Câte două-trei romane (super)comerciale pe an (în cel mai bun caz, pe semestru) și mă pot numi cititoare. Din când în când, niște titluri alese la întâmplare din listele cu recomandări pertinente. A prezenta lecturile înseamnă a relata o înșiruire de evenimente aproape cursivă, de fiecare dată la fel de surprinsă de poveste, căreia îi rămân (și care îmi rămâne) mereu străină. O atitudine aproape glacială față de orice roman, care nu m-a lăsat să ajung niciodată în interior: până la urmă, un raft de cărți din care nu am încercat să înțeleg nimic și încă pe atâtea din care am înțeles tot și care nu spuneau nimic.

Numărul 20

din editorial

A student’s school year revolves around two key moments: the 15th of September and the 15th of June. The first one brings a taste of melancholy, the student feels as if he indeed misses his classmates and maybe some of his teachers too, but not that much. However, the feeling begins to fade after the first week of waking up at 6:30 in the morning and completely disappears after the first tests. The student starts thinking about that second key moment as early as Easter holiday, just when the weather is great for taking walks in the evening and spending time with friends in pubs, but there’s no time for such things as the student has to fix his grades, because he wants to have a great summer, go to festivals or even to the seaside. Still, these things need to be approved by his sponsors who have expectations from him and want to see that ”their hard work was worth it”.

Issue #19 - english

special edition for FILIT

Anul elevului se învârte în permanență în jurul a două momente definitorii: 15 septembrie și 15 iunie. Primul vine cu puțină melancolie: elevul simte vag că îi e dor de colegi, poate chiar și de câțiva profesori. Sentimentul începe să se estompeze după prima săptămână de trezit la 6:30 dimineața, ajungând să dispară în totalitate după cea dintâi rundă de teste. Al doilea moment se lasă așteptat cam de prin vacanța de Paște: luna mai se lunge…eeește, elevul are senzația că timpul a încremenit și afară e tot mai cald, o vreme frumoasă de plimbat seara și de mers în pub-uri cu prietenii. Totuși, elevul are de reparat medii, pentru că vrea să meargă la festivaluri în iulie și august (poate ajunge chiar și pe la mare), iar asta e imposibil fără finanțare de la „sponsorii” săi care vor să vadă „pentru ce am muncit eu și cu taică-tu”.

Numărul 19 - română

ediție specială FILIT

„Din interior”, deci, nu se vede limpede cu ce se iese din istoria recentă. Ai, părerea mea, mult prea multe povești de spus – pentru că probabil una dintre chestiile cele mai importante în perioada asta o reprezintă întâlnirile. De orice tip. E o vârstă e experiențelor și a experimentelor în fond, de aceea întâlnirile valorează atât de mult. Oriunde, cu oricine sau cu orice are loc o întâlnire: de la profesori, colegi, portar, Radu Paraschivescu, Marin-Mălaicu Hondrari, Gabriela Adameșteanu, (insert om de cultură, artist sau absolvent invitat la ALECART) ș.a. până la Un roman natural al lui Gospodinov, Unu+Unu de la TNI, Bacalaureatul total sau Despărțirea de copilărie, poezia celor de Suceava etc. , orice aspect neînsemnat (sau nu) îți pică în mână sau îți apare în față – aceea e o întâlnire. Un tête-à-tête cu o idee de fapt. (fragment din editorialul semnat de Tudor Berbinschi) din cuprins: muzica adolescenței de aici și din SUA, interviu cu Marin Mălaicu-Hondrari, dosar Khaled Hosseini, recenzie Bacalaureat și Sieranevada, Cine se ascunde sub cocul „man-bun”?, Lionel Duroy ș.a.

Numărul 18

din editorial

Atunci eram un fluture într-un borcan. Am învățat să sparg sticla. Și cioburile au rămas - haotice, aruncate, dezorientate și ireversibile - în casa bunicii, la masa de scris, prin parcuri, câteva prin alte orașe, alte țări, pe balcoane, pe bănci și între două trotuare. Câteva, în cărți. Altele, la câțiva oameni. Acum frântura aceasta de sticlă, însă, mă surprinde și pe mine. Sunt eu aici, sărind, râzând, mult prea veselă și prea diferită de ceea ce am devenit, contrastând cu tot ce se află în jurul meu, ciufulită, mică, îmbufnată că păpușile vorbesc din ce în ce mai rar cu mine și prefăcându-mă că între degetele mici și încovoiate de o greutate mult prea mare, cartea Fraților Grimm începe să fie mai mult decât o jucărie.

