O tânără, cu capul ușor aplecat spre poală, cu cotul sprijinind banca și palma făcută așternut sub tâmplă, citea. Avea în mână un Marquez. Pe bancă să fi fost fie Mărturisiri și anateme, fie Pe culmile disperării, în orice caz, un volum semnat de Emil Cioran. Împrumutat de la colega din spate care, cu o pauză în urmă, terminase primul ei volum de Kafka, Castelul. Colegul din prima bancă încerca să le explice unor fete din clasa alăturată cum descoperise un volum de poezie contemporană extraordinar, în timp ce, în ultima bancă, un alt băiat sublinia cu nerv rânduri într-o carte fragilă, spre consternarea colegei de bancă: ea păstra cărțile nevătămate.

Numărul 21

din editorial

Câte două-trei romane (super)comerciale pe an (în cel mai bun caz, pe semestru) și mă pot numi cititoare. Din când în când, niște titluri alese la întâmplare din listele cu recomandări pertinente. A prezenta lecturile înseamnă a relata o înșiruire de evenimente aproape cursivă, de fiecare dată la fel de surprinsă de poveste, căreia îi rămân (și care îmi rămâne) mereu străină. O atitudine aproape glacială față de orice roman, care nu m-a lăsat să ajung niciodată în interior: până la urmă, un raft de cărți din care nu am încercat să înțeleg nimic și încă pe atâtea din care am înțeles tot și care nu spuneau nimic.

Numărul 20

din editorial

A student’s school year revolves around two key moments: the 15th of September and the 15th of June. The first one brings a taste of melancholy, the student feels as if he indeed misses his classmates and maybe some of his teachers too, but not that much. However, the feeling begins to fade after the first week of waking up at 6:30 in the morning and completely disappears after the first tests. The student starts thinking about that second key moment as early as Easter holiday, just when the weather is great for taking walks in the evening and spending time with friends in pubs, but there’s no time for such things as the student has to fix his grades, because he wants to have a great summer, go to festivals or even to the seaside. Still, these things need to be approved by his sponsors who have expectations from him and want to see that ”their hard work was worth it”.

Issue #19 - english

special edition for FILIT

Anul elevului se învârte în permanență în jurul a două momente definitorii: 15 septembrie și 15 iunie. Primul vine cu puțină melancolie: elevul simte vag că îi e dor de colegi, poate chiar și de câțiva profesori. Sentimentul începe să se estompeze după prima săptămână de trezit la 6:30 dimineața, ajungând să dispară în totalitate după cea dintâi rundă de teste. Al doilea moment se lasă așteptat cam de prin vacanța de Paște: luna mai se lunge…eeește, elevul are senzația că timpul a încremenit și afară e tot mai cald, o vreme frumoasă de plimbat seara și de mers în pub-uri cu prietenii. Totuși, elevul are de reparat medii, pentru că vrea să meargă la festivaluri în iulie și august (poate ajunge chiar și pe la mare), iar asta e imposibil fără finanțare de la „sponsorii” săi care vor să vadă „pentru ce am muncit eu și cu taică-tu”.

Numărul 19 - română

ediție specială FILIT

„Din interior”, deci, nu se vede limpede cu ce se iese din istoria recentă. Ai, părerea mea, mult prea multe povești de spus – pentru că probabil una dintre chestiile cele mai importante în perioada asta o reprezintă întâlnirile. De orice tip. E o vârstă e experiențelor și a experimentelor în fond, de aceea întâlnirile valorează atât de mult. Oriunde, cu oricine sau cu orice are loc o întâlnire: de la profesori, colegi, portar, Radu Paraschivescu, Marin-Mălaicu Hondrari, Gabriela Adameșteanu, (insert om de cultură, artist sau absolvent invitat la ALECART) ș.a. până la Un roman natural al lui Gospodinov, Unu+Unu de la TNI, Bacalaureatul total sau Despărțirea de copilărie, poezia celor de Suceava etc. , orice aspect neînsemnat (sau nu) îți pică în mână sau îți apare în față – aceea e o întâlnire. Un tête-à-tête cu o idee de fapt. (fragment din editorialul semnat de Tudor Berbinschi) din cuprins: muzica adolescenței de aici și din SUA, interviu cu Marin Mălaicu-Hondrari, dosar Khaled Hosseini, recenzie Bacalaureat și Sieranevada, Cine se ascunde sub cocul „man-bun”?, Lionel Duroy ș.a.

Numărul 18

din editorial

Atunci eram un fluture într-un borcan. Am învățat să sparg sticla. Și cioburile au rămas - haotice, aruncate, dezorientate și ireversibile - în casa bunicii, la masa de scris, prin parcuri, câteva prin alte orașe, alte țări, pe balcoane, pe bănci și între două trotuare. Câteva, în cărți. Altele, la câțiva oameni. Acum frântura aceasta de sticlă, însă, mă surprinde și pe mine. Sunt eu aici, sărind, râzând, mult prea veselă și prea diferită de ceea ce am devenit, contrastând cu tot ce se află în jurul meu, ciufulită, mică, îmbufnată că păpușile vorbesc din ce în ce mai rar cu mine și prefăcându-mă că între degetele mici și încovoiate de o greutate mult prea mare, cartea Fraților Grimm începe să fie mai mult decât o jucărie.

