimbat seara și de mers în pub-uri cu prietenii. Totuși, elevul are de reparat medii, pentru că vrea să meargă la festivaluri în iulie și august (poate ajunge chiar și pe la mare), iar asta e imposibil fără finanțare de la „sponsorii” săi care vor să vadă „pentru ce am muncit eu și cu taică-tu”.

Numărul 19 - română

ediție specială FILIT

„Din interior”, deci, nu se vede limpede cu ce se iese din istoria recentă. Ai, părerea mea, mult prea multe povești de spus – pentru că probabil una dintre chestiile cele mai importante în perioada asta o reprezintă întâlnirile. De orice tip. E o vârstă e experiențelor și a experimentelor în fond, de aceea întâlnirile valorează atât de mult. Oriunde, cu oricine sau cu orice are loc o întâlnire: de la profesori, colegi, portar, Radu Paraschivescu, Marin-Mălaicu Hondrari, Gabriela Adameșteanu, (insert om de cultură, artist sau absolvent invitat la ALECART) ș.a. până la Un roman natural al lui Gospodinov, Unu+Unu de la TNI, Bacalaureatul total sau Despărțirea de copilărie, poezia celor de Suceava etc. , orice aspect neînsemnat (sau nu) îți pică în mână sau îți apare în față – aceea e o întâlnire. Un tête-à-tête cu o idee de fapt. (fragment din editorialul semnat de Tudor Berbinschi) din cuprins: muzica adolescenței de aici și din SUA, interviu cu Marin Mălaicu-Hondrari, dosar Khaled Hosseini, recenzie Bacalaureat și Sieranevada, Cine se ascunde sub cocul „man-bun”?, Lionel Duroy ș.a.

Numărul 18

din editorial

Atunci eram un fluture într-un borcan. Am învățat să sparg sticla. Și cioburile au rămas - haotice, aruncate, dezorientate și ireversibile - în casa bunicii, la masa de scris, prin parcuri, câteva prin alte orașe, alte țări, pe balcoane, pe bănci și între două trotuare. Câteva, în cărți. Altele, la câțiva oameni. Acum frântura aceasta de sticlă, însă, mă surprinde și pe mine. Sunt eu aici, sărind, râzând, mult prea veselă și prea diferită de ceea ce am devenit, contrastând cu tot ce se află în jurul meu, ciufulită, mică, îmbufnată că păpușile vorbesc din ce în ce mai rar cu mine și prefăcându-mă că între degetele mici și încovoiate de o greutate mult prea mare, cartea Fraților Grimm începe să fie mai mult decât o jucărie.

Numărul 17

din editorial

Tentativele de trezire a educației din România ultimelor decenii seamănă oarecum cu încercarea de a lipi cu bandă adezivă la urgențe o babă feliată gospodărește de o cositoare. Nici nu știi ce-i mai rău, toate sunt, așa că ești tentat să-i pui banda adezivă pe gură, măcar să nu mai țipe. Doar că, a naibii, în loc să țipe cântă. Și încă fals. Stai și te uiți la ea și te prinzi că e complet desprinsă de realitate. Ceea ce-i simpatic, desigur, doar că tot nu știi de unde să te apuci s-o repari, că te mai și pocnește când încerci să te apropii de ea. E îmbătrânită și irascibilă ca toate babele, mai ales dacă vorbim despre babe cărora le-a făcut fiecare ce i-a trecut prin cap în ultimii nici nu mai știm câți ani (de unde ne apucăm să numărăm, oricum?). O lași deci pe masă, cu mațele pe-afară, și te scurgi fluierând pe după colț, sperând că nu te-a văzut nimeni și că o să-și revină ea cumva miraculos, de capul ei și al norocului chior. (fragment din editorialul semnat de Ștefania Dumbravă)

