Câte două-trei romane (super)comerciale pe an (în cel mai bun caz, pe semestru) și mă pot numi cititoare. Din când în când, niște titluri alese la întâmplare din listele cu recomandări pertinente. A prezenta lecturile înseamnă a relata o înșiruire de evenimente aproape cursivă, de fiecare dată la fel de surprinsă de poveste, căreia îi rămân (și care îmi rămâne) mereu străină. O atitudine aproape glacială față de orice roman, care nu m-a lăsat să ajung niciodată în interior: până la urmă, un raft de cărți din care nu am încercat să înțeleg nimic și încă pe atâtea din care am înțeles tot și care nu spuneau nimic.

Numărul 20

din editorial

A student’s school year revolves around two key moments: the 15th of September and the 15th of June. The first one brings a taste of melancholy, the student feels as if he indeed misses his classmates and maybe some of his teachers too, but not that much. However, the feeling begins to fade after the first week of waking up at 6:30 in the morning and completely disappears after the first tests. The student starts thinking about that second key moment as early as Easter holiday, just when the weather is great for taking walks in the evening and spending time with friends in pubs, but there’s no time for such things as the student has to fix his grades, because he wants to have a great summer, go to festivals or even to the seaside. Still, these things need to be approved by his sponsors who have expectations from him and want to see that ”their hard work was worth it”.

Issue #19 - english

special edition for FILIT

Anul elevului se învârte în permanență în jurul a două momente definitorii: 15 septembrie și 15 iunie. Primul vine cu puțină melancolie: elevul simte vag că îi e dor de colegi, poate chiar și de câțiva profesori. Sentimentul începe să se estompeze după prima săptămână de trezit la 6:30 dimineața, ajungând să dispară în totalitate după cea dintâi rundă de teste. Al doilea moment se lasă așteptat cam de prin vacanța de Paște: luna mai se lunge…eeește, elevul are senzația că timpul a încremenit și afară e tot mai cald, o vreme frumoasă de plimbat seara și de mers în pub-uri cu prietenii. Totuși, elevul are de reparat medii, pentru că vrea să meargă la festivaluri în iulie și august (poate ajunge chiar și pe la mare), iar asta e imposibil fără finanțare de la „sponsorii” săi care vor să vadă „pentru ce am muncit eu și cu taică-tu”.

Numărul 19 - română

ediție specială FILIT

„Din interior”, deci, nu se vede limpede cu ce se iese din istoria recentă. Ai, părerea mea, mult prea multe povești de spus – pentru că probabil una dintre chestiile cele mai importante în perioada asta o reprezintă întâlnirile. De orice tip. E o vârstă e experiențelor și a experimentelor în fond, de aceea întâlnirile valorează atât de mult. Oriunde, cu oricine sau cu orice are loc o întâlnire: de la profesori, colegi, portar, Radu Paraschivescu, Marin-Mălaicu Hondrari, Gabriela Adameșteanu, (insert om de cultură, artist sau absolvent invitat la ALECART) ș.a. până la Un roman natural al lui Gospodinov, Unu+Unu de la TNI, Bacalaureatul total sau Despărțirea de copilărie, poezia celor de Suceava etc. , orice aspect neînsemnat (sau nu) îți pică în mână sau îți apare în față – aceea e o întâlnire. Un tête-à-tête cu o idee de fapt. (fragment din editorialul semnat de Tudor Berbinschi) din cuprins: muzica adolescenței de aici și din SUA, interviu cu Marin Mălaicu-Hondrari, dosar Khaled Hosseini, recenzie Bacalaureat și Sieranevada, Cine se ascunde sub cocul „man-bun”?, Lionel Duroy ș.a.

Numărul 18

din editorial

Atunci eram un fluture într-un borcan. Am învățat să sparg sticla. Și cioburile au rămas - haotice, aruncate, dezorientate și ireversibile - în casa bunicii, la masa de scris, prin parcuri, câteva prin alte orașe, alte țări, pe balcoane, pe bănci și între două trotuare. Câteva, în cărți. Altele, la câțiva oameni. Acum frântura aceasta de sticlă, însă, mă surprinde și pe mine. Sunt eu aici, sărind, râzând, mult prea veselă și prea diferită de ceea ce am devenit, contrastând cu tot ce se află în jurul meu, ciufulită, mică, îmbufnată că păpușile vorbesc din ce în ce mai rar cu mine și prefăcându-mă că între degetele mici și încovoiate de o greutate mult prea mare, cartea Fraților Grimm începe să fie mai mult decât o jucărie.

