A student’s school year revolves around two key moments: the 15th of September and the 15th of June. The first one brings a taste of melancholy, the student feels as if he indeed misses his classmates and maybe some of his teachers too, but not that much. However, the feeling begins to fade after the first week of waking up at 6:30 in the morning and completely disappears after the first tests. The student starts thinking about that second key moment as early as Easter holiday, just when the weather is great for taking walks in the evening and spending time with friends in pubs, but there’s no time for such things as the student has to fix his grades, because he wants to have a great summer, go to festivals or even to the seaside. Still, these things need to be approved by his sponsors who have expectations from him and want to see that ”their hard work was worth it”.

Issue #19 - english

special edition for FILIT

Anul elevului se învârte în permanență în jurul a două momente definitorii: 15 septembrie și 15 iunie. Primul vine cu puțină melancolie: elevul simte vag că îi e dor de colegi, poate chiar și de câțiva profesori. Sentimentul începe să se estompeze după prima săptămână de trezit la 6:30 dimineața, ajungând să dispară în totalitate după cea dintâi rundă de teste. Al doilea moment se lasă așteptat cam de prin vacanța de Paște: luna mai se lunge…eeește, elevul are senzația că timpul a încremenit și afară e tot mai cald, o vreme frumoasă de plimbat seara și de mers în pub-uri cu prietenii. Totuși, elevul are de reparat medii, pentru că vrea să meargă la festivaluri în iulie și august (poate ajunge chiar și pe la mare), iar asta e imposibil fără finanțare de la „sponsorii” săi care vor să vadă „pentru ce am muncit eu și cu taică-tu”.

Numărul 19 - română

ediție specială FILIT

„Din interior”, deci, nu se vede limpede cu ce se iese din istoria recentă. Ai, părerea mea, mult prea multe povești de spus – pentru că probabil una dintre chestiile cele mai importante în perioada asta o reprezintă întâlnirile. De orice tip. E o vârstă e experiențelor și a experimentelor în fond, de aceea întâlnirile valorează atât de mult. Oriunde, cu oricine sau cu orice are loc o întâlnire: de la profesori, colegi, portar, Radu Paraschivescu, Marin-Mălaicu Hondrari, Gabriela Adameșteanu, (insert om de cultură, artist sau absolvent invitat la ALECART) ș.a. până la Un roman natural al lui Gospodinov, Unu+Unu de la TNI, Bacalaureatul total sau Despărțirea de copilărie, poezia celor de Suceava etc. , orice aspect neînsemnat (sau nu) îți pică în mână sau îți apare în față – aceea e o întâlnire. Un tête-à-tête cu o idee de fapt. (fragment din editorialul semnat de Tudor Berbinschi) din cuprins: muzica adolescenței de aici și din SUA, interviu cu Marin Mălaicu-Hondrari, dosar Khaled Hosseini, recenzie Bacalaureat și Sieranevada, Cine se ascunde sub cocul „man-bun”?, Lionel Duroy ș.a.

Numărul 18

din editorial

Atunci eram un fluture într-un borcan. Am învățat să sparg sticla. Și cioburile au rămas - haotice, aruncate, dezorientate și ireversibile - în casa bunicii, la masa de scris, prin parcuri, câteva prin alte orașe, alte țări, pe balcoane, pe bănci și între două trotuare. Câteva, în cărți. Altele, la câțiva oameni. Acum frântura aceasta de sticlă, însă, mă surprinde și pe mine. Sunt eu aici, sărind, râzând, mult prea veselă și prea diferită de ceea ce am devenit, contrastând cu tot ce se află în jurul meu, ciufulită, mică, îmbufnată că păpușile vorbesc din ce în ce mai rar cu mine și prefăcându-mă că între degetele mici și încovoiate de o greutate mult prea mare, cartea Fraților Grimm începe să fie mai mult decât o jucărie.