Numărul 16

din editorial

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite. După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în care lămâile au fost stoarse altfel în ceaiuri, paginile întoarse cu mai puțină poftă, hainele ne-au părut prea mici ori prea mari, oricum nepotrivite, muzica agasantă, trotuarele au căutat frunțile, ne-am reașezat cumva în noi. Scriu știind că voi, atât de tineri, de vii, de frumoși, de deștepți și de curajoși, respirați altfel aerul acidulat și proaspăt al fiecărei zilei. Și că, în biografiile voastre, ale noastre, am suferit o mutație ontologică: ne-am descoperit vii. Oameni salvatori dacă nu ai altora, măcar ai noștri. Vă aveți în grijă, ăsta e adevărul. Și trebuie să trăiți cu acest adevăr axiomatic deloc comod poate, la vârsta voastră: vă cam aveți în grijă. Știu nu doar că sunteți, dar că veți fi buni. Cei mai buni chiar într-o lume în care răutatea pare virtual infinită. O să așezați cu migală câteva straturi de armură, o să puneți Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica, Brahms sau altceva în căști, o să vă iertați părinții dacă nu v-au înțeles cum ați fi vrut voi, iar ei vă vor ierta pentru toate făcutele și nefăcutele, și o să cam ieșiți în larg. Iar largul acesta poate fi fioros de multe ori. (fragment din editorialul semnat de Roxana Dumitrache)

Numărul 15

din editorial

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul de acest tip din spațiul preuniversitar ieșean, în care foști redactori, studenți la universități din afară și din țară, absolvenți angajați în diferite domenii vin să ne împărtășească într-un dialog viu experiența lor), workshop-uri și lansări de carte (activități desfășurate în parteneriat cu Institutul Cultural Francez din Iași și Editura Polirom), Clubul de Poezie de la Suceava, Concursul „M.Iordache”. E o dinamică a spiritului ce susține și însuflețește revista și care modelează, fără a limita atitudinea culturală la articolele regăsite în paginile ei.

Disponibil în variantă PDF

download_arrow

Numărul 14

din editorial

Cooperare transfrontalieră – iată o realitate care, pentru a dobândi substanță, trebuie să treacă de definiția tehnică, de dicționar. Pentru a o înțelege în realitatea ei palpabilă, cernută prin sita culturii (căci în afara acesteia nimic nu poate dura), tinerii redactori Alecart au participat în august la un workshop a cărui temă a fost chiar aceasta: cooperarea transfrontalieră.

download_arrow

Numărul 13 - română

din editorial

Cu aripile frânte: Freelancer story, regia Ion Sapdaru (TNI)

O poveste de viață cu o puternică încărcătură emoțională spre sfârșit, cu infuziuni realiste și accente melodramatice, din a cărei configurare scenică nu lipsesc inflexiunile parodice, distanțarea, amestecul de stiluri. E o poveste care se spune fragmentar, prin înlănțuirea unor secvențe semnificative din viața a doi tineri actori liber profesioniști care se străduiesc să supraviețuiască într-o lume (aceea a teatrului)…

Lansarea ALECART 15 sau Despre întâlniri esențiale

„Noi trecem zi de zi peste o sumedenie de oameni pe stradă. Nu cu toți avem o relație. Nu cu toți avem întâlniri. Ai o întâlnire propriu-zisă în sfera lumii tale cu acei oameni cu care ai ceva în comun, cu care se leagă ceva. Această legătură pe care o avem noi unii cu alții trebuie să ne gândim dacă…

Hello (to) gravity

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite.  După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în…

ALECART – Premiul pentru Literatură, „Oamenii Timpului”- 2015

Proiectul ALECART, având drept centru de greutate revista de atitudine culturală ALECART, a fost onorat, prin Gheorghe Cîrstian, unul dintre coordonatorii săi, propus la categoria Literatură, cu premiul Oamenii Timpului. Este cea mai înaltă distincție acordată până în prezent revistei ALECART. Distincția a fost acordată la Gala Extraordinară a Campaniei Oamenii Timpului, desfășurată la Iași, sâmbătă, 12.12.2015, începând cu ora…

Iarna dragostei noastre, în regia lui Emil Gaju (TNI)