Numărul 17

din editorial

Tentativele de trezire a educației din România ultimelor decenii seamănă oarecum cu încercarea de a lipi cu bandă adezivă la urgențe o babă feliată gospodărește de o cositoare. Nici nu știi ce-i mai rău, toate sunt, așa că ești tentat să-i pui banda adezivă pe gură, măcar să nu mai țipe. Doar că, a naibii, în loc să țipe cântă. Și încă fals. Stai și te uiți la ea și te prinzi că e complet desprinsă de realitate. Ceea ce-i simpatic, desigur, doar că tot nu știi de unde să te apuci s-o repari, că te mai și pocnește când încerci să te apropii de ea. E îmbătrânită și irascibilă ca toate babele, mai ales dacă vorbim despre babe cărora le-a făcut fiecare ce i-a trecut prin cap în ultimii nici nu mai știm câți ani (de unde ne apucăm să numărăm, oricum?). O lași deci pe masă, cu mațele pe-afară, și te scurgi fluierând pe după colț, sperând că nu te-a văzut nimeni și că o să-și revină ea cumva miraculos, de capul ei și al norocului chior. (fragment din editorialul semnat de Ștefania Dumbravă)

Numărul 16

din editorial

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite. După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în care lămâile au fost stoarse altfel în ceaiuri, paginile întoarse cu mai puțină poftă, hainele ne-au părut prea mici ori prea mari, oricum nepotrivite, muzica agasantă, trotuarele au căutat frunțile, ne-am reașezat cumva în noi. Scriu știind că voi, atât de tineri, de vii, de frumoși, de deștepți și de curajoși, respirați altfel aerul acidulat și proaspăt al fiecărei zilei. Și că, în biografiile voastre, ale noastre, am suferit o mutație ontologică: ne-am descoperit vii. Oameni salvatori dacă nu ai altora, măcar ai noștri. Vă aveți în grijă, ăsta e adevărul. Și trebuie să trăiți cu acest adevăr axiomatic deloc comod poate, la vârsta voastră: vă cam aveți în grijă. Știu nu doar că sunteți, dar că veți fi buni. Cei mai buni chiar într-o lume în care răutatea pare virtual infinită. O să așezați cu migală câteva straturi de armură, o să puneți Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica, Brahms sau altceva în căști, o să vă iertați părinții dacă nu v-au înțeles cum ați fi vrut voi, iar ei vă vor ierta pentru toate făcutele și nefăcutele, și o să cam ieșiți în larg. Iar largul acesta poate fi fioros de multe ori. (fragment din editorialul semnat de Roxana Dumitrache)

Numărul 15

din editorial

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul de acest tip din spațiul preuniversitar ieșean, în care foști redactori, studenți la universități din afară și din țară, absolvenți angajați în diferite domenii vin să ne împărtășească într-un dialog viu experiența lor), workshop-uri și lansări de carte (activități desfășurate în parteneriat cu Institutul Cultural Francez din Iași și Editura Polirom), Clubul de Poezie de la Suceava, Concursul „M.Iordache”. E o dinamică a spiritului ce susține și însuflețește revista și care modelează, fără a limita atitudinea culturală la articolele regăsite în paginile ei.

Disponibil în variantă PDF

download_arrow

Numărul 14

din editorial

Cooperare transfrontalieră – iată o realitate care, pentru a dobândi substanță, trebuie să treacă de definiția tehnică, de dicționar. Pentru a o înțelege în realitatea ei palpabilă, cernută prin sita culturii (căci în afara acesteia nimic nu poate dura), tinerii redactori Alecart au participat în august la un workshop a cărui temă a fost chiar aceasta: cooperarea transfrontalieră.

download_arrow

Numărul 13 - română

din editorial

Proștii sub clar de lună, de Teodor Mazilu. Taraba colorată a sentimentelor

Anca Bradu revine pe scena teatrului sucevean cu un spectacol savuros, intens și deosebit de bine lucrat, care dă startul Zilelor Teatrului Matei Vișniec. Realitatea imediată și contondentă este transformată în teatru, cu o finețe inegalabilă a stilizării: Proștii sub clar de lună, în regia Ancăi Bradu este un spectacol despre actualitatea cea mai presantă. Scris cu aproximativ 50 de…

„Poezia rămâne în continuare pentru mine ceva vital, parașuta aia pe care am mizat întotdeauna și care s-a deschis la timp.”- interviu cu Anastasia Gavrilovici

Anastasia Gavrilovici: „Aș înlocui olimpiada de română cu olimpiadele de lectură și cu ateliere de creative writing sau de critică.” Anastasia Gavrilovici a fost redactor-șef adjunct Alecart, a absolvit Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava și Facultatea de Litere a Universității din București. În timpul liceului, a fost olimpică la română. În prezent, este masterandă la Centrul de Excelență în Studiul…