Numărul 17

din editorial

Tentativele de trezire a educației din România ultimelor decenii seamănă oarecum cu încercarea de a lipi cu bandă adezivă la urgențe o babă feliată gospodărește de o cositoare. Nici nu știi ce-i mai rău, toate sunt, așa că ești tentat să-i pui banda adezivă pe gură, măcar să nu mai țipe. Doar că, a naibii, în loc să țipe cântă. Și încă fals. Stai și te uiți la ea și te prinzi că e complet desprinsă de realitate. Ceea ce-i simpatic, desigur, doar că tot nu știi de unde să te apuci s-o repari, că te mai și pocnește când încerci să te apropii de ea. E îmbătrânită și irascibilă ca toate babele, mai ales dacă vorbim despre babe cărora le-a făcut fiecare ce i-a trecut prin cap în ultimii nici nu mai știm câți ani (de unde ne apucăm să numărăm, oricum?). O lași deci pe masă, cu mațele pe-afară, și te scurgi fluierând pe după colț, sperând că nu te-a văzut nimeni și că o să-și revină ea cumva miraculos, de capul ei și al norocului chior. (fragment din editorialul semnat de Ștefania Dumbravă)

Numărul 16

din editorial

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite. După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în care lămâile au fost stoarse altfel în ceaiuri, paginile întoarse cu mai puțină poftă, hainele ne-au părut prea mici ori prea mari, oricum nepotrivite, muzica agasantă, trotuarele au căutat frunțile, ne-am reașezat cumva în noi. Scriu știind că voi, atât de tineri, de vii, de frumoși, de deștepți și de curajoși, respirați altfel aerul acidulat și proaspăt al fiecărei zilei. Și că, în biografiile voastre, ale noastre, am suferit o mutație ontologică: ne-am descoperit vii. Oameni salvatori dacă nu ai altora, măcar ai noștri. Vă aveți în grijă, ăsta e adevărul. Și trebuie să trăiți cu acest adevăr axiomatic deloc comod poate, la vârsta voastră: vă cam aveți în grijă. Știu nu doar că sunteți, dar că veți fi buni. Cei mai buni chiar într-o lume în care răutatea pare virtual infinită. O să așezați cu migală câteva straturi de armură, o să puneți Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica, Brahms sau altceva în căști, o să vă iertați părinții dacă nu v-au înțeles cum ați fi vrut voi, iar ei vă vor ierta pentru toate făcutele și nefăcutele, și o să cam ieșiți în larg. Iar largul acesta poate fi fioros de multe ori. (fragment din editorialul semnat de Roxana Dumitrache)

Numărul 15

din editorial

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul de acest tip din spațiul preuniversitar ieșean, în care foști redactori, studenți la universități din afară și din țară, absolvenți angajați în diferite domenii vin să ne împărtășească într-un dialog viu experiența lor), workshop-uri și lansări de carte (activități desfășurate în parteneriat cu Institutul Cultural Francez din Iași și Editura Polirom), Clubul de Poezie de la Suceava, Concursul „M.Iordache”. E o dinamică a spiritului ce susține și însuflețește revista și care modelează, fără a limita atitudinea culturală la articolele regăsite în paginile ei.

Disponibil în variantă PDF

download_arrow

Numărul 14

din editorial

Cooperare transfrontalieră – iată o realitate care, pentru a dobândi substanță, trebuie să treacă de definiția tehnică, de dicționar. Pentru a o înțelege în realitatea ei palpabilă, cernută prin sita culturii (căci în afara acesteia nimic nu poate dura), tinerii redactori Alecart au participat în august la un workshop a cărui temă a fost chiar aceasta: cooperarea transfrontalieră.

download_arrow

Numărul 13 - română

din editorial

Isidor și zborul lui printre no(r)i: întâlnire cu Veronica D. Niculescu (I)

Să te întâlnești cu autorul cărții preferate e ca și cum te-ai plimba alături cu cel mai bun prieten al personajului. Astfel ai ocazia să afli tot ce îți dorești, să interoghezi, să descoperi secretele din culise, să brodezi pe marginea detaliilor la care nu te-ai gândit până atunci. Așa cred că s-au simțit vineri, 22 octombrie, cei mai tineri…

Bucureștiul eliberat. OIL (V)

Ziua a 5-a.  Olimpiada Internațională de Lectură               Privesc afară pe geamul autobuzului. Doi copii aleargă: unul dintre ei cade. A durat ceva timp până să deslușesc misterul din spatele validării biletelor de autobuz (acasă – vive Suceava! – există oameni plătiți să facă asta). Totuși, nu cred că băiețelul este prima dată când cade….