Numărul 17

din editorial

Tentativele de trezire a educației din România ultimelor decenii seamănă oarecum cu încercarea de a lipi cu bandă adezivă la urgențe o babă feliată gospodărește de o cositoare. Nici nu știi ce-i mai rău, toate sunt, așa că ești tentat să-i pui banda adezivă pe gură, măcar să nu mai țipe. Doar că, a naibii, în loc să țipe cântă. Și încă fals. Stai și te uiți la ea și te prinzi că e complet desprinsă de realitate. Ceea ce-i simpatic, desigur, doar că tot nu știi de unde să te apuci s-o repari, că te mai și pocnește când încerci să te apropii de ea. E îmbătrânită și irascibilă ca toate babele, mai ales dacă vorbim despre babe cărora le-a făcut fiecare ce i-a trecut prin cap în ultimii nici nu mai știm câți ani (de unde ne apucăm să numărăm, oricum?). O lași deci pe masă, cu mațele pe-afară, și te scurgi fluierând pe după colț, sperând că nu te-a văzut nimeni și că o să-și revină ea cumva miraculos, de capul ei și al norocului chior. (fragment din editorialul semnat de Ștefania Dumbravă)

Numărul 16

din editorial

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite. După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în care lămâile au fost stoarse altfel în ceaiuri, paginile întoarse cu mai puțină poftă, hainele ne-au părut prea mici ori prea mari, oricum nepotrivite, muzica agasantă, trotuarele au căutat frunțile, ne-am reașezat cumva în noi. Scriu știind că voi, atât de tineri, de vii, de frumoși, de deștepți și de curajoși, respirați altfel aerul acidulat și proaspăt al fiecărei zilei. Și că, în biografiile voastre, ale noastre, am suferit o mutație ontologică: ne-am descoperit vii. Oameni salvatori dacă nu ai altora, măcar ai noștri. Vă aveți în grijă, ăsta e adevărul. Și trebuie să trăiți cu acest adevăr axiomatic deloc comod poate, la vârsta voastră: vă cam aveți în grijă. Știu nu doar că sunteți, dar că veți fi buni. Cei mai buni chiar într-o lume în care răutatea pare virtual infinită. O să așezați cu migală câteva straturi de armură, o să puneți Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica, Brahms sau altceva în căști, o să vă iertați părinții dacă nu v-au înțeles cum ați fi vrut voi, iar ei vă vor ierta pentru toate făcutele și nefăcutele, și o să cam ieșiți în larg. Iar largul acesta poate fi fioros de multe ori. (fragment din editorialul semnat de Roxana Dumitrache)

Numărul 15

din editorial

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul de acest tip din spațiul preuniversitar ieșean, în care foști redactori, studenți la universități din afară și din țară, absolvenți angajați în diferite domenii vin să ne împărtășească într-un dialog viu experiența lor), workshop-uri și lansări de carte (activități desfășurate în parteneriat cu Institutul Cultural Francez din Iași și Editura Polirom), Clubul de Poezie de la Suceava, Concursul „M.Iordache”. E o dinamică a spiritului ce susține și însuflețește revista și care modelează, fără a limita atitudinea culturală la articolele regăsite în paginile ei.

Disponibil în variantă PDF

download_arrow

Numărul 14

din editorial

Cooperare transfrontalieră – iată o realitate care, pentru a dobândi substanță, trebuie să treacă de definiția tehnică, de dicționar. Pentru a o înțelege în realitatea ei palpabilă, cernută prin sita culturii (căci în afara acesteia nimic nu poate dura), tinerii redactori Alecart au participat în august la un workshop a cărui temă a fost chiar aceasta: cooperarea transfrontalieră.

download_arrow

Numărul 13 - română

din editorial

Despre examenul de bacalaureat la română?