Orașul închis. Scurt eseu despre cine am fost**

În această carte totul se învârte în jurul unui destin halucinant, care unește secvențele narative, epocile și destinele altor persoane și personaje într-o imagine năucitoare, caleidoscopică și înfiorătoare. E un timp deposedat de vitalitate, fără speranță, care pare atins de un declin apocaliptic a cărui aducere în prezent de către Viorica Răduță mă găsește profund tulburată. Parcurgând paginile romanului atât…

Proza chineză intre tradiție și avangardă. Dezbatere

Dezbaterea de vineri, 4 mai 2018, a avut loc la Centrul de Limbi Moderne și Integrare Culturală din Iași, din cadrul Universității de Medicină Generală ,,Grigore T. Popa”, cu ocazia lansării la Iași a două cărți din literatura chineză, traduse cu o scrupuloasă atenție de Luminița Balan: Cronica unui negustor de sânge, de Yu Hoa și Cei trei regi, de…

Yu Hua și Cronica unui negustor de sânge – fotografia mișcată a unei societăți în tranziție

Când am auzit pentru prima oară numele lui Yu Hua, nu mi-a transmis nimic, iar tot ceea ce știam despre scriitura chineză erau acele scurte învățături și pilde reluate în numeroase colecții și cărți pentru dezvoltare personală (o formă a înțelepciunii populare despre care aș putea spune că impregnează Cronica unui negustor de sânge). Nu mi-a luat mult să aflu…

Prin Zodia Cancerului spre Cantosuri domestice. O lecție*

Citindu-l pe Radu Vancu, am rămas cu impresia unui scriitor care își injectează constant (supra)doze de poezie, apoi își face analizele, își ia temător pulsul și pune toate rezultatele pe hârtie. O lirică sinceră a lucrurilor care „se întâmplă cu adevărat”, construită pe fundamentul simplu al cotidianului refiltrat, intelectualizat, în care despre cruzime se vorbește cu blândețe și calm. Zodia…

Arcanele lumii și căutarea iubirii în Chihlimbar, de Cătălin Pavel

Sunt iubiri care sângerează, ce sunt de cristal, atât de ușor se pot risipi, iubiri pe care nimeni nu le poate ține în loc și trebuie lăsate să zboare, în libertate, dar și iubiri cu nuanțe timide de chihlimbar, care strălucesc în întuneric, care te fac să crești cu și prin ele. În Chihlimbar, pe fundalul muzicii renascentiste, se expun…

Olimpiada. Așa cum (ne-)a fost…

Luni, 2 aprilie 2018 Luni dimineață, la ora 5:20, trenul interregio Suceava-București a plecat spre olimpiadă (sau spre ceea ce avea să fie aventura noastră bucureșteană). După 7 ore în care ne-am cunoscut mai bine și am trăit împreună emoțiile olimpiadei, am ajuns la București și ne-am cazat la Rin Grand Hotel. O surpriză frumoasă, ca pentru olimpici! Am petrecut…

Emoția de a fi pe scenă. Trupa LOTUS a Colegiului Național Iași – Premiul I la Festivalul „Hai la Teatru!”

„Cum sentimentul de apartenență e foarte important, la vârsta la care apartenența și identificarea cu un grup sunt esențiale, am căutat în teatru această imperioasă nevoie de a mi se confirma dorința de a gândi și de a mă exprima liber. Asta mi-a oferit trupa de teatru a liceului: o alternativă.” – Arina Anisie, în Suplimentul Alecart „Național.190 de ani”…

LicArt 2018. Hogwarts e la Mogoșoaia (II)

Drum, poezie și entuziasm mocnit Aer de primăvară cu miros de tren şi discuțiile fără sfârşit despre poezie, aşa s-ar descrie drumul spre Mogoşoaia. Pe fundal de AC/DC se suprapuneau atâtea imagini, de la tipul foarte dur care s-a aşezat în fața mea, până la omul cu păsări albastre care ghicesc viitorul, totul este poezie în stare brută. Mi-am petrecut…

LicArt 2018. Hogwarts e la Mogoșoaia (I)

Ziua I: sâmbătă, 31 martie 2018 Ora 14:30. Ne îndepărtăm de gara din Ploiești. Trenul merge încet și tocmai intrăm în cea dea doua gară. Sau ce o fi aici. Totul e așa curat și gol… Stau cu Dora și casc gura deja de trei minute, gândindu-ne că totul aduce a film de groază… Sper să ieșim cu bine din…