O tânără, cu capul ușor aplecat spre poală, cu cotul sprijinind banca și palma făcută așternut sub tâmplă, citea. Avea în mână un Marquez. Pe bancă să fi fost fie Mărturisiri și anateme, fie Pe culmile disperării, în orice caz, un volum semnat de Emil Cioran. Împrumutat de la colega din spate care, cu o pauză în urmă, terminase primul ei volum de Kafka, Castelul. Colegul din prima bancă încerca să le explice unor fete din clasa alăturată cum descoperise un volum de poezie contemporană extraordinar, în timp ce, în ultima bancă, un alt băiat sublinia cu nerv rânduri într-o carte fragilă, spre consternarea colegei de bancă: ea păstra cărțile nevătămate.

Numărul 21

din editorial

Câte două-trei romane (super)comerciale pe an (în cel mai bun caz, pe semestru) și mă pot numi cititoare. Din când în când, niște titluri alese la întâmplare din listele cu recomandări pertinente. A prezenta lecturile înseamnă a relata o înșiruire de evenimente aproape cursivă, de fiecare dată la fel de surprinsă de poveste, căreia îi rămân (și care îmi rămâne) mereu străină. O atitudine aproape glacială față de orice roman, care nu m-a lăsat să ajung niciodată în interior: până la urmă, un raft de cărți din care nu am încercat să înțeleg nimic și încă pe atâtea din care am înțeles tot și care nu spuneau nimic.

Numărul 20

din editorial

A student’s school year revolves around two key moments: the 15th of September and the 15th of June. The first one brings a taste of melancholy, the student feels as if he indeed misses his classmates and maybe some of his teachers too, but not that much. However, the feeling begins to fade after the first week of waking up at 6:30 in the morning and completely disappears after the first tests. The student starts thinking about that second key moment as early as Easter holiday, just when the weather is great for taking walks in the evening and spending time with friends in pubs, but there’s no time for such things as the student has to fix his grades, because he wants to have a great summer, go to festivals or even to the seaside. Still, these things need to be approved by his sponsors who have expectations from him and want to see that ”their hard work was worth it”.

Issue #19 - english

special edition for FILIT

Anul elevului se învârte în permanență în jurul a două momente definitorii: 15 septembrie și 15 iunie. Primul vine cu puțină melancolie: elevul simte vag că îi e dor de colegi, poate chiar și de câțiva profesori. Sentimentul începe să se estompeze după prima săptămână de trezit la 6:30 dimineața, ajungând să dispară în totalitate după cea dintâi rundă de teste. Al doilea moment se lasă așteptat cam de prin vacanța de Paște: luna mai se lunge…eeește, elevul are senzația că timpul a încremenit și afară e tot mai cald, o vreme frumoasă de plimbat seara și de mers în pub-uri cu prietenii. Totuși, elevul are de reparat medii, pentru că vrea să meargă la festivaluri în iulie și august (poate ajunge chiar și pe la mare), iar asta e imposibil fără finanțare de la „sponsorii” săi care vor să vadă „pentru ce am muncit eu și cu taică-tu”.

Numărul 19 - română

ediție specială FILIT

„Din interior”, deci, nu se vede limpede cu ce se iese din istoria recentă. Ai, părerea mea, mult prea multe povești de spus – pentru că probabil una dintre chestiile cele mai importante în perioada asta o reprezintă întâlnirile. De orice tip. E o vârstă e experiențelor și a experimentelor în fond, de aceea întâlnirile valorează atât de mult. Oriunde, cu oricine sau cu orice are loc o întâlnire: de la profesori, colegi, portar, Radu Paraschivescu, Marin-Mălaicu Hondrari, Gabriela Adameșteanu, (insert om de cultură, artist sau absolvent invitat la ALECART) ș.a. până la Un roman natural al lui Gospodinov, Unu+Unu de la TNI, Bacalaureatul total sau Despărțirea de copilărie, poezia celor de Suceava etc. , orice aspect neînsemnat (sau nu) îți pică în mână sau îți apare în față – aceea e o întâlnire. Un tête-à-tête cu o idee de fapt. (fragment din editorialul semnat de Tudor Berbinschi) din cuprins: muzica adolescenței de aici și din SUA, interviu cu Marin Mălaicu-Hondrari, dosar Khaled Hosseini, recenzie Bacalaureat și Sieranevada, Cine se ascunde sub cocul „man-bun”?, Lionel Duroy ș.a.