Numărul 17

din editorial

Tentativele de trezire a educației din România ultimelor decenii seamănă oarecum cu încercarea de a lipi cu bandă adezivă la urgențe o babă feliată gospodărește de o cositoare. Nici nu știi ce-i mai rău, toate sunt, așa că ești tentat să-i pui banda adezivă pe gură, măcar să nu mai țipe. Doar că, a naibii, în loc să țipe cântă. Și încă fals. Stai și te uiți la ea și te prinzi că e complet desprinsă de realitate. Ceea ce-i simpatic, desigur, doar că tot nu știi de unde să te apuci s-o repari, că te mai și pocnește când încerci să te apropii de ea. E îmbătrânită și irascibilă ca toate babele, mai ales dacă vorbim despre babe cărora le-a făcut fiecare ce i-a trecut prin cap în ultimii nici nu mai știm câți ani (de unde ne apucăm să numărăm, oricum?). O lași deci pe masă, cu mațele pe-afară, și te scurgi fluierând pe după colț, sperând că nu te-a văzut nimeni și că o să-și revină ea cumva miraculos, de capul ei și al norocului chior. (fragment din editorialul semnat de Ștefania Dumbravă)

Numărul 16

din editorial

Am așteptat ca timpul să redevină tandru cu noi pentru a vă scrie câteva rânduri în care cuvintele, primenite de zgură, să se așeze curat și simplu în fraze, cu intuiția păsărilor mici care își găsesc ramurile potrivite. După o perioadă în care am spus cu toții: „goodbye to gravity”, în care bucuriile mici păreau să se fi terminat, în care lămâile au fost stoarse altfel în ceaiuri, paginile întoarse cu mai puțină poftă, hainele ne-au părut prea mici ori prea mari, oricum nepotrivite, muzica agasantă, trotuarele au căutat frunțile, ne-am reașezat cumva în noi. Scriu știind că voi, atât de tineri, de vii, de frumoși, de deștepți și de curajoși, respirați altfel aerul acidulat și proaspăt al fiecărei zilei. Și că, în biografiile voastre, ale noastre, am suferit o mutație ontologică: ne-am descoperit vii. Oameni salvatori dacă nu ai altora, măcar ai noștri. Vă aveți în grijă, ăsta e adevărul. Și trebuie să trăiți cu acest adevăr axiomatic deloc comod poate, la vârsta voastră: vă cam aveți în grijă. Știu nu doar că sunteți, dar că veți fi buni. Cei mai buni chiar într-o lume în care răutatea pare virtual infinită. O să așezați cu migală câteva straturi de armură, o să puneți Pink Floyd, Led Zeppelin, Metallica, Brahms sau altceva în căști, o să vă iertați părinții dacă nu v-au înțeles cum ați fi vrut voi, iar ei vă vor ierta pentru toate făcutele și nefăcutele, și o să cam ieșiți în larg. Iar largul acesta poate fi fioros de multe ori. (fragment din editorialul semnat de Roxana Dumitrache)

Numărul 15

din editorial

De două ori pe an, în mai și octombrie, apare revista „Alecart”, nucleul din care s-a dezvoltat în ultimii ani un proiect cultural mai vast. Ea sintetizează puncte de vedere, facilitând dialogul redactorilor cu absolvenți și colaboratori, dar spiritul alecartian înseamnă mai mult decât atât. Acesta presupune o organizarea și coordonarea „Întâlnirilor” din cadrul FILIT, proiectul „Înăuntru și-n afară” (singurul de acest tip din spațiul preuniversitar ieșean, în care foști redactori, studenți la universități din afară și din țară, absolvenți angajați în diferite domenii vin să ne împărtășească într-un dialog viu experiența lor), workshop-uri și lansări de carte (activități desfășurate în parteneriat cu Institutul Cultural Francez din Iași și Editura Polirom), Clubul de Poezie de la Suceava, Concursul „M.Iordache”. E o dinamică a spiritului ce susține și însuflețește revista și care modelează, fără a limita atitudinea culturală la articolele regăsite în paginile ei.

Disponibil în variantă PDF

download_arrow

Numărul 14

din editorial

Cooperare transfrontalieră – iată o realitate care, pentru a dobândi substanță, trebuie să treacă de definiția tehnică, de dicționar. Pentru a o înțelege în realitatea ei palpabilă, cernută prin sita culturii (căci în afara acesteia nimic nu poate dura), tinerii redactori Alecart au participat în august la un workshop a cărui temă a fost chiar aceasta: cooperarea transfrontalieră.

download_arrow

Numărul 13 - română

din editorial

La volan 3

La volan, cu niște Deadmau5 in boxe, cu ochelarii tip aviator pe nas; fericit și chiar liniștit și fără nici un gând pe creier. Asta se întâmplă numai la volan, unde nici nu prea răspund la telefon. Nici traseul nu il știu tot timpul, din cauza asta nici nu mă deranjează să mai ocolesc din când în când. Las cocalarii…

