O tânără, cu capul ușor aplecat spre poală, cu cotul sprijinind banca și palma făcută așternut sub tâmplă, citea. Avea în mână un Marquez. Pe bancă să fi fost fie Mărturisiri și anateme, fie Pe culmile disperării, în orice caz, un volum semnat de Emil Cioran. Împrumutat de la colega din spate care, cu o pauză în urmă, terminase primul ei volum de Kafka, Castelul. Colegul din prima bancă încerca să le explice unor fete din clasa alăturată cum descoperise un volum de poezie contemporană extraordinar, în timp ce, în ultima bancă, un alt băiat sublinia cu nerv rânduri într-o carte fragilă, spre consternarea colegei de bancă: ea păstra cărțile nevătămate.

Numărul 21

din editorial

Câte două-trei romane (super)comerciale pe an (în cel mai bun caz, pe semestru) și mă pot numi cititoare. Din când în când, niște titluri alese la întâmplare din listele cu recomandări pertinente. A prezenta lecturile înseamnă a relata o înșiruire de evenimente aproape cursivă, de fiecare dată la fel de surprinsă de poveste, căreia îi rămân (și care îmi rămâne) mereu străină. O atitudine aproape glacială față de orice roman, care nu m-a lăsat să ajung niciodată în interior: până la urmă, un raft de cărți din care nu am încercat să înțeleg nimic și încă pe atâtea din care am înțeles tot și care nu spuneau nimic.

Numărul 20

din editorial

A student’s school year revolves around two key moments: the 15th of September and the 15th of June. The first one brings a taste of melancholy, the student feels as if he indeed misses his classmates and maybe some of his teachers too, but not that much. However, the feeling begins to fade after the first week of waking up at 6:30 in the morning and completely disappears after the first tests. The student starts thinking about that second key moment as early as Easter holiday, just when the weather is great for taking walks in the evening and spending time with friends in pubs, but there’s no time for such things as the student has to fix his grades, because he wants to have a great summer, go to festivals or even to the seaside. Still, these things need to be approved by his sponsors who have expectations from him and want to see that ”their hard work was worth it”.

Issue #19 - english

special edition for FILIT

Anul elevului se învârte în permanență în jurul a două momente definitorii: 15 septembrie și 15 iunie. Primul vine cu puțină melancolie: elevul simte vag că îi e dor de colegi, poate chiar și de câțiva profesori. Sentimentul începe să se estompeze după prima săptămână de trezit la 6:30 dimineața, ajungând să dispară în totalitate după cea dintâi rundă de teste. Al doilea moment se lasă așteptat cam de prin vacanța de Paște: luna mai se lunge…eeește, elevul are senzația că timpul a încremenit și afară e tot mai cald, o vreme frumoasă de plimbat seara și de mers în pub-uri cu prietenii. Totuși, elevul are de reparat medii, pentru că vrea să meargă la festivaluri în iulie și august (poate ajunge chiar și pe la mare), iar asta e imposibil fără finanțare de la „sponsorii” săi care vor să vadă „pentru ce am muncit eu și cu taică-tu”.

Numărul 19 - română

ediție specială FILIT

„Din interior”, deci, nu se vede limpede cu ce se iese din istoria recentă. Ai, părerea mea, mult prea multe povești de spus – pentru că probabil una dintre chestiile cele mai importante în perioada asta o reprezintă întâlnirile. De orice tip. E o vârstă e experiențelor și a experimentelor în fond, de aceea întâlnirile valorează atât de mult. Oriunde, cu oricine sau cu orice are loc o întâlnire: de la profesori, colegi, portar, Radu Paraschivescu, Marin-Mălaicu Hondrari, Gabriela Adameșteanu, (insert om de cultură, artist sau absolvent invitat la ALECART) ș.a. până la Un roman natural al lui Gospodinov, Unu+Unu de la TNI, Bacalaureatul total sau Despărțirea de copilărie, poezia celor de Suceava etc. , orice aspect neînsemnat (sau nu) îți pică în mână sau îți apare în față – aceea e o întâlnire. Un tête-à-tête cu o idee de fapt. (fragment din editorialul semnat de Tudor Berbinschi) din cuprins: muzica adolescenței de aici și din SUA, interviu cu Marin Mălaicu-Hondrari, dosar Khaled Hosseini, recenzie Bacalaureat și Sieranevada, Cine se ascunde sub cocul „man-bun”?, Lionel Duroy ș.a.