Numărul 18

din editorial

Atunci eram un fluture într-un borcan. Am învățat să sparg sticla. Și cioburile au rămas - haotice, aruncate, dezorientate și ireversibile - în casa bunicii, la masa de scris, prin parcuri, câteva prin alte orașe, alte țări, pe balcoane, pe bănci și între două trotuare. Câteva, în cărți. Altele, la câțiva oameni. Acum frântura aceasta de sticlă, însă, mă surprinde și pe mine. Sunt eu aici, sărind, râzând, mult prea veselă și prea diferită de ceea ce am devenit, contrastând cu tot ce se află în jurul meu, ciufulită, mică, îmbufnată că păpușile vorbesc din ce în ce mai rar cu mine și prefăcându-mă că între degetele mici și încovoiate de o greutate mult prea mare, cartea Fraților Grimm începe să fie mai mult decât o jucărie.

Numărul 17

din editorial

Tentativele de trezire a educației din România ultimelor decenii seamănă oarecum cu încercarea de a lipi cu bandă adezivă la urgențe o babă feliată gospodărește de o cositoare. Nici nu știi ce-i mai rău, toate sunt, așa că ești tentat să-i pui banda adezivă pe gură, măcar să nu mai țipe. Doar că, a naibii, în loc să țipe cântă. Și încă fals. Stai și te uiți la ea și te prinzi că e complet desprinsă de realitate. Ceea ce-i simpatic, desigur, doar că tot nu știi de unde să te apuci s-o repari, că te mai și pocnește când încerci să te apropii de ea. E îmbătrânită și irascibilă ca toate babele, mai ales dacă vorbim despre babe cărora le-a făcut fiecare ce i-a trecut prin cap în ultimii nici nu mai știm câți ani (de unde ne apucăm să numărăm, oricum?). O lași deci pe masă, cu mațele pe-afară, și te scurgi fluierând pe după colț, sperând că nu te-a văzut nimeni și că o să-și revină ea cumva miraculos, de capul ei și al norocului chior. (fragment din editorialul semnat de Ștefania Dumbravă)

Numărul 16

din editorial

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite. După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în care lămâile au fost stoarse altfel în ceaiuri, paginile întoarse cu mai puțină poftă, hainele ne-au părut prea mici ori prea mari, oricum nepotrivite, muzica agasantă, trotuarele au căutat frunțile, ne-am reașezat cumva în noi. Scriu știind că voi, atât de tineri, de vii, de frumoși, de deștepți și de curajoși, respirați altfel aerul acidulat și proaspăt al fiecărei zilei. Și că, în biografiile voastre, ale noastre, am suferit o mutație ontologică: ne-am descoperit vii. Oameni salvatori dacă nu ai altora, măcar ai noștri. Vă aveți în grijă, ăsta e adevărul. Și trebuie să trăiți cu acest adevăr axiomatic deloc comod poate, la vârsta voastră: vă cam aveți în grijă. Știu nu doar că sunteți, dar că veți fi buni. Cei mai buni chiar într-o lume în care răutatea pare virtual infinită. O să așezați cu migală câteva straturi de armură, o să puneți Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica, Brahms sau altceva în căști, o să vă iertați părinții dacă nu v-au înțeles cum ați fi vrut voi, iar ei vă vor ierta pentru toate făcutele și nefăcutele, și o să cam ieșiți în larg. Iar largul acesta poate fi fioros de multe ori. (fragment din editorialul semnat de Roxana Dumitrache)

Numărul 15

din editorial

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul de acest tip din spațiul preuniversitar ieșean, în care foști redactori, studenți la universități din afară și din țară, absolvenți angajați în diferite domenii vin să ne împărtășească într-un dialog viu experiența lor), workshop-uri și lansări de carte (activități desfășurate în parteneriat cu Institutul Cultural Francez din Iași și Editura Polirom), Clubul de Poezie de la Suceava, Concursul „M.Iordache”. E o dinamică a spiritului ce susține și însuflețește revista și care modelează, fără a limita atitudinea culturală la articolele regăsite în paginile ei.

Disponibil în variantă PDF

download_arrow

Numărul 14

din editorial

Cooperare transfrontalieră – iată o realitate care, pentru a dobândi substanță, trebuie să treacă de definiția tehnică, de dicționar. Pentru a o înțelege în realitatea ei palpabilă, cernută prin sita culturii (căci în afara acesteia nimic nu poate dura), tinerii redactori Alecart au participat în august la un workshop a cărui temă a fost chiar aceasta: cooperarea transfrontalieră.

download_arrow

Numărul 13 - română

din editorial

Cărțile anului 2018 (I)

La început de an, o parte dintre redactorii Alecart au răspuns provocării de a face un top al celor mai interesante cărți citite (nu neapărat publicate) în 2018, trei din literatura română și trei din literatura universală. Despre opțiunile lor și ceea ce le-a determinat veți putea afla aici în fiecare zi până la începerea cursurilor.   Andrada Strugaru (elevă…

Deplasări înspre și dinspre miez sau „Singularitatea este pâlpâire”