Jurnalul FILIT: „Întâlnirile Alecart”

  În săptămâna ce a trecut, s-a desfăşurat FILIT, Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere , în care atât scriitori români cât si străini au fost invitaţi ai redactorilor Alecart, într-un spațiu nonconformist, tapetat cu grafică, fotografie. În afara școlii, la înălțime! Prima zi. Ne-am întâlnit cu Sadie Jones şi romanul ei „Proscrisul”. Deşi este o scriitoare apreciată, premiată în lume, s-a…

Ruxandra Cesereanu. Dialog în paşi de tango

  Duminică, cu ocazia ultimei „întâlniri Alecart” din cadrul Festivalului Internaţional de Literatură şi Traducere, am avut onoarea de a ne afla în dialog cu o autoare jucăuşă, plină de viaţă, cu „povestaşa” care ne cucerise deja cu numai câteva luni în urmă, scriitoarea Ruxandra Cesereanu. Întâlnirea a debutat cu o rundă de mulţumiri şi aplauze din partea moderatoarei Nicoleta…

Andrew Cowan şi David Vann – O lecție despre literatură, discipolat și existență

  Sâmbătă, în cadrul celei de-a patra „întâlniri Alecart”, am avut ca invitaţi doi scriitori de renume de peste hotare, ambii profesori universitari, prozatori şi colaboratori ai unor ziare de renume, precum The Sunday Times şi The Observer, şi anume Andrew Cowan, director al cursului de Creative Writing al Universităţii de Est din Anglia şi Davin Vann, un om cu…

Ziua a 3-a. Întâlnirile Alecart de la Filit: Petru Cimpoeșu și Jean Mattern

Reunit pentru a treia oară în Sala Roșie din Cinema ArtHouse Central, publicul numeros, participant la „Întâlnirile Alecart”, a avut vineri, 25 octombrie, ocazia inedită de a-i cunoaște pe scriitorii Petru Cimpoeșu și Jean Mattern, prin intermediul unui „dialog netrucat”, așa cum s-a exprimat Gabriela Adameșteanu. Evenimentul a debutat cu o prezentare succintă a activității literare a celor doi scriitori,…

O întâlnire de colecție: Gabriela Adameșteanu, Jan Koneffke

Cea de-a doua întâlnire ce s-a desfăşurat sub egida revistei de atitudine culturală „Alecart” a avut în prim-plan prezenţa celor doi scriitori: Gabriela Adameşteanu şi Jan Koneffke şi a însemnat pentru publicul tânăr din sală ocazia dialogului cu cei pe care i-am receptat până acum doar prin intermediul paginilor ieşite de sub tipar. I-am cunoscut astăzi altfel, nu numai prin…

Felia de cultură sau Sadie Jones la „Întâlnirile Alecart”

Evenimentul Alecart desfășurat în prima zi a festivalului, miercuri, 23 octombrie, a fost centralizat în jurul celebrei autoare britanice Sadie Jones. S-a insistat în mod special asupra romanului Proscrisul, singurul tradus în limba română, frescă a societății anilor ’50, perioadă conflictuală care ascunde, în spatele unei fațade de normalitate și veselie, imaginea mizeriei morale. Pentru a facilita o receptare sincretică…

FILIT: Convenții și revoltă în Proscrisul de Sadie Jones

Dacă ar fi să aşez cartea care poartă semnătura lui Sadie Jones undeva, cred că locul ei ar fi pe un pian, în faţa unei ferestre franţuzeşti, care are vederea spre o grădină îngrijită, plină de  flori parfumate şi  pomi mici, un decor care să refacă parțial atmosfera în care se desfășoară cea mai mare parte a acțiunii. Și undeva…

De ce FILIT?

Mai mult decât o punere în „alertă culturală” a oamenilor de cultură ieșeni, a personalităților din România sau din străinătate care vor fi prezente la FILIT 2013, festivalul este o ieșire în afară a tinerilor români. O ieșire prin dialog, dezbateri, reprezentări grafice, reprezentații artistice. Pentru unii, este chiar o ieșire fizică din casă, din fața tv-ului, din cafenelele în…

mi-a intrat niște nisip în…

… și așa cum spuneam, îmi ții teoria toleranței și a minții deschise, dar desconsideri orice persoană care nu merge pe bicicletă. Nu înțelegi de ce lumea mai conduce mașini prin ambuteiajele propriei ignoranțe, dar cochetezi cu ideea de a conduce un Fiat 500 vechi, vintage, old school, true, sau cum naiba ești tu și nu sunt alții. Nu te…

Dracula Sucked Notoriously, but Modova Sucks Not*

“Accursed city Kishinev! The tongue would tire of berating you” Alexander Pushkin (1823)       Since the 19th Century Russia has laid claim to Bessarabia, long before it became the Socialist State of Moldova, and long before General Lebed became a local hero. In fact, one of Russia’s greatest writers, Alexander Pushkin, once lived in the capital city of…