Numărul 18

din editorial

Atunci eram un fluture într-un borcan. Am învățat să sparg sticla. Și cioburile au rămas - haotice, aruncate, dezorientate și ireversibile - în casa bunicii, la masa de scris, prin parcuri, câteva prin alte orașe, alte țări, pe balcoane, pe bănci și între două trotuare. Câteva, în cărți. Altele, la câțiva oameni. Acum frântura aceasta de sticlă, însă, mă surprinde și pe mine. Sunt eu aici, sărind, râzând, mult prea veselă și prea diferită de ceea ce am devenit, contrastând cu tot ce se află în jurul meu, ciufulită, mică, îmbufnată că păpușile vorbesc din ce în ce mai rar cu mine și prefăcându-mă că între degetele mici și încovoiate de o greutate mult prea mare, cartea Fraților Grimm începe să fie mai mult decât o jucărie.

Numărul 17

din editorial

Tentativele de trezire a educației din România ultimelor decenii seamănă oarecum cu încercarea de a lipi cu bandă adezivă la urgențe o babă feliată gospodărește de o cositoare. Nici nu știi ce-i mai rău, toate sunt, așa că ești tentat să-i pui banda adezivă pe gură, măcar să nu mai țipe. Doar că, a naibii, în loc să țipe cântă. Și încă fals. Stai și te uiți la ea și te prinzi că e complet desprinsă de realitate. Ceea ce-i simpatic, desigur, doar că tot nu știi de unde să te apuci s-o repari, că te mai și pocnește când încerci să te apropii de ea. E îmbătrânită și irascibilă ca toate babele, mai ales dacă vorbim despre babe cărora le-a făcut fiecare ce i-a trecut prin cap în ultimii nici nu mai știm câți ani (de unde ne apucăm să numărăm, oricum?). O lași deci pe masă, cu mațele pe-afară, și te scurgi fluierând pe după colț, sperând că nu te-a văzut nimeni și că o să-și revină ea cumva miraculos, de capul ei și al norocului chior. (fragment din editorialul semnat de Ștefania Dumbravă)

Numărul 16

din editorial

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite. După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în care lămâile au fost stoarse altfel în ceaiuri, paginile întoarse cu mai puțină poftă, hainele ne-au părut prea mici ori prea mari, oricum nepotrivite, muzica agasantă, trotuarele au căutat frunțile, ne-am reașezat cumva în noi. Scriu știind că voi, atât de tineri, de vii, de frumoși, de deștepți și de curajoși, respirați altfel aerul acidulat și proaspăt al fiecărei zilei. Și că, în biografiile voastre, ale noastre, am suferit o mutație ontologică: ne-am descoperit vii. Oameni salvatori dacă nu ai altora, măcar ai noștri. Vă aveți în grijă, ăsta e adevărul. Și trebuie să trăiți cu acest adevăr axiomatic deloc comod poate, la vârsta voastră: vă cam aveți în grijă. Știu nu doar că sunteți, dar că veți fi buni. Cei mai buni chiar într-o lume în care răutatea pare virtual infinită. O să așezați cu migală câteva straturi de armură, o să puneți Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica, Brahms sau altceva în căști, o să vă iertați părinții dacă nu v-au înțeles cum ați fi vrut voi, iar ei vă vor ierta pentru toate făcutele și nefăcutele, și o să cam ieșiți în larg. Iar largul acesta poate fi fioros de multe ori. (fragment din editorialul semnat de Roxana Dumitrache)

Numărul 15

din editorial

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul de acest tip din spațiul preuniversitar ieșean, în care foști redactori, studenți la universități din afară și din țară, absolvenți angajați în diferite domenii vin să ne împărtășească într-un dialog viu experiența lor), workshop-uri și lansări de carte (activități desfășurate în parteneriat cu Institutul Cultural Francez din Iași și Editura Polirom), Clubul de Poezie de la Suceava, Concursul „M.Iordache”. E o dinamică a spiritului ce susține și însuflețește revista și care modelează, fără a limita atitudinea culturală la articolele regăsite în paginile ei.

Disponibil în variantă PDF

download_arrow

Numărul 14

din editorial

Cooperare transfrontalieră – iată o realitate care, pentru a dobândi substanță, trebuie să treacă de definiția tehnică, de dicționar. Pentru a o înțelege în realitatea ei palpabilă, cernută prin sita culturii (căci în afara acesteia nimic nu poate dura), tinerii redactori Alecart au participat în august la un workshop a cărui temă a fost chiar aceasta: cooperarea transfrontalieră.

download_arrow

Numărul 13 - română

din editorial

FILIT 2016. Veronica D. Niculescu și Radu Paraschivescu la Colegiul Național

Are cunoașterea sinelui o finalitate? Ce este cu adevărat iubirea? Ce efecte are literatura asupra individului? Acestea sunt doar câteva dintre întrebările care au fost aduse în discuție în cadrul zilei de astăzi, 27 octombrie, în atmosfera primitoare a Sălii de Festivități a Colegiului Național Iași. Doi scriitori – Veronica D. Niculescu și Radu Paraschivescu – alături de romanele lor,…

FILIT 2016. Întâlnirile ALECART

A patra ediție a Festivalului Internațional de Literatură și Traducere e pe punctul de a aduce din nou față în față, într-un dialog efervescent, tinerii cititori și scriitori importanți, traducători și manageri culturali. ALECART a fost încă de la început parte a ceea ce a însemnat spiritul FILIT: plăcerea de a descoperi provocările literaturii contemporane, de a diseca, de a…

Arta și politica: două fețe ale aceleiași monede?