D’ale carnavalului. La Teatrul „Matei Vișniec” Suceava

Ca un vertij care te înlănțuie până la neputință, copleșitor, e spectacolul regizat de Tudor Lucanu, o punere în scenă a piesei lui I. L. Caragiale ce depășește spațiu-timp și se propagă cu aceeași forță în cotidian. Pentru regizorul spectacolului, masca este cea care ascunde identitatea, dar și cea care aduce la lumină adevărata esență umană. De aici, un spectacol…

Alecart Junior cu Veronica D. Niculescu & Isidor

La vârsta de 11, 12, 13, 14 ani sunt nenumărate întrebări. Și multă curiozitate, și aspecte care te intrigă, și sentimente contradictorii. Sunt, în același timp, puține cuvinte să exprimi ceea ce gândești și ceea ce simți, prea puțin timp să dezbați, oameni mari plictisiți sau, pur și simplu, prinși în propriile probleme. Ce poți face atunci? Să-ți dai întâlnire…

Olimpiada Internațională de Lectură/ International Reading Contest (IV)

Ziua a 4-a. Premierea libertății   Ora 14:30. Colegiul Național de Muzică „George Enescu”. Ne găsim împreună din nou, de data aceasta la Festivitatea de decernare a premiilor. Emoția de pe chipurile participanților a luat forma sentimentelor înfloritoare, de bucurie, de satisfacție, de mândrie. Uitându-ne atent, realizăm că fiecare trăiește momentul într-un alt fel, privind&clipind&arcuind colțurile gurii diferit. Ați ghicit…

Olimpiada Internațională de Lectură/ International Reading Contest (III)

Ziua a 3-a. Proba libertății… scrise   Dimineața probei a fost caldă, deasupra Bucureștiului plutea un soare timid, dornic însă de viață. I-am așteptat nerăbdătoare pe participanți la poarta Colegiul Economic „Virgil Madgearu”, unde avuseseră de susținut proba. Profesorii, precipitați, constatau trecerea greoaie a timpului până la ora 13, când, oficial, se termina proba. O tensiune fericită în aer, până…

Olimpiada Internațională de Lectură/ International Reading Contest (II)

Ziua a 2-a. Literatură & libertate Facultatea de Litere din București găzduiește întâlnirea dintre participanți și profesorii universitari Liviu Papadima și Florentina Sâmihăian: o dezbatere pe tema libertății umane, privită în formele ei sociale de degradare & devalorizare. În fața noastră, doi oameni captivanți, fascinanți aș spune, care empatizează până și prin priviri, prin gesturi, cu elevii deja emoționați de…

Olimpiada Internațională de Lectură/ International Reading Contest (I)

În perioada 1-5 septembrie 2017, s-a desfășurat la București Olimpiada Internațională de Lectură/ International Reading Contest (OIL/ IRC). Tema ediției de anul acesta: Libertatea. Sub acest generic, Ioana Tătărușanu (Colegiul Național Iași, prof. îndrumător Emil Munteanu) & Diana Roznovan (Colegiul Național „Petru Rareș” Suceava, prof. îndrumător Gheorghe Cîrstian), redactori Alecart, au scris de la fața locului despre eveniment. Alecart le…

Anul școlar vs. Anul alecartian

Între două festivaluri Anul elevului se învârte în permanență în jurul a două momente definitorii: 15 septembrie și 15 iunie. Primul vine cu puțină melancolie: elevul simte vag că îi e dor de colegi, poate chiar și de câțiva profesori. Sentimentul începe să se estompeze după prima săptămână de trezit la 6:30 dimineața, ajungând să dispară în totalitate după cea…

Interviu cu scriitorul francez Lionel Duroy

„Orașele se reconstruiesc neîncetat pe propriile ruine, dar la Iași, Istoria s-a accelerat iar straturile fiecărei epoci se suprapun stângaci sub privirile noastre, ca și cum ar aștepta să fie finisate.”    Natura muncii dumneavoastră, în calitate de scriitor și jurnalist, a presupus numeroase călătorii peste tot în lume, în locuri uneori periculoase, ale căror probleme și tensiuni au constituit…

Inerția unui suflet zbuciumat: Vocea, de Domnica Drumea

Volumul de poezii al Domnicăi Drumea, Vocea, implică o privire asupra a ceea ce înseamnă depresia, asupra modului în care aceasta ajunge să transfigureze realitatea într-o lume distorsionată, pustie și pustiitoare. De o asprime acută, versurile se caracterizează printr-o simplitate neliniștitoare, care, deși este menită să ilustreze golul din interiorul ființei, induce un amalgam de sentimente. sunt un corb cu…

Viața dincolo de graniță sau Despre iubire eternă sub zvonul necruțător al cronometrului

Roman interzis în Israel, Viața dincolo de graniță, pune problema a cine suntem și a ce putem fi, a ce suntem lăsați să fim și a cât putem cu adevărat fi, a ce suntem în măsură să trăim, a cât suntem de liberi să alegem și a cât ne este dictat de realitatea genetică, familială, socială și politică.    Ne…