O dragoste în iarnă, o dragoste târzie, o poveste de viață care te obligă să îți amintești că a fi om înseamnă a trăi permanent în apropierea dragostei sau în așteptarea ei. Un text bun (Nadejda Ptușkina), palpitând de umanitate, de o sfâșietoare tristețe, în ciuda notelor de comedie savuroasă imprimate de regizor. Acestea nu fac decât să sublinieze dramatismul,…

Interviu cu Roxana Dumitrache

  Eu am fost o Galatee modelată și creată de mulți Pygmalioni. Știm că ai studiat în România, dar și în Marea Britanie. Prin ce diferă cele două sisteme de învățământ? Ce ai schimba în sistemul românesc? Vreau să cred că sunt produsul celor două sisteme de educație și că tocmai această bipolaritate intelectuală s-a dovedit salvatoare în cazul meu….

Performanță înăuntru și-n afară cu Raluca Anisie și Vlad Țundrea

Seriozitatea concentrată în locul nepotrivit naște minți deformate Așa cum am fost obișnuiți, proiectul alecartian „Înăuntru și-n afară” a adus din nou printre liceenii talentați ai Colegiului Național de Artă ”Octav Băncilă” Iași doi absolvenți și colaboratori ALECART, Vlad Țundrea (arhitect) și Raluca Anisie (ingineră), la un dialog despre școala în România și în Europa, despre avantajele/ dezavantajele de a…

Cuvintele care ne construiesc ca ființe umane (Cabaretul cuvintelor, de Matei Vișniec în regia lui Ovidiu Lazăr, TNI)

Spectacolul regizat de Ovidiu Lazăr, păstrând titlul volumului lui Matei Vișniec, este el însuși (independent, dar întru totul în interiorul universului/viziunii din care își are punctul de plecare) o călătorie în lumea cuvintelor, o aventură în spațiul atât de provocator și pulsând de o viață proprie al cuvintelor. Pornind de la formula textului deschis, spart, de la spațiile goale pe…

Iluzie, Blocaj, Solitudine, Egoism, Necesitate: Ibsen Incorporated

Moto: „Cel mai puternic om din lume este acela ce poate trăi singur.” (Henrik Ibsen) Ibsen Incorporated (FITPTI, 2015): un spectacol deloc comod, amestec de satiră și dramă, o tragi-comedie construită în manieră modernă, neconvențională, în care cinci dintre personajele lui Ibsen sunt puse față în față la vârste și în ipostaze diferite pentru a reface nu atât psihologia sau…

Dacă nu se află nu se poate schimba nimic – FITPTI 2015: Antisocial, un spectacol de Bogdan Georgescu (Teatrul „Radu Stanca”, Sibiu)

Imaginați-vă o reacție chimică între elemente incompatibile. Sau trei relații matematice care, oricât ați încerca, nu pot fi aduse la un numitor comun. Sau întâlnirea dintre un băștinaș amerindian, un afacerist de pe Wall Street și un rocker. Dacă fiecare dintre aceste premise vi se pare improbabilă, atunci încercați ceva mai soft: imaginați-vă că ați putea pătrunde pentru 5 minute…

Seara FILIT: Vodolazkin & Patapievici

„Seara FILIT” a reunit anul acesta la Teatrul Național „Vasile Alecsandri” două nume importante: scriitorul rus Evgheni Vodolazkin – cel care a scris cunoscutul roman Laur, recenzat în numărul 14 al revistei „Alecart”(http://alecart.ro/nr14/), și Horia-Roman Patapievici. Întâlnirea a debutat cu discursul lui Alin Aivănoaiei care a afirmat că, deși FILIT-ul anul aceasta s-a desfășurat într-o formă restrânsă, invitații care s-au…

Liliana Corobca în Kinderland

În ce măsură reflectă literatura problemele lumii actuale? Ne facilitează cărțile contactul cu o realitate socială pe care adeseori o ignorăm, fie din neștiință, fie din nepăsare? Devenim, prin lectură, mai responsabili și mai sensibili? Iată întrebările care, în cursul zilei de astăzi, 3 octombrie, au conturat atmosfera „Întâlnirii Alecart” din cadrul Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași, în…