Colecția de lucrări grafice a artistului Ilie Krasovschi*, Jurnal global (2016),  se situează pe acel teren incomod al artei cu mesaj politic. În spațiul est-european, argumentul că funcția artei nu este pur estetică, ci în egală măsură și politică, a pierdut mulți adepți pe vremea dictaturilor comuniste. Încă din anii 1930, Realismului Socialist a fost impus în URSS ca singurul…

JUCĂRIA (VIE A) MORTULUI

(…un mistic al scamei, un bard al gargarei, un exeget al sfincterelor, un argonaut al umorilor…). E aproape imposibil să mai scrii ceva interesant despre Jucăria Mortului atîta timp cît bisturiul cu care Acosmei își de-scrie dîra de existență îți rîcîie oasele, dincoace de text, pentru a face o morișcă din ele. (Sau atîta timp cît nu ai murit în…

Școala altfel. Școala Alecart. (Întâlnirile Alecart 2015 – 2016. După FILIT)

ALECART e o agora a minților frumoase, a spiritelor tari, a bucuriei de a-ți întâlni în scris sau pe viu scriitorii preferați, de a-i întreba lucruri felurite. (Roxana Dumitrache) Anul școlar 2015-2016 a însemnat pentru alecartieni o continuare a dialogului cu scriitori, cu personalități culturale, cu absolvenți. Este anul în care am primit un premiu care ne-a onorat (Trofeul „Oamenii Timpului”…

Familiaritatea departelui. În Elveția ca acasă

Ce oferă un profesor? Nu poți oferi mai mult decât ceea ce ești. Informațiile, experiența, sprijinul le obții mai devreme sau mai târziu, mai ușor sau mai dificil, iar școala nu este singurul spațiu care contribuie la formarea ta. Și atunci ce poate oferi un profesor? Probabil încrederea în tine, capacitatea de a-ți descoperi forța interioară, de a lăsa lumea…

Trădare, numele tău este Iuda. Iuda, de Amos Oz

Ceea ce impresionează în Iuda este credibilitatea, autenticitatea gândului, căci Amos Oz plasează în chiar miezul ficțiunii sale documentarea riguroasă, șlefuind o narațiune ce captivează. Astfel, detaliile care alcătuiesc atmosfera și emoțiile cu care se confruntă personajele par desprinse din viața de zi cu zi, peisajele apar sub ochii cititorilor clare ca niște vederi primite din Israel.   Iuda este…

Lucian Dan Teodorovici: „Teatrul îmi oferă o libertate totală.”

Interviul cu Lucian Dan Teodorovici este preluat din Alecart 16. 1.  Jocul teatral e jocul de-a adevărul, deși puțini dintre cei care vin la spectacole cunosc acest fapt. Cum ați trecut de la a scrie teatru la dorința de a regiza și ce ați descoperit despre dvs., ca om și ca artist, în această provocare? Niciodată, în copilărie sau adolescență,…

poezia e (cu mine) la bistrița

În mintea ta în jurul cuvântului Bistrița gravitează halucinant imagini, sunete și versuri, un amestec de flaute, glume, revoltă, struți, ticuri nervoase, pagini, cuvinte, sticle cu poezii, jazz, voie bună, oameni frumoși, mere, piele de găină, pasiune pentru artă. Câteva secvențe sunt blocate pe repeat și îți inundă serile, ancorându-te încă de atmosfera festivalului, de poezie.  Îți este greu să…

Harta sufletului meu, o temă dată adulților**

Horia e un copil care gândește. Horia e un copil care uimește. Un copil care nu are răbdare să adune în spate un car de ani înainte să înțeleagă existența, ci vrea răspunsuri acum. Ba chiar, aș putea spune, a făurit răspunsuri proprii la întrebările etern umane. Deja, Horia e un răzvrătit împotriva plafonării, un mic geniu care vrea să…

Eli, Eli, lama sabactani? Goldberg Show, regia Mihai Măniuțiu, TNI

Imaginați-vă o disecție pe viu: o rană supurândă, fără anestezie, percepția lentă, tot mai lentă, în ciuda ritmului constant, sacadat al mișcărilor ce se succed. Măriți imaginea. Amplificați percepția. De zece, de o sută, de „n” ori. Sunteți în același timp „pacientul” și mâna care acționează, ochiul care vede, nervul care tresare, cadavrul viu și privitorul. Înăuntru și-n afară. O…