Cu cât mai imuni la nostalgie, cu atât mai predispuși la autodistrugere. Ultima oară când mă bucurasem de cuvântul pâlpâire aveam cinci ani și priveam stelele altfel. Nu știam că ele stau ascunse pe cer și ziua, nu învățasem să definesc identitatea și nici nu mi-o căutam pe a mea. Oricum, pâlpâirea era abstractă, la granița dintre este și nu…

Path of glory. Când gloria se măsoară în centimetri

Se încheie un an al celebrărilor. Cu festivism sau dezamăgiri, un astfel de an te obligă la reevaluări. E ușor să spui că războiul aduce suferință, dezumanizare, moarte și ură. E un adevăr care îmbracă mai curând aura unui pleonasm. Unde își mai are loc, în acest context, idealul și care mai este semnificația sa?   În 1916, după doi…

„Trebuie să citești literatură foarte bună, trebuie să ai jaloane, să nu citești la întâmplare.”- interviu* cu Emil Brumaru

Nu doar frumusețea e importantă la o femeie. Te poți îndrăgosti de o femeie chiar datorită unui mic defect al ei, datorită unui gest care ție îți place.   Elif Shafak, scriitoare de origine turcă afirma în ultimul ei roman, Lapte negru, în care abordează condiția scriiturii feminine: „Chiar și astăzi, o regulă rămâne în picioare: bărbații care scriu sunt considerați în primul rând…

Cei mai mulți dintre noi nu vedem decât lumea pe care o știm. Zile de Crăciun, de Jeanette Winterson

Cred că primul aspect care ne și apropie atât de mult de volumul lui Jeanette Winterson (desigur, în afara titlului sugestiv de sezon) este onestitatea pătrunzătoare cu care alege să își creioneze intrarea în scenă, lăsând uneori impresia anulării totale a distanței necesare dintre cititor și intențiile scriitorului. În timp ce citeam, aveam iluzia unui dialog viu, netrucat, în timpul…

8 ½ (regie: F. Fellini). Risipiri

Dragile mele, fericirea constă în capacitatea de a spune adevărul fără să rănești pe nimeni. Despre artist și deziluzie, despre creație, iubire și adulter, despre succes și căutarea vindecării, despre fărâmițare și nesiguranță, despre întunericul ce naște frumosul lasă Fellini filmul 8 ½ să vorbească; pentru că, într-adevăr, cea de-a opta și jumătate producție a regizorului italian pare a fi…

Muzica sufletului și larma lumii. La strada, de Federico Fellini

Dacă stai prea mult într-un loc, ajungi să-l îndrăgești și riști să uiți ce e cu adevărat important. Impregnată de o sensibilitate și o gingășie care răzbește în ciuda spațiului exuberant, creația cinematografică a lui Federico Fellini nu poate fi încadrată într-un tipar impus de structurile rigide ale clasificărilor din domeniul cinematografic, căci fiorul provocat de lirismul, pe alocuri halucinant…

Țarul , în regia lui Pavel Lunghin. Sau despre formele dialogului cu Dumnezeu

Filmul regizat de Pavel Lunghin, Țarul, are în centrul său imaginea despotului prin excelență. Acțiunea sa este plasată în timpul domniei lui Ivan cel Groaznic, mai exact între anii 1566 și 1569, când Rusia traversa o perioadă de criză din punct de vedere politic, marcată de numeroase războaie. Problema ridicată în acest context este aceea a legitimității în ceea ce…

Regimul care „știe tot” și nu glumește. Viețile altora

Moto: „individul care vrea cu orice preț să fie liber trebuie să obțină libertatea pe cont propriu, dincolo de istorie, de legi și de <dreptul constituțional>, el singur față în față cu Dumnezeu, cu conștiința lui morală, cu viața și cu moartea lui.” (Gabriel Liiceanu, Așteptând o altă omenire)   S-a scris, s-a povestit și s-a filmat mult având ca…

Între mers și zbor: Goodbye, Lenin! (2003)

În fiecare dintre noi există dorința de a zbura; fie că vorbim despre depășirea condiției și, deci, despre nevoia detașării de realitatea neîndestulătoare, limitată, prea cuminte, fie că ne gândim la cazul lui Sigmund Jähn și la zborul său spre lună, cel care este idolul tânărului Alexander încă din copilărie. Cât e de importantă ținta noastră în timpul zborului? Ne…

Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari, regia Radu Jude. Gânduri despre anomaliile unui timp-limită

Înainte nu aș ar fi crezut că o replică a lui Antonescu se va dovedi atât de valabilă și peste decenii de la momentul rostii sale, ce avusese loc într-un context care cred trebuie reamintit: atunci când a ordonat la Odessa masacrarea evreilor, eveniment trecut pe nedrept în penumbră, „uitat”. Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari…