Câte două-trei romane (super)comerciale pe an (în cel mai bun caz, pe semestru) și mă pot numi cititoare. Din când în când, niște titluri alese la întâmplare din listele cu recomandări pertinente. A prezenta lecturile înseamnă a relata o înșiruire de evenimente aproape cursivă, de fiecare dată la fel de surprinsă de poveste, căreia îi rămân (și care îmi rămâne) mereu străină. O atitudine aproape glacială față de orice roman, care nu m-a lăsat să ajung niciodată în interior: până la urmă, un raft de cărți din care nu am încercat să înțeleg nimic și încă pe atâtea din care am înțeles tot și care nu spuneau nimic.

Numărul 20

din editorial

A student’s school year revolves around two key moments: the 15th of September and the 15th of June. The first one brings a taste of melancholy, the student feels as if he indeed misses his classmates and maybe some of his teachers too, but not that much. However, the feeling begins to fade after the first week of waking up at 6:30 in the morning and completely disappears after the first tests. The student starts thinking about that second key moment as early as Easter holiday, just when the weather is great for taking walks in the evening and spending time with friends in pubs, but there’s no time for such things as the student has to fix his grades, because he wants to have a great summer, go to festivals or even to the seaside. Still, these things need to be approved by his sponsors who have expectations from him and want to see that ”their hard work was worth it”.

Issue #19 - english

special edition for FILIT

Anul elevului se învârte în permanență în jurul a două momente definitorii: 15 septembrie și 15 iunie. Primul vine cu puțină melancolie: elevul simte vag că îi e dor de colegi, poate chiar și de câțiva profesori. Sentimentul începe să se estompeze după prima săptămână de trezit la 6:30 dimineața, ajungând să dispară în totalitate după cea dintâi rundă de teste. Al doilea moment se lasă așteptat cam de prin vacanța de Paște: luna mai se lunge…eeește, elevul are senzația că timpul a încremenit și afară e tot mai cald, o vreme frumoasă de plimbat seara și de mers în pub-uri cu prietenii. Totuși, elevul are de reparat medii, pentru că vrea să meargă la festivaluri în iulie și august (poate ajunge chiar și pe la mare), iar asta e imposibil fără finanțare de la „sponsorii” săi care vor să vadă „pentru ce am muncit eu și cu taică-tu”.

Numărul 19 - română

ediție specială FILIT

„Din interior”, deci, nu se vede limpede cu ce se iese din istoria recentă. Ai, părerea mea, mult prea multe povești de spus – pentru că probabil una dintre chestiile cele mai importante în perioada asta o reprezintă întâlnirile. De orice tip. E o vârstă e experiențelor și a experimentelor în fond, de aceea întâlnirile valorează atât de mult. Oriunde, cu oricine sau cu orice are loc o întâlnire: de la profesori, colegi, portar, Radu Paraschivescu, Marin-Mălaicu Hondrari, Gabriela Adameșteanu, (insert om de cultură, artist sau absolvent invitat la ALECART) ș.a. până la Un roman natural al lui Gospodinov, Unu+Unu de la TNI, Bacalaureatul total sau Despărțirea de copilărie, poezia celor de Suceava etc. , orice aspect neînsemnat (sau nu) îți pică în mână sau îți apare în față – aceea e o întâlnire. Un tête-à-tête cu o idee de fapt. (fragment din editorialul semnat de Tudor Berbinschi) din cuprins: muzica adolescenței de aici și din SUA, interviu cu Marin Mălaicu-Hondrari, dosar Khaled Hosseini, recenzie Bacalaureat și Sieranevada, Cine se ascunde sub cocul „man-bun”?, Lionel Duroy ș.a.

Numărul 18

din editorial

Atunci eram un fluture într-un borcan. Am învățat să sparg sticla. Și cioburile au rămas - haotice, aruncate, dezorientate și ireversibile - în casa bunicii, la masa de scris, prin parcuri, câteva prin alte orașe, alte țări, pe balcoane, pe bănci și între două trotuare. Câteva, în cărți. Altele, la câțiva oameni. Acum frântura aceasta de sticlă, însă, mă surprinde și pe mine. Sunt eu aici, sărind, râzând, mult prea veselă și prea diferită de ceea ce am devenit, contrastând cu tot ce se află în jurul meu, ciufulită, mică, îmbufnată că păpușile vorbesc din ce în ce mai rar cu mine și prefăcându-mă că între degetele mici și încovoiate de o greutate mult prea mare, cartea Fraților Grimm începe să fie mai mult decât o jucărie.

Numărul 17

din editorial

Tentativele de trezire a educației din România ultimelor decenii seamănă oarecum cu încercarea de a lipi cu bandă adezivă la urgențe o babă feliată gospodărește de o cositoare. Nici nu știi ce-i mai rău, toate sunt, așa că ești tentat să-i pui banda adezivă pe gură, măcar să nu mai țipe. Doar că, a naibii, în loc să țipe cântă. Și încă fals. Stai și te uiți la ea și te prinzi că e complet desprinsă de realitate. Ceea ce-i simpatic, desigur, doar că tot nu știi de unde să te apuci s-o repari, că te mai și pocnește când încerci să te apropii de ea. E îmbătrânită și irascibilă ca toate babele, mai ales dacă vorbim despre babe cărora le-a făcut fiecare ce i-a trecut prin cap în ultimii nici nu mai știm câți ani (de unde ne apucăm să numărăm, oricum?). O lași deci pe masă, cu mațele pe-afară, și te scurgi fluierând pe după colț, sperând că nu te-a văzut nimeni și că o să-și revină ea cumva miraculos, de capul ei și al norocului chior. (fragment din editorialul semnat de Ștefania Dumbravă)

Numărul 16

din editorial

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite. După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în care lămâile au fost stoarse altfel în ceaiuri, paginile întoarse cu mai puțină poftă, hainele ne-au părut prea mici ori prea mari, oricum nepotrivite, muzica agasantă, trotuarele au căutat frunțile, ne-am reașezat cumva în noi. Scriu știind că voi, atât de tineri, de vii, de frumoși, de deștepți și de curajoși, respirați altfel aerul acidulat și proaspăt al fiecărei zilei. Și că, în biografiile voastre, ale noastre, am suferit o mutație ontologică: ne-am descoperit vii. Oameni salvatori dacă nu ai altora, măcar ai noștri. Vă aveți în grijă, ăsta e adevărul. Și trebuie să trăiți cu acest adevăr axiomatic deloc comod poate, la vârsta voastră: vă cam aveți în grijă. Știu nu doar că sunteți, dar că veți fi buni. Cei mai buni chiar într-o lume în care răutatea pare virtual infinită. O să așezați cu migală câteva straturi de armură, o să puneți Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica, Brahms sau altceva în căști, o să vă iertați părinții dacă nu v-au înțeles cum ați fi vrut voi, iar ei vă vor ierta pentru toate făcutele și nefăcutele, și o să cam ieșiți în larg. Iar largul acesta poate fi fioros de multe ori. (fragment din editorialul semnat de Roxana Dumitrache)

Numărul 15

din editorial

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul de acest tip din spațiul preuniversitar ieșean, în care foști redactori, studenți la universități din afară și din țară, absolvenți angajați în diferite domenii vin să ne împărtășească într-un dialog viu experiența lor), workshop-uri și lansări de carte (activități desfășurate în parteneriat cu Institutul Cultural Francez din Iași și Editura Polirom), Clubul de Poezie de la Suceava, Concursul „M.Iordache”. E o dinamică a spiritului ce susține și însuflețește revista și care modelează, fără a limita atitudinea culturală la articolele regăsite în paginile ei.

Disponibil în variantă PDF

download_arrow

Numărul 14

din editorial

Cooperare transfrontalieră – iată o realitate care, pentru a dobândi substanță, trebuie să treacă de definiția tehnică, de dicționar. Pentru a o înțelege în realitatea ei palpabilă, cernută prin sita culturii (căci în afara acesteia nimic nu poate dura), tinerii redactori Alecart au participat în august la un workshop a cărui temă a fost chiar aceasta: cooperarea transfrontalieră.

download_arrow

Numărul 13 - română

din editorial

Q&A : Despre Arhitectură și Design cu Virgil Horghidan & Horia Țundrea

„Perseverența și curiozitatea – ingredientele performanței!” Cea mai recentă activitate ALECART i-a avut in prim-plan pe cei doi absolvenți ai Colegiului Național de Artă „O. Băncilă”, Virgil Horghidan, designer și fondator al revistei „Alecart”, și Horia Țundrea, arhitect, profesor la Facultatea de Arhitectură, într-o discuție liberă cu liceenii despre arhitectură, design, literatură și nu numai. Pornind de la experiențele lor…

O oglindă și mai multe reflexii/reflecții: Metamorfoza, în regia lui Ion Sapdaru

A te apropia de Kafka înseamnă printre altele a privi într-o oglindă care, deformând, îți indică propriile limite și, deopotrivă, liniile frânte ale lumii și ale timpului în care te situezi. Poți alege să plonjezi în acest univers, devenind prizonier al absurdului său ori poți să cauți un punct stabil care să reconfigureze un sens într-o existență din care tocmai…