Am văzut de curând o statistică a promovabilității la bacalaureat, conform căreia doar puțin peste jumătate dintre elevi ajung să obțină diploma de absolvire. Asta în condițiile în care procentele au scăzut constant de la an la an, mai ales de când s-au introdus mult blamatele camere de luat vederi în sălile de examen. E greu de spus cine e…

BILANȚ

Anul școlar 2014-2015 a fost, pentru Alecart, un an al întâlnirilor și al satisfacțiilor. Ne-am construit amintiri prin FILIT, am continuat proiecte („Înăuntru și-n afară”), am lansat cărți în prezența autorilor, ne-am bucurat de poezie (Clubul de Poezie), am citit, am organizat și am participat la workshop-uri, am văzut și am discutat filme bune. Am admirat și am scris. Revista…

Bacalureatul total (III)

„Avem un sistem de învățământ bolnav, schimbat continuu de la o secție de terapie la alta, de către politicieni mai mereu incompetenți, care numai grija creativității ori a beneficiarilor educației nu o poartă.”   Cu părere de rău, un bac ideal, pe placul tuturor, nu cred că se poate. E posibil doar unul onest, superior celui de acum, în care…

Bacalaureatul total (II)

„Azi, literatura e studiată aproape exclusiv ca formă de comunicare și aproape deloc ca fapt estetic integrat într-o istorie culturală specifică.”   Din păcate, cei mai mulți dintre elevii de liceu iau contact cu literatura doar ca „materie” nesuferită de bac, fără a avea habar că, rătăcindu-se cu metodă în cărți, pot descoperi universul întreg în câteva banale cuvinte. Dresați…

BACALAUREATUL TOTAL (I)

„Proba scrisă a bacalaureatului reușește ceva riguros contrar: reușește ca, vorbind despre ceva atât de frumos ca literatura, să o transforme în materie pentru subiecte de examen iremediabil urâte.” Să fim cinstiți: literatura nu e pedagogică. S-a ocupat, de la bun început, cu cele mai oribile lucruri de pe lumea asta: spre exemplu, de un tip care-și omoară tatăl, se…

Coperta Alecart 14

Alecart reloaded: multiplu de cultură

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul…

Să FIE Alecart!

Luni, 25 mai, ora 16, în Sala de Festivități a Colegiului Național Iași, va avea loc, cu ocazia lansării noului număr Alecart, dezbaterea despre rolul competițiilor/olimpiadelor și despre performanță în sistemul de învățământ dinăuntru și din afară: „Să fii mai bun decât celălalt sau decât tine, cel de ieri?” Invitați: Roxana Dumitrache, Alexandra Masgras și Florin Lăzărescu. Intenționăm ca alături…

Olimpia Melinte & Alecart

Actoria nu ține doar de costume frumoase și de aplauze, este mai mult decât atât.           Tinerii artiști ai Colegiului Național de Artă „Octav Băncilă” au avut ocazia, în cadrul proiectului alecartian „Înăuntru și-n afară”, de a o întâlni pe binecunoscuta actriță Olimpia Melinte, absolventă de „Băncilă” și apoi a Universității de Arte „George Enescu” Iași – secția artă dramatică….

Cristina Nemerovschi la Librarium Palas

Interviu Cristina Nemerovschi

De Cristina Nemerovschi am aflat anul trecut prin aprilie de la o prietenă. Primul lucru care m-a atras la cărțile ei a fost faptul că personajele erau în mare parte adolescenți care ascultă metal. Citindu-i cărțile am descoperit o lume plină de ființe complexe, rebele, dar care trăiesc liber, care simt lucrurile din jurul lor.

Note pe marginea unui manuscris și a unei întâlniri: Manuscrisul fanariot de Doina Ruști

La 13 ani e firesc să visezi, să-ți dorești să trăiești experiențe diverse, să citești cu pasiune (da, deși unora nu le vine să creadă, la noi în clasă se citește pe rupte. Nu vă imaginați că toți colegii mei o fac, dar suntem un grup – de cititoare, căci e un club exclusivist acesta și puțini băieți reușesc să…

Doina Ruști – o întâlnire deschisă către Epoca fanariotă

„Libertatea are foarte multe fețe. Ea este grea, nici într-un caz nu e o chestie ușoară sau care să te umple de bucurie.”   29 aprilie, Librarium Palas. O seară cu iz oriental, balcanic, fanariot, în care gândurile tuturor, adolescenți și maturi deopotrivă, au fost învăluite în atmosfera unei epoci pline de rafinament, dar cu legi precise. A fost seara…

Lectură publică la Librarium Palas Iași: Doina Ruști, Manuscrisul fanariot

Miercuri, 29 aprilie, la ora 18.00, la Librarium Palas Iași (Str. Palas, nr. 1 A, parter), Doina Ruști va citi fragmente din cel mai recent roman al său, Manuscrisul fanariot, apărut de curînd în colecția „Fiction Ltd.” a Editurii Polirom, disponibil și în ediție digitală. Participă, alături de autoare: Emanuela Ilie, Livia Iacob Moderatoare: Nicoleta Munteanu Lectura va fi urmată…