Volute ale sinelui în California pe Someș

„Ruxandra Cesereanu este o poetă, prozatoare, publicistă şi eseistă română. Este, de asemenea, cadru didactic universitar şi cercetătoare.” – sursa: ro.wikipedia.org Aceasta este prima frază găsită dacă vei căuta pe „Ruxandra Cesereanu”. O prezentare impersonală, căci ar putea fi nu unul, ci mai multe nume cărora să le poți asocia informațiile respective. Pe mine nu acestea mă interesează, căci ele…

Omul sau Cartea: Orbirea de Elias Canetti

Orbirea este un roman consistent, surprinzător și solicitant despre obsesie, natura omului și ciocnirea acestuia cu realitatea (instinctele, dorința de parvenire, brutalitatea), despre tarele vizibie și cele mai puțin vizibile, despre eșec și nebunie. Firul epic prezintă povestea profesorului Peter Kien, un sinolog de renume și un mare bibliofil. Cu o mare precizie și multă măiestrie, Canetti reușește să contureze…

alecart is joy #1

alecart is joy. săgetătorul de ieri, alecart de azi. fabrica de poeți de la suceava. niște adolescenți scriu – zicem cu mâna pe inimă: și scriu bine – poezie. mă întreabă lumea. n-am o explicație perfect rațională pentru ce se întâmplă. e o poveste mai lungă, de care am ajuns să mă minunez și eu. Descarcă (PDF) Clubul de Poezie…

Text și timp. Interviu cu Constantin Severin

D. S.: Sunteţi jurnalist, scriitor şi artist plastic. Activaţi în registre diferite; acestea se completează reciproc ori constituie domenii distincte de activitate? C. S.: Suntem copii ai unei ere de tranziţie, în care diferitele domenii de activitate tind să interfereze, să nu mai fie distincte. O nouă paradigmă, îmi place să o numesc paradigma Leonardo, fiindcă repetă parţial şi la…

Tușe și nuanțe într-un Portret al artistului în tinerețe

Publicat în 1916, Portret al artistului în tinerețe, de James Joyce, este considerat un roman autobiografic, autorul transpunându-se în personajul Stephen Dedalus. Deși la prima vedere volumul pare lipsit de o schemă narativă concretă, acesta este de fapt foarte bine structurat în șase capitole, la sfârșitul fiecăruia existând o revelație, o schimbare de gândire a protagonistului. Autobiografia este axată pe…

Cadre ale dezumanizării: Acasă, în miezul verii, de Tracy Letts, în regia lui Claudiu Goga

Acceptând că lumea modernă și, implicit, literatura nu sunt incompatibile cu tragedia, aceasta începe, în spațiul vidat de prezența transcendenței, din momentul în care omul ratează moartea. În tragedia antică, sub faldurile desfășurate amplu de necruțătoarea Ananké, eroul opune abisului o forță interioară indestructibilă, purificând lumea de demonii întunericului prin inflexibilitatea deciziilor sale. Omul modern devine însă doar spectatorul obosit…

Existența ca amintire: Micuța Bijou de Patrick Modiano

O poveste de viață vine sub forma simplă a unei cărți a cărei coperte intrigă. Patrick Modiano creează un personaj fantomatic, blocat între trecut și prezent, între vise și visuri slab creionate, rătăcind printr-un Paris care la fiecare pas devine mai angoasant, cu falii care se deschid către amintirile traumatizante ce par să aspire personajul într-o lume de care vrea…

Despre libertate și înstrăinare: Călătorie într-un picior de Herta Müller

Romanul Hertei Müller e o fiară care te vânează și, când te aștepți mai puțin, te atacă și te prinde strâns. Irene și viața ei palpită între paginile cărții printre propoziții scurte și idei profunde. „Cealaltă țară” e mereu prezentă, chiar și atunci când crezi că ai uitat de ea sau, mai bine zis, când începi să fii convins că…

Când părinții nu-s acasă: Kinderland

Kinderland este cel de-al treilea roman al Lilianei Corobca si tratează problema emigrării ce nu încetează să afecteze zeci de familii din România și Republica Moldova. Este arhicunoscut faptul că din ce în ce mai mulţi oameni pleacă în străinătate de nevoie, după „bani lungi”, însă autoarea a ales să prezinte modul de viaţă al copiilor ce trebuie să se…

„Mi se pare că acum învăţământul în România e între două lumi”

„Mi se pare că acum învăţământul în România e între două lumi”- Tudor Giurgică-Tiron Întâlnirea „Alecart” din cadrul proiectului „Înăuntru și-n afară”, ce s-a desfășurat în Sala „Millo” de la Colegiul „Băncilă”, l-a avut ca invitat pe Tudor Giurgică-Tiron – extrem de natural și disponibil în discuțiile cu cei prezenți. Medaliat cu aur la Olimpiada Internațională de Fizică